THE DEVIL WEARS PRADA - With Roots Above and Branches Below

The Devil Wears Prada au lansat in data de 5 mai, cel de al treilea album de studio, material intitulat With Roots Above and Branches Below, de asemenea primul material aparut sub egida casei de discuri Ferret Music, una dintre cele mai importante rampe de lansare pentru artisti a caror muzica imbratiseaza sonoritatile metalice ce au terminatia *core. La fel s-a intamplat si in cazut celor de la The Devil Wears Prada, care odata cu lansarea materialului de fata au devenit unul dintre cele mai importante nume ale label-ului mai sus amintit. Si este, pot spune, un lucru normal in conditiile date. Cu o imagine dichisita ce atrage inevitabil atentia asupra trupei (prin imagine am inclus si artwork-ul discului de fata, artwork asupra caruia si-a pus amprenta Daniel Seagrave, "vinovat" pentru imaginea unor discuri precum Suffocation - Effigy of the Forgotten, Nocturnus - The Key sau Hypocrisy - Penetralia) dar si cu o muzica ce se afla intr-o permanenta evolutie, cei de la The Devil Wears Prada nu aveau cum sa dea gres. Discul de fata, With Roots Above and Branches Below, ar putea fi descris cel mai bine pentru cei ce nu au facut contact cu muzica trupei pana in prezent ca fiind din punct de vedere stilistic, intalnirea dintre Atreyu si Unearth, mai exact muzicalitatea primilor si forta si energia molipsitoare a celor din urma.
Sunt sigur ca vor exista voci care vor spune, "Inca o trupa de metalcore?"sau "Ce au The Devil Wears Prada in plus fata de alte trupe?". Da, inca o trupa de metalcore, inca o trupa de metal in plus, intodeauna este bine venit inca un nume care aduce un suflu nou scenei metalice, un nume ce poate resuscita intr-un mod placut auzul ascultatorilor de metale cand vine vorba de sonoritati metalcore. Astfel ajungem si la a doua intrebare: "Ce au The Devil Wears Prada in plus fata de alte trupe?". Au tot ce le trebuie pentru ca muzica lor sa devina un element important pe paleta de culori a genului. De la riffuri zdrobitoare, la breakdown-uri ce sunt aranjate intr-un mod cat mai estetic pentru a se plia perfect pe melodia ce este oferita de clapele, pianul si sintetizatorul lui James Baney, cat si un baterist a carei executii este exact asa cum trebuie, evitand sa alunece spre prapasita "over produced" a genului. Trivium sau Bullet For My Valentine au motive serioase sa se teama pentru pozitia lor pe scena metalcore, The Devil Wears Prada au inceput sa conteze cu adevarat pe aceasta nisa.

( ) Productie, executie, compozitii energice.
(-) La capitolul originalitate, nu aduc nimic nou.

Hellhammer_x09 Nota: 9