MAGICA - Wolves & Witches

Daca stati un pic sa va ginditi, nu-i asa la indemina sa fii trupa de metal si sa scoti patru albume, mai ales daca esti din Romania. Nu stau acum sa teoretizez de ce e asa, dar stim cu totii ca e asa: nu e deloc usor pentru o trupa romaneasca de metal sa scoata un disc. Uite ca Magica au reusit sa scoata patru si dincolo de valoarea muzicii de pe ele, cred ca succesul asta al lor se datoreaza in primul rind deciziei inspirate de a se orienta spre export inca de timpuriu. In caz ca nu mai tineti minte, doar primul disc a fost lansat loco, de restul s-au ocupat mexicanii, francezii si nemtii. Wolves & Witches e deja al doilea lansat de AFM, o casa de discuri underground, dar bunicica. Dar nu atit de buna incit sa ne fi scutit de surpriza neplacuta pe care o produce sunetul extrem de nasparliu al albumului precedent, Hereafter. S-or fi indreptat lucrurile de atunci?

Da, dar nu de tot. Suna mult mai bine, dar inca nu suna ca un album adevarat. Tobele nu mai sunt deranjante decit daca esti atent la ele in mod special, la fel tonul chitarii. E un pas inainte, dar mai ramine drum de mers. Sunetul nu mai e o problema, deci. Problema mare, mare de tot, imensa chiar, a acestui album, este ca nu are nici macar un hit. Nu e ca si cum Magica nu poate sa dea hituri, ca a dat, fiecare album de pina acum a avut asa ceva. Ei, asta nu are nimic cu care sa iti atraga atentia la prima ascultare, astfel ca primul impact e groaznic. Daca nu stiam trupa si daca nu as fi avut de scris recenzie, nu as mai fi ascultat albumul asta a doua oara. Cind s-a terminat, am inceput sa imi musc buza de jos cu dintii de sus gindindu-ma: "deci, fratele meu, eu chiar trebuie sa scriu despre discul asta? Deci, frate, cum sa fac eu sa nu ii fac de cacao prea tare si sa imi pastrez si integritatea, in acelasi timp??" Chiar daca dupa 3-4 ascultari am inceput sa il apreciez si citeva piese chiar mi-au placut, prima impresie n-am putut-o uita. Cei care nu au nici un alt motiv sa asculte albumul asta decit insusi albumul asta sunt pierduti de musterii, pentru ca prima ascultare da o puternica impresie de monotonie.

Cine insista, este rasplatit decent. Piesele sunt bine compuse, dau impresia de siguranta, sunt solide, inchegate. Chiar daca riffurile sunt destul de comune si nici tempoul nu variaza semnificativ pe parcursul albumului, compozitiile sunt construite si aranjate cu pricepere, de unde rezulta destule momente interesante pentru cei care le cauta. Cele mai multe piese incep cu o parte instrumentala pe care chitara o dezvolta timp de un minut, si abia apoi intra si vocea. Clapa are un rol mai putin important si atunci cind mai scapa din functia de a umple sunetul de undeva din spate, nu mai deloc simfonica, ci se indrepata mai degraba spre hard rock si rock progresiv, o directie pe care a luat-o muzica Magica incepind de la Hereafter si care acum apare intr-o varianta optimizata. Insa vocea a ramas la fel si parca nu se mai potriveste cu ansamblul. Destul de des o gasesc prea impersonala, lipsita de emotie, plutind cumva deasupra pieselor, ferindu-se sa se implice in niste ritmuri care se indeparteaza vazind cu ochii de simfonicul si barocul in care se simte bine o soprana. Bineinteles ca produce si pasaje incintatoare, vezi They Stole the Sun, dar uneori chiar se chinuie in mod deplorabil sa se integreze, cum e cazul pe strofele de la Hurry up Ravens.

Liniile melodice si refrenele nu sunt extraordinare, dar au meritul ca, incet-incet (mai incet decit mi-as fi dorit), devin agreabile. La fel cum nu sunt virfuri, nu sunt nici momente de cadere, nivelul este constant, dar mediu. Instrumentala Chitaroptera iese in evidenta rapid, pentru ca vine cu niste riffuri de thrash pe un disc de heavy/power metal in genul Rage/Hammerfall si cu un solo de nai, intre cele de chitara. La fel de repde se individualizeaza si Maiastra - doar pian si voce - dar e prea scurta ca sa aiba timp sa faca ceva. Preferatele mele sunt Hold on Tight - pentru ca e altceva decit restul, are o chitara pe care nu ma asteptam sa o aud la Magica - si Mistress of the Wind - pentru dublajele interesante ale vocii, dar nu stiu daca mi le-as aminti la enumerarea celor mai bune piese ale anului.

In mai putine cuvinte, Wolves&Witches merge pe directia lui Hereafter: power metalul Magicai se scutura complet de infloriturile simfonice. Compozitiile lasa se se ghiceasca o maturizare, stau mai bine pe picioare si curg mai fluent si beneficiaza de un sunet mai bun, dar, din pacate, nivelul de inspiratie a fost cam scazut in momentul conceperii lor. Sper ca discul urmator sa fie cel putin la fel de bine scris ca asta si cel putin la fel de inspirat ca cele mai bune piese de pe Hereafter.

Klawz Nota: 8