SLAYER - World Painted Blood

World Painted Blood FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 02.11.2009
CASA DE DISCURI: Sony Music
 
8.8
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
8.6
NOTEAZA ALBUM: 61 voturi

Top 2009: #21
Slayer more
Componenta:
Tom Araya – voce, bas
Jeff Hanneman – chitara
Kerry King – chitara
Dave Lombardo – tobe
TRACKLIST:

01. World Painted Blood02. Unit 73103. Snuff04. Beauty through Order05. Hate Worldwide06. Public Display of Dismemberment07. Human Strain08. Americon09. Psychopathy Red10. Playing with Dolls11. Not of This God
Am stat ceva vreme sa ma gandesc prin ce metoda sa abordez aceasta cronica dar intrun final mi-am dat seama ca raspunsul e unul singur si anume, direct. Direct si sincer asa cum este si acest ultim produs al celei mai importante si cunoscute trupe de thrash din lume: Slayer!

Dupa scoaterea pe piata a piesei Psychopathy Red, in urma cu un an, si dupa o serie de concerte in care albumul Reign In Blood a fost cantat integral, nu cred ca cineva avea vreun dubiu in ceea ce priveste schema de baza a ceea ce acum acum cunoastem drept ultimul Slayer si anume World painted Blood - 2009. Intrunul din interviurile care au circulat pe net inainte de iesirea acestui album, Kerry King spunea ca daca unii oameni au asociat Christ Illusion cu Reign In Blood, acesta va fi comparat cu Seasons In The Abyss. Parerea mea e ca lucrurile stau exact asa, in sensul ca piesele, desi furioase in marea lor majoritate, sunt destul de lungi, lasand impresia ca trupa vrea sa stoarca la maxim ideea de care se ocupa la momentul respectiv, fara a cadea totusi in pacatul numit filler intension.

Imi vine greu sa cred ca exista cineva pasionat de Slayer care nu a ascultat inca minunatia aceasta de album, asa ca nu o s-o lungesc mai mult decat trebuie.

World Painted Blood e structurat ca Seasons In The Abyss, cu piese de doua categorii: in forta si atmosferice, in genul Dead Skin Mask, sau daca mi se permite o gluma, cu piese de doua categorii, plus Americon. De fapt, eu inca ma gandesc la acest ultim album ca la World Painted Blood plus Americon. Muzical vorbind, piesa aceasta e din alt film iar teoria mea personala e ca exista o singura explicatie pentru care in mod intentionat a fost introdusa o piesa atat de comerciala pe un album Slayer: mesajul pe care il contine si speranta la un radio single cat mai difuzat. Piesa in sine ar fi stat foarte bine pe un Undisputed Attitude sau daca vreti, ar fi mers foarte bine brat-la-brat cu Disorder, faimoasa piesa Slayer feat. Ice-T.

Revenind la album, impresia generala e de tavalug, cu piesa in forta, in marea lor majoritate, sustinute de tehnici relativ noi atat pentru Slayer, cat si pentru thrash, in general, cum ar fi blast-beat-ul, pe Public Desplay Of Dismemberment si chiar tremolo-picking-ul, prezent sporadic dar foarte evident pe majoritatea pieselor in viteza. Nu lipsesc intoarcerile la succese mai vechi, pe care sunt convins ca multi le vor taxa, dar care sunt de mare efect si contribuie copios la aura de old-school a albumului. E vorba despre piesele Hate World Wide al carei riff principal pare a fi fratele geaman al riff-ului care marsaluieste pe spatele vocii de pe War Ensemble, Snuff, care incepe aproape identic cu colosala Captor of Sin cu toate ca soloul cvasiisteric de inceput nu e atat de haotic ca pe original, si , de data aceasta o intoarcere la structuri mai vechi, in genul Post Mortem, Human Strain, una dintre cele mai bune piese de pe album si mostra de buiding-up, inceputa lent si apasat, cu un riff nepalmat pe care unii l-ar taxa drept prea grunge si terminate intro vijelie instrumental distrugatoare intro viteza ce aminteste de stiluri mai brutale.

Despre Psychopathy Red nu cred ca ar fi multe de spus, afara de o singura mentiune, mai putin legata de muzica, dar interesant de notat pentru fani. E prima piesa de la Angel Of Death pana acum, care trateaza cazul unui criminal in serie, de aceasta data rus - Andrei Chikatilo - care nu se inscrie pe axa Dead Skin Mask - 213 - Playing with Dolls, si unde baietii aleg modul brutal de prezentare in locul celui lent, halucinant si invaluitor ca pe piesele puse in exemplul meu, mai sus.

In general, ca cititor de cronici, prefer o cronica sintetica uneia analitice si acesta e motivul pentru care nu m-am apucat niciodata sa disec un album piesa cu piesa ci m-am multumit sa semnalizez ceea ce cred eu ca e important pentru un material: pozitia lui in discografie, raportul cu precedentele si pe cat posibil, in masura in care le identific, elementele noi. Consider ca in mare parte le-am trecut in revista, dar au mai ramas doua. Una calda si una rece. Cum s-ar spune, o veste buna si una proasta. Pe care o vreti prima? Ok, pe aia buna. Atat de blamatele elemente de NU-metal si groove, prezente incepand cu Diabolus In Musica, trecand prin God Hates Us All si inca sesizabile pe Christ Illusion, de data aceasta, fie lipsesc cu desavarsire, fie au fost inglobate in ansamblu atat de bine incat sunt insesizabile sau, pentru cei care nu se pot abtine sa nu asculte separate de ansamblu, nederanjante. Nu vreau sa spun ca albumele citate mai sus sunt slabe sau macar ca sunt mai slabe din acest motiv, dar pentru o trupa de thrash, considerata etalon si stalp de rezistenta al genului, e mai bine sa nu fie asociata cu tehnici care nu ii apartin sau care "atenteaza" la corectitudinea termenului conferit de label.

Vestea proasta? Sa zicem ca nu e chiar atat de proasta, dar fiind in legatura cu VOCEA lui Tom Araya, e putin trista. Desi timbrul inconfundabil, dictia de logoped si binecunoscutele ragete sunt la locul lor, se simte o oboseala pe care probabil timpul o va accentua si pe fondul noilor vesti cu concerte anulate din cause de indisponibilitate vocala, eu ma simt putin ingrijorat. Nu atat pentru un viitor album, pentru ca Slayer si-a anuntat retragerea dupa acesta, cat pentru concertele ce vor urma. Ar fi pacat. Una dintre vocile cult ale metalului extreme, Tom Araya, e elementul fara de care Slayer chiar nu ar putea exista, sub nicio forma.

Asteptat de mine cu sufletul la gura, albumul acesta a picat exact cum trebuie. Nu ma asteptam la un material care sa depaseasca vreun altul din perioada de glorie, dar speram la ceva care sa o readuca pe aceasta in atentie. Dupa parerea mea, World Painted Blood asta face si, in ceea ce ma priveste, mi-a dat exact ce trebuie: cel mai bun album Slayer de la Seasons In The Abyss pana in zilele noastre, cu mentiunea ca piese ca Public Desplay of Dismemberment, Psychopathy Red sau Unit 731 pot intra oricand in primele cele mai bune 20 de piese Slayer scoase vreodata. Eu, ca orice fan al formatiei, am tendinta de a nota cu 10 orice album Slayer scos sau nescos, pentru ca, dincolo de valoarea in sine a produsului, urmaresc si caracteristicile inconfundabile ale acestei trupe cult si, doar simpla auditie a vocii sau a solourilor specifice, nemaivorbind de riff-uri, m-ar face sa sar in picioare chiar daca ar fi vorba despre Slayer cantand gothic metal. Din pacate, si din moment ce nu scriu aceasta cronica pentru fan-club, am sarcina dificila pentru mine de a prezenta acest album prefacandu-ma ca sunt un monument de obiectivitate, asa ca o sa scad ceva atat pentru prezenta unei piese atat de comerciale cum e Americon pe un album atat de old school orientat, cat si pentru micile intruziuni din genuri mai putin compatibile cu aura de violenta ce a inconjurat dintotdeauna aceasta trupa.

helldrasil more Nota: 9.5


Rick Rubin a dat lovitura din nou. Dupa ce i-a produs de Red Hot Chili Peppers, Metallica si Danzig. Si Greg Fidelman s-a descurcat bine, urmand succesul de casa de la Death Magnetic. Da, n-am ce sa zic: Slayer - World Painted Blood suna bine. Sau suna rau de bine, cum preferati. Producatorii si-au facut treaba, fara repros. Dar ce facem cu oamenii care canta?

Sa fim cinstiti, nici lor n-avem ce le reprosa. Hanneman ii da tare, a compus cat a putut, King tine isonul, iar de ceilalti doi maestri chiar ca n-avem ce zice. Fiecare isi vede de treaba la scara blocului, cum ar zice un prieten al meu. Intr-adevar, exact ca la un meci terminat 0-0, fiecare jucator a dat cat a putut. De ce zic 0-0, atunci? Nu pentru ca as face vreo gluma legata de zero, albumul e mult mai mult de atat. Dar, exact ca la un meci terminat nul, desi n-ai ce reprosa indivizilor, ai ce reprosa echipei. Sa fim bine intelesi: World Painted Blood e, dupa parerea mea, peste Christ Illusion. Si peste God Hates Us All, as indrazni sa spun. Dar nu e peste... Slayer-ul din ultimii ani.

Nu mai vorbesc de versuri, ca o sa ziceti ca sunt pricinos (si sunt). Desi vocabularul e extins  pe alocuri:

Pathogens seek horrible end
Churning factories of death
Crematoriums see your crime
You will see me in hell


Dar ce facem cu piesele pe care le-am mai auzit, cu ritmurile familiare de pe World Painted Blood si de pe Beauty through Order? Le compenseaza Unit 371, Snuff si Playing With Dolls? Daca va place punk-ul si un pic de Seasons On The Abyss, da. Daca nu... poate va place Slayer. Slayer-ul din totdeauna.

Da, World Painted Blood e un album rau, dur, in forta si cu o productie pe masura (de abraziva). E dovada ca Slayer n-au agatat ghetele in cui si inca joaca in liga marilor thrasheri.
Da, World Painted Blood e un album pe care l-ati mai auzit, cu aceleasi obsesii ucigase (cand o sa cante Slayer despre Michael Jackson si drama lui interioara?), cu (aproape) aceleasi riff-uri si cu nici o mare surpriza - exact  pe gustul fanilor old school.

De ascultat? Obligatoriu. De apreciat? Facultativ. N-as face mare caz.

Tzugu more Nota: 8


Posted at 09:36 |  26 Noiembrie 2009  | 25 Comentarii  | 4712 Vizualizari

Comenteaza la: World Painted Blood

  • sa le fie rusine la bulangii care au dat 1 la albumu asta.

    1. Posted by Lemmy | 14 Decembrie 2009 02:02
  • de ce numa lu asta? Sa le fie rushine la bulangiii care au dat 1, in general, la orce album, ca noi nu avem albume de nota 1 pe site, un pic de decentza, ce pnm

    2. Posted by Geralt de Rivia | 16 Decembrie 2009 09:59
  • klawz, ce ii cu comparatia aia Roadrunner cu Sony? NU imi spune ca o vandut wpb mai multe decat endgame, ca nu cred. In prima is in a doua saptamana Endgame-ul o avut mai multe vanzari decat WPB-ul in primele lui doua saptamani.

    3. Posted by Eagle | 16 Decembrie 2009 16:20
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte Albume

Meteahna timpurilor

Trupa: Sur Austru
Aparitie: 10.09.2019
Casa de discuri: Avantgarde Music
 - Meteahna timpurilor
TRACKLIST
1. De dincolo de munte2. Puhoaielor3. Mistuind4. Bradul cerbului5. Jale6. Dor austru7. În timp vernal8. Jabracie

Letchology

Trupa: Dirty Shirt
Aparitie: 08.03.2019
Casa de discuri: Apathia Records
 - Letchology
TRACKLIST
1.Latcho Drom2.Palinca3.Put it on4.Fake5.Nem Loptam6.Hora Lenta7.Killing Spree8.Nice Song9.Starea Natiei

Sangue Cassia

Trupa: Sinistro
Aparitie: 05.01.2018
Casa de discuri: Season of Mist
 - Sangue Cassia
TRACKLIST
1. Cosmos Controle2. Lotus3. Petalas4. Vento Sul5. Abismo6. Nuvem7. Gardenia8. Cravo Carne

Digital Garbage

Trupa: Mudhoney
Aparitie: 28.09.2018
Casa de discuri: Sub Pop
 - Digital Garbage
TRACKLIST
01. Nerve Attack02. Paranoid Core03. Please Mr. Gunman04. Kill Yourself Live05. Night and Fog06. 21st Century Pharisees07. Hey Neanderfuck08. Prosperity Gospel09. Messiah's Lament10. Next Mass Extinction11. Oh Yeah

Khram

Trupa: Arkona
Aparitie: 19.01.2018
Casa de discuri: Napalm Records
 - Khram
TRACKLIST
1. Mantra (Intro)2. Shtorm3. Tseluya Zhizn'4. Rebionok Bez Imeni5. Khram6. V Pogonie Za Beloj Ten'yu7. V Ladonyah Bogov8. Volchitsa9. Mantra (Outro)

Steelfactory

Trupa: UDO
Aparitie: 31.08.2018
Casa de discuri: AFM Records
 - Steelfactory
TRACKLIST
1. Tongue Reaper2. Make the Move3. Keeper of My Soul4. In the Heat of the Night5. Raise the Game6. Blood on Fire7. Rising High8. The Devil Is an Angel9. Hungry and Angry10. One Heart One Soul11. Pictures in My Dreams12. A Bite of Evil13. Eraser14. Rose in the Desert15. The Way