concerte

Artmania 2010 - Ziua 2

Artmania 2010 - Ziua 2
TRUPE: Dark Tranquillity, Serj Tankian, Sirenia

Dragos P: Daca vineri Artmania 2010 a debutat cu recitalul finlandezilor de la Swallow the Sun, sambata a fost randul altor nordici sa deschida ce-a de-a doua zi a festivalului. Este vorba de norvegienii (plus una bucata domnisoara iberica) uniti de "mastermindul" Morten Veland sub numele Sirenia. Grupul a avut nevoie doar de doua albume de studio pentru a a urca rapid in elita celor mai bune trupe de gothic metal scandinave. Numai ca, odata cu Nine Destinies and a Downfall (2007), Morten a diluat semnificativ latura metal din muzica Sirenia, lucru mai putin gustat de fani.  Trupa a corectat partial aceasta abordare stilistica nefericita prin The 13th Floor (2009), si sunt convins ca multi asteptau sa vada ce inseamna "live" muzica grupului norvegian.

Primul impact vizual cu trupa a fost mai mult decat pozitiv si este evident ca Sirenia a castigat mult la capitolul imagine prin cooptarea lui Ailyn (pe numele ei adevarat Pilar Giménez García). Frumoasa spanioloaica s-a dovedit a fi o prezenta fermecatoare pe scena, reusind sa capteze atentia publicului nu numai prin infatisarea sa, dar si prin vocea foarte  buna. Ce-i drept, Ailyn are o carte de vizita destul de solida, inclusiv o scoala de muzica clasica absolvita, fapt care s-a reflectat in modul in care vocea sa a sunat in acest concert, cu toate ca am experimentat din nou unele dificultati tehnice similare cu cele din timpul concertului Kamelot.





Cea mai mare parte  a recitalului Sirenia s-a concentrat pe ultimul album de studio, cu nu mai putin de 5 compozitii extrase de pe acest disc  (The Path to Decay, The Seventh Summer, The Lucid Door, Led Astray  si Lost In Life). Nu a fost neglijat nici Nine Destinies and a Downfall, iar primele doua albume au avut din pacate cea mai slaba pondere in setlist. Gothic metal-ul practicat de Morten & co. a reusit sa starneasca aplauzele celor prezenti, combinatia de chitari agresive cu aranjamentele de factura clasica, tusele melancolice si insertiile melodioase de clape determinandu-i pe spectatori sa cheme Sirenia la bis. Probabil ca pe unii i-a surprins absenta bas-ului, dar Sirenia rareori a folosit in concertele sale un instrumentist, optiunea lui Morten fiind aceea de a veni cu partiturile de bas inregistrate.

Dupa o pauza necesara rearanjarii scenei, a fost randul sudezilor de la Dark Tranquillity sa intre in contact cu publicul sibian. Recunosc ca pentru mine acest recital era cel pe care il asteptam cu nerabdare si am trait fiecare piesa la intensitate maxima. S-ar putea sa fiu subiectiv, dar nu cred sa fi vazut un entuziasm mai mare, mai mult headbanging si implicare deplina a spectatorilor la vreun alt concert desfasurat pana acum sub emblema Artmania. Interactiunea trupa-public a fost extraordinara, oamenii au cantat permanent alaturi de Mikael Stanne  si entuziasmul lor s-a transferat in energia fenomenală de care trupa a dat dovada pe scena. De altfel, Mikael Stanne  imi spunea inainte de concert in cadrul interviului pe care l-a acordat Metalfan, ca un program de turnee indelungat (asa cum au avut DT in acest an) se poate dovedi o experienta foarte obositoare. Dar odata ce te afli pe scena si vezi reactia fantastica a celor din public nimic nu mai conteaza si dai totul din tine la capacitate maxima. Exact asa s-a intamplat pe 14 august in Piata Mare din Sibiu unde am vazut (si auzit) un Dark Tranquillity in forma maxima si cu un setlist pe masura.





Mikael se agita permanent, interactioneaza cu publicul in timp ce chitarile lui Sundin si Henriksson  se armonizeaza perfect, iar sectia ritmica ii sustine fara greseala. Clapele lui Brändström si colajul de imagini proiectat pe ecranele care au flancat scena au contribuit din plin la crearea unei atmosfere fantastice. Sunetul nu a fost perfect, dar suficient de bun incat sa nu afecteze semnificativ calitatea recitalului Dark Tranquillity. In plus, dupa cum puteti vedea setlistul ales de suedezi a reprezentat la randul sau un punct forte al concertului:

At The Point of Ignition
The Fatalist
Focus Shift
The Wonders at your Feet
Final Resistance
Misery's Crown
Punish My Heaven
Iridium
The Lesser Faith
Dream Oblivion
Lost To Apathy
Therein
The Grandest Accusation
Terminus (Where Death Is Most Alive)
 
Epilogul Artmania 2010 a fost trasat de Serj Tankian, dar despre concertul sau am considerat ca cel mai bine ii cedez penita unui fan al muzicianului armean. Forlan, ai cuvantul.

Forlan:
Ziua de sambata ne-a oferit o doza dubla de Serj Tankian. Sound-check-ul a fost o adevarata avanpremiera a concertului de seara. Fanii norocosi care se aflau in apropierea pietei mari la ora pranzului au asistat incantati la repetitiile meticuloase pentru fiecare piesa.

Seara am gasit in sfarsit un loc in grupul compact din fata scenei unde nu mai puteam decat sa ridicam bratele sau sa dam din cap. Concertul a inceput in forta. Lie, lie, lie, Sky is over, Saving us, Baby au curs una dupa alta lasandu-ne fara voce. Toata lumea canta la unison, striga, fluiera scandand cu entuziasm intre piese. Unde a ramas un pic de spatiu se danseaza, undeva in dreapta scenei se flutura staguri.

Surpins placut si incurajat de euforia cu care publicul a cantat inca de la primele versuri, armeanul a dansat si el, a glumit, a transmis mesaje antirazboi, antiglobalizare, anti-bush, anticorporatii,  anti-poluare. De fapt Serj Tankian nu a lasat nici o piesa ne-prezentata, explicata sau macar anticipata.





Singurul moment de respiro – programat dinainte de artist – s-a petrecut fix la jumatatea concertului pe parcursul melodiei “Blue”. Stiu ca m-am gandit atunci daca nu cumva Serj s-a inspirat din tehnica pauzei de la teatru.

Cu bateriile reincarcate, ne-am aruncat in a doua jumatate a concertului cu capul inainte. A fost jumatatea rezervata pieselor noi de pe Imperfect Harmonies,  intercalate cu  Elect the dead, Money, Honking Antelope. Desi necunoscute pentru mare parte din public, piesele noi au generat entuziasm pastrand atmosfera foarte sus. 

Feed us
, piesa mea favorita de pe Elect the Dead, pe care o auzisem foarte putin la repetitiile de la pranz a fost singura la care Serj a preferat sa simplifice linia melodica. Empty Walls a inchis de departe cel mai trait concert de la Artmania 2010.

Desi pregatit in cel mai mic detaliu, concertul a avut lejeritatea si efervescenta unei improvizatii. Serj Tankian e un jongleur abil de stiluri aparent fara legatura - electro-orchestral-jazz si rock, chiar si disco. 

Am vazut un artist extrem de generos cu fanii si cu ceeilalti artisti de pe scena.  Am inteles relatia pe care Serj Tankian o are cu muzica pe care o compune: “There are artists in the world, a lot of people I’ve met that think they are shit because they’ve written a god damn song. Fuck them! What I think is this: music comes from the Universe. If we are lucky enough to be inspired by it and be able to present it and inspire other people we shouldn’t get so attached to it. Music belongs to all of us.”

Descrierea pe care a facut-o Sibiului si sinceritatea cu care a recunoscut ca in Romania si-a auzit numele pronuntat mai corect decat in America, acolo unde locuieste, au starnit instantaneu valuri de simpatie.

In plus, pe parcursul concertului, Serj Tankian le-a oferit de 2 ori, in semn de multumire, reflectorul celor patru reprezentanti ai Filarmonicii din Sibiu aflati pe scena. 

Multumim si noi, Serj!

Foto: Ella

Autor: Dragos P.
Foto: Ella
Vezi galeriile trupelor: Dark Tranquillity, Serj Tankian, Sirenia

Data concert:  August 14, 2010  | 0 Comentarii  | 5142 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Artmania 2010 - Ziua 2

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte