concerte

Artmania Festival 2008: ziua 2

Artmania Festival 2008: ziua 2
TRUPE: Atrocity, Avatar, Gamma Ray, Leaves' Eyes, Negura Bunget

Ziua a doua de festival a inceput cu ceva probleme in tabara Nexus care nu au putut presta de data aceasta; sper sa-si ia revansa cu prima ocazie.

 

Avatar

 

Dar exact la ora din program, cei de la Avatar au inceput sa zguduie scena si pe spectatorii inca putini la numar cu death metal-ul lor energic si suparat. Nici o surpriza din partea veteranilor craioveni, aceeasi muzica ce loveste necrutator, insa pe un sunet mult mai bun decat cel din prima zi.

 

Negura Bunget

 

Negura Bunget are un public numeros si bine definit, lucru pe care l-am observat la mai multe concerte in cluburi (devenite de fiecare data neincapatoare) si care mi s-a reconfirmat acum. Am constatat fara vreo urma de mirare ca a fost cea mai aclamata trupa romaneasca. Incepand cu Hora soarelui si terminand cu Tesarul de lumini, originalii blackeri din Transilvania ne-au amintit ca sunt o figura aparte a metalului romanesc. Ca de fiecare data la aceasta senzatie a contribuit folosirea instrumentelor neconventionale, desi buciumul a lipsit acum.

 

Leave's Eyes

 

Au urmat doua trupe care sunt de fapt cam aceeasi, faza fiind putin derutanta pentru unii spectatori (pe unul il cunosc eu) – aceeasi componenta, dar alt stil si rocada intre vocali. Sa incepem cu Leaves’ Eyes, trupa lui Liv Kristine cunoscuta din perioada Theatre of Tragedy si pentru colaborarea cu Dani Filth la Nymphetamine. O prezenta destul de placuta Liv si trupa ei, prezenta condimentata de Alex Krull de la a doua piesa; totusi nimic deosebit, concert dragut si cam atat. Fara sa impresioneze prea mult, dar si fara sa dezamageasca, trupa a trecut prin Farewell Proud Men, The Crossing, New Found Land (printre cele mai bune in opinia mea), Into Your Light, Temptation, iar pe final stacheta s-a ridicat prin Norwegian Lovesong, Legend Land si frumoasa Elegy. De remarcat costumatia si jocul scenic al lui Liv in primul rand, si al lui Alex in al doilea – ambele cat se poate de in ton cu muzica si incantand privirea. Ca amanunt, Alex si-a manifestat bucuria de a canta in Sibiu, orasul natal al bunicului si mamei sale.

 

Atrocity

 

Nefiind prea multe de schimbat, cu Liv la backing vocals, Alex ca frontman si virarea stilului spre mai dur, Atrocity si-a intrat in rol. Ei bine, nemtii au fost a doua dezamagire a festivalului. Nu pentru ca ar fi cantat prost, nu pentru ca ar fi sunat prost, nici macar pentru ca ar fi aratat aiurea. Dar setlist-ul lor a constat in exclusivitate din cover-uri de pe cele doua Werk 80. Ei bine, oricat de multa promovare ar trebui facuta celui mai recent album, asta nu mi s-a parut in ordine. Mai ales ca multi din cei care tineau sa-i vada ii asculta si-i plac de dinainte de anul 1997 cand a fost lansata prima colectie. In ordinea numerelor de pe tricou (si sa-mi spuna careva daca au avut vreo piesa proprie si nici eu, nici nimeni din cei cu care eram n-a remarcat-o): The Great Commandment, Smalltown Boy (recunosc, printre cele mai reusite), Don’t You Forget about Me, People Are People, Tainted Love (interesant gestul lui Alex care a „furat” doua fete din public, imbracate in negru, si le-a rugat sa danseze „vampire dance”), Fade to Grey, Relax, Send Me an Angel, Rage Hard, Wild Boys, The Sun Always Shines on TV si Shout. Pentru capitolul spectacol si interactiune, jos palaria, nu am ce comenta; pentru continut... Macar o piesa proprie sa fi cantat si gustul nu ar fi fost la fel de amar. Asta e, sper ca pana data viitoare sa-si mai revina.

 

Gamma Ray

 

 

Gamma Ray nu mai este o surpriza pentru mine, stiam la ce sa ma astept: show dinamic si profesionist de la un cap la altul. Kai Hansen este un simpatic si pe scena si in afara ei, iar ca muzician pune suflet in tot ce face. Asa s-a intamplat si sambata seara, tot din suflet cantand si Henjo Richter (alt personaj foarte simpatic), si Dirk Schlächter, si Dan Zimmermann, si claparul de concert. Este usor de observat ca desi Hansen este seful, trupa este o echipa care functioneaza de minune si nu cred sa fi venit careva sa-i vada in mod special pe nemti si sa fi plecat dezamagit. As zice chiar ca au dobandit cativa admiratori noi. Incepand cu probabil cea mai catchy piesa de pe Land of the Free II, Into the Storm, trupa ne-a tinut in priza pana la final, interactiunea fiind continua si antrenanta. Heaven Can Wait, I Want Out, New World Order, Fight, Empress, The Silence au avut ca rol sa tina publicul la 220, pentru ca apoi Land of the Free sa ne aminteasca de unul din cele mai frumoase albume heavy metal. Dupa Rebellion in Dreamland, la Heavy Metal Universe a venit randul publicului sa-si exerseze corzile vocale, Hansen impartindu-l in trei: dreapta scenei pentru „heavy”, stanga pentru „metal” si centrul pentru „universe”; eram pe centru si credeti-ma ca am strigat „universe” din tot sufletul. Au urmat Ride the Sky, Somewhere out in Space, Valley of the Kings si excelenta Send Me a Sign. Desi, asa cum ziceam, nu ma asteptam la vreo surpriza, ea a venit: este de departe cel mai bun concert din cele trei pe care le-am vazut cu nemtii, poate si pentru ca acum au fost head-liner, poate pentru ca acum au cantat pentru un public necunoscut si avid (e drept, ceva mai putin decat in prima seara, dar nu cu mult si la fel de receptiv). Cert este ca au fost la inaltime. La inaltime a fost si dorinta de a-si cunoaste fanii la o sesiune de autografe dupa concert, cu toata oboseala acumulata dupa o zi plina. Acum sunt convinsa ca as vrea sa-i mai vad (ceea ce nu se intamplase dupa a doua oara), dar sa fie la fel ca acum.

Nu pot incheia fara sa vorbesc un pic despre Sibiu pe perioada festivalului. Hermannstadt este oricum un oras superb, mai ales pe timp de vara. Dar sa vezi toate terasele din centru pline ochi de rockeri care mai de care mai exotici, mai goth sau mai stiu eu cum, dar cam toti cu bun simt, este o incantare. Daca ziua, pe canicula, se vedeau figurile machiate cautand un colt de umbra si savurand cate o inghetata enorma, seara si noaptea, dupa concerte, centrul isi lua cea mai boema aura. Pletosi stransi la cate o terasa din Piata Mica sau pur si simplu langa un colt al Podului Minciunilor savurand un „cui”, fete frumoase cu parul lung si imbracaminte amintind de cea medievala, tineri care n-au putut renunta la bocanci si sutele de tricouri care mai de care mai de care – ei bine, toate acestea m-au facut sa simt cu adevarat ca am fost la un festival de metal.

 

 

Avatar:

 

 

 

 

Negura Bunget:

 

 

 

 

 

Leave's Eyes:

 

 

 

 

Atrocity:

 

 

 

 

Gamma Ray:

 

 

 

Autor: Mad
Vezi galeriile trupelor: Atrocity, Avatar, Gamma Ray, Leaves' Eyes, Negura Bunget

Data concert:  July 19, 2008  | 17 Comentarii  | 4404 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Artmania Festival 2008: ziua 2

  • artmania suxxx...si va suckani in continuare...AVATAR rulled in rest si negura si toti au fost plictisitori...

    1. Posted by mosh craciun | 22 Iulie 2008 15:21
  • Prost mai esti mosh craciun.

    2. Posted by KuramaSSLazio | 22 Iulie 2008 17:11
  • Mosh-ule ce tanar esti...sau cum era cantecul ala ?

    3. Posted by hogan | 22 Iulie 2008 23:53
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte