concerte

Balkan Assasination Tour la Bucuresti

Balkan Assasination Tour la Bucuresti
TRUPE: Estuary, Inactive Messiah, Incantation, Krisiun

Am plecat la concert cu amintirea zilelor cand veneam din orasul meu natal ca sa imi cumpar muzica de la Bucuresti, din Piata Romana, de-aia am si zis sa trec prin Romana in drum spre Studio Martin, care oricum exista inca de pe vremea standurilor cu casete pirat. Ce vremuri, nu erau mp3uri, nu era myspace, e-mail, website si alte treburi de-astea. Mergeai in Romana sa iti iei casete, cu lista facuta de-acasa, disperat sa gasesti anumite chestii greu de gasit si absolut socat sa vezi ca albumele de care citisei saptamana trecuta in Vox Pop Rock erau deja pe taraba. Unii mai si ziceau ca daca ziarele scriu prost despre anumite trupe, atunci sigur trupele alea sunt tari. Mergand pe principiul asta, imi aduc aminte perfect cum m-am pricopsit cu doua casete din Romana, in ziua aia, era un Burzum (care dupa ce ca are sunetul ala nenorocit, era si inregistrat prost) si Incantation cu cel de-al doilea album al lor, “Mortal Throne of Nazarene”. Acuma nu stiam eu chiar atat de bine care e treaba cu Incantation, dar citisem in VPR la “Cosmar pe Strada Mortii” ca ala, adica John MeEntee, facuse trupa cu ciudatul ala de Paul Ledney, care canta cu Profanatica, cea mai satanica trupa din State si pe care nu puteam se ii gasesc nicaieri, abia prin ’97 am descoperit ceva cu ei si am ramas un pic dezamagit, prea mult zgomot se facuse pentru mai putin decat mi-am inchipuit, oricum destul de tari si clar mai tari ca Burzum. Oricum, atunci in 1994 “Mortal Throne of Nazarene” mi s-a parut incredibil de brutal, aproape o cacofonie sonora, era extrem de agasant si feroce pentru urechile mele de adolescent. L-am dat de-o parte vreun an, pana cand am parcurs cum trebuie Golgota metalica, asta pentru a intelege cu adevarat cum sta treaba. Adica pana la Incantation mai erau de parcurs niste pasi, altfel riscai sa fii metalist decat datorita tricoului si a parului lung, cum de altfel s-a intamplat cu cei mai multi dintre nouazecisti. Oricum, dupa ce am reusit sa il ascult cap coada fara sa ma doara capul, amicul Leu’ mi-a imprumutat batrana lui caseta cu coperta xerox cu “Onward to Golgotha” si cred ca am inregistrat-o pe undeva. Oricum, de-atunci imi facusem socoteala ca astia de se termina in “-ation” sunt foarte tari, chiar asa e, am vazut vara asta Suffocation, Immolation si acuma Incantation si am constatat incantat ca socoteala aia veche se potrivea. Oricum, cred ca preludiul asta n-are prea mare legatura cu live-reportul in sine, dar intotdeauna mi-a placut sa imi aduc aminte de vechile momente din anii ’90. Atunci nu mi-as fi imaginat niciodata ca voi vedea live trupele cu “-ation” sau Gorgoroth sau Madball. Ma uitam ca prostul la Headbanger’s Ball si ma intrebam cum e domne sa fii acolo cu toti baietii la Dynamo Open Air sau la Monsters of Rock, si dupa aia Chiri imi punea inregistrarile pe caseta video si tragea integral into the pit, ca acolo erau chestiile cele mai extreme si mai brutale. Come on, ce vremuri! Cata lumea venea la concerte, aproape dintr-un fel de datorie civica, si cat de putini au mai ramas acuma, si mai deloc din vechea garda. Mi-a placut intotdeauna sa merg la concerte, dupa aia mi-a placut sa si organizez concerte si atunci nu m-am mai bucurat de ele, dar am avut un gust extrem de amar cand am vazut ca la Studio Martin, pentru Incantation, Krisiun, Estuary si Inactive Messiah se stransesera mai putin de 150 de oameni. Pe parcurs a mai venit lume, dar oricum feeelingul a fost acelasi de la Dismember si Atheist. La ce buni sa faci concerte pentru cei 100 de prieteni pe care ii cunosti? Nu e cam mare efortul? Este, dar dependenta e si mai mare…
Okay, hai ca v-am acrit cu toate amanuntele astea pe care cei mai multi oricum nu le inteleg, nici nu imi inchipui cum ar intelege unul care imi spune ca “am 8000 de albume pe mp3, am cam tot ce e trecut pe metal archives la black metal”, okay amice, apuca-te si asculta non-stop, ca doar nu colectionezi cutii de bere goale, colectionezi muzica, ea trebuie ascultata ca sa isi atinga scopul.

Concertul a inceput la 8 fix, cu ESTUARY, o trupa americana pe care ceva corespondenti de-ai mei, Wannes de la Pentacle si Chris de la Blood of the Ancients zine, mi-o recomndasera insistent. Mi-au zis ca cica suna ca Possessed amestecat cu Sadistic Intent. Eram afara cand au inceput sa cante, dar am intrat imediat. Descrierea amicilor mei era foarte la obiect, adevarat ca suna de cele mai multe ori ca Possessed la chitare, si ca Sadistic Intent la groove, oricum mai rapid, dar pe de alta parte foarte obscur. Toata lumea se minuneaza de tipa aia de la voce, adica de Zdenka, originara din Bolivia. N-ar trebui sa ne minunam atata, atata vreme cat in anii ’80-’90 erau destule femei cu growling mult mai inspaimantator decat piticuta boliviana, hai sa ne gandim la Occult, Acrostichon, Fear of God, Holy Moses sau mai in zilele noastre la Derketa. Oricum showul Estuary castiga foarte mult din faptul ca au o femeie la voce, daca ar fi fost un barbat, probabil n-ar fi fost decat o trupa de deschidere mediocra, care canta un stil prafuit, pe care nimeni nu il mai asculta in zilele noastre, cel putin in Romania, thrashing death metal ca la sfarsitul anilor ’80 a devenit un fel de rusine pentru o parte a ascultatorilor romani. Foarte bun show-ul, mi-a placut foarte, foarte mult, prestatie excelenta, fara a mai pune la socoteala faptul ca in trupa performeaza si Mr. Owen, originar la vechiul Cannibal Corpse si acum in gasca de alienati mintal de la Deicide. Oricum nu el a fost miezul, cu basul, el a fost legenda.


Estuary

 

 

Coro si (din nou) probabil cel mai tanar spectator din lume :)

 

Urmatorii pe scena, fix dupa o jumatate de ora de macel sinistru, au fost INACTIVE MESSIAH. Asta e cea mai slaba trupa care a beneficiat vreodata de un contract cu o casa de discuri majora in underground. Asta e treaba lor pana la urma, treaba mea e ca deja i-am vazut live de vreo sapte opt ori si de fiecare data nu numai ca nu-mi plac, dar parca suna mai prost decat inainte. N-am ascultat decat vreo doua trei piese, un fel de metal atmospheric si care se vrea trist si sinucigas. Beleaua e ca live nu prea suna nici vocea clean, nici aranjamentele facute de producator in studio. Asa ca, daca pe CD mai e cum mai e, ca e macar produs bine, in maniera noilor Paradise Lost sau Katatonia, pe scena e tragic tare. Nu inteleg cum de managerul de turneu a inclus acest combo elen absolut mediocru intr-o companie mai mult decat prestigioasa, dar tenebrele undergroundului sunt in definitive extrem de incurcate. Oricum, trupa proasta, sunet prost din cauza trupei, plictis enorm deci afara la chat cu ceilalti. Nu mai vreau sa ii vad niciodata, asta e clar, nici macar la matinee nu sunt buni.

Inactive Messiah

 

Si a venit si momentul pe care il asteptasem, adica show-ul INCANTATION. Imi facusem deja tot felul de idei, dar nici una nu prea plauzibila in legatura cu showul americanilor. Au urcat pe scena intr-o formula incredibila, adica McEntee, singurul din line-upul original la chitara si voce, plus Craig Smilowski, primul tobar al monstrilor de la Immolation in spatele drum kitului si de bassistul Rayash, pe care in stiam de pe inregistrarile uneia dintre cele mai brutale si satanice trupe death metal poloneze Supreme Lord. A urmat un intro lung, de aproape doua minute, si mi-am adus aminte de cel mai infricosator film al copilariei mele, adica “Evil Dead”, a fost chiar infricosator, intro-ul perfect pentru o trupa ca Incantation. A urmat apoi aproape o ora de death metal extrem, crud, satanic, ucigator, cantat de cele mai multe ori la viteza medie, dar cu un groove sinucigas, ca o evadare in doom metal. Din tot set listul am recunoscut doar vreo doua trei piese, de pe primele albume, care m-au marcat cu ani in urma, dar a fost exact asa cum spun toti nebunii aia care se duc pe la opera, ca sfarsitul e cel mai interesant. Trupa a incheiat cu varianta instrumentala a piesei “Ave Sathanas” compusa si cantata inca de la inceputul anilor ’90 de conationalii si colegii de la Acheron. Fucking crazy, mi-am indeplinit un vis, mai ales ca nu cred sa vad Acheron live prea curand… “Dusman declarat al oricarei forme de religie in general si al crestinismului in special, Incantation intruchipeaza atrocitatea maxima, deformeaza pacea si linistea lumii, inlocuieste pedeapsa suprema printr-o ferocitate agasanta, care deschide drumul supliciului public si batatoreste poteca imoralitatii” a zis Gombos in al sau lexicon, si cam asa am simtit ca a fost in seara de 16 octombrie.
Dupa ce recitalul s-a terminat, toata lumea s-a repezit afara, la o gura de aer si pentru a-l intalni poate pe McEntee. E un pic hilar, dar am constatat ca omul era relaxat si aproape singur, in timp ce fanii il asaltau cu poze si autografe pe Jack Owen… Asta e viata, Cannibal Corpse e o trupa mare, care se confunda cu o marca inregistrata, iar Incantation este doar un foarte influent band underground, dar care nu va avea niciodata faima si notorietatea primilor.
 

Incantation

 

M-am strecurat inauntru pentru a-i urmari la lucru pe headlinerii serii, adica brazilienii de la KRISIUN. In alte conditii, adica fara a-i vedea la lucru pe Incantation, cred ca show-ul brazilienilor mi-ar fi placut, acum nu mi-a demonstrat decat ca trupa canta foarte repede, ca cei trei frati au o tehnica de invidiat si ca, desi nu canta exact metalul extreme care a facut celebru stilul brazilian, adica felia Sarcofago, Vulcano, Dorsal Atlantica, uneori evadeaza si isi aduc aminte de unde vin cu adevarat. In rest muzica Krisiun mi se pare un mix infernal de Venom si Slayer cantat de cateva ori mai repede si cu atitudine death metal, uneori mi se pare ca nu compozitiile in sine sunt importante, ci felul in care cei trei frati livreaza doza lor letala de extremism numita Krisiun. Oricum, atunci cand performezi dupa o legenda ca Incantation, sansele de a castiga un ascultator de metal old school sunt minime. Bineinteles ca te incanta performantele instrumentale ale celor trei membri, iti place si admiri virtuozitatea fratilor, dara parca metalul nu e numai asta, adica nu e totul repede si foarte repede. Un show intens, rapid si cam atat.
Ca o concluzie, un show prea bun (locatie, sunet, lumini) pentru cata lume a fost prezenta, dar pe de alta parte e mai bine, cei mai multi chiar au stiut pentru ce-au venit si se pare ca deocamdata asta e publicul standard pentru metal extrem, trist, dar adevarat!

Krisiun

 

Autor: Tzugu
Vezi galeriile trupelor: Estuary, Inactive Messiah, Incantation, Krisiun

Data concert:  October 16, 2007  | 8 Comentarii  | 4576 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Balkan Assasination Tour la Bucuresti

  • uf... de ce nu-s pozele full-size ? :(
    un flickr ceva ? o maslina ? :) (mi-e ciuda ca n-am avut aparatul meu, na, d-aia plang acu' dupa full size)

    1. Posted by DemoN | 17 Octombrie 2007 16:53
  • DemoN: nu le am cu flicker-ul, ca nu-mi plac astia de la yahoo, dar daca ai o adresa de gmail pot sa-ti trimit o selectie la dimensiunea originala

    2. Posted by tzugu | 19 Octombrie 2007 18:34
  • in legatura cu inactive messiah sunt total de acord cu voi nu au ce cauta in turneu cu krisiun si incantation

    3. Posted by nmfb | 21 Octombrie 2007 22:45
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte