Concert Overkill la Madrid

TRUPE: Cripper, Overkill, Savage Messiah, Suicidal Angels

M-am mirat tare cand am aflat locatia concertului in care au cantat, in aceasta ordine, Savage Messiah, Cripper, Suicidal Angels si (hei, hei, hei!) Overkill.
De obicei spatiile Heineken sunt destul de fitoase, avand in vedere statutul de “bere premium” (sau chiar super-premium) pe care aceasta marca incearca sa si-l aroge in majoritatea tarilor europene. Insa Sala Heineken din Madrid e un loc destul de prietenos, scaldat intr-o lumina verde electric (poate singurul punct comun intre respectiva marca si Overkill), cu un bar lung ce desparte zona de vandut merchandising de spatiul in care stau privitorii. Exista si o scara ce duce la etaj catre alt bar, dar scara era blocata in seara aia asa ca n-am idee ce-o fi fost pe sus. Nu mai trebuie sa va spun, se fumeaza ca la balamuc si in fiecare coltisor posibil – ca in foarte multe locuri din Spania si Portugalia. Bere la un pret semi-piperat - ia ghiciti de care.

Jos incap maxim 200 de oameni si cred ca atatia au si fost in seara aia la concert. Dupa cum ma asteptam, toate trupele din deschidere au fost adepte ale genului thrash metal.
Primii au intrat englezii de la Savage Messiah, care s-au prezentat cam haotic si un un sunet relativ confuz.
Mereu cand ma gandesc la thrash de calitate din Anglia ma gandesc la Sabbat (deh, sunt batran), dar baietii astia mai au ceva pana cand sa-i ajunga din urma pe Martin Walkyier si Andy Sneap. Bine, pe Andy Sneap nu stiu cine dreaq il mai poate ajunge din urma, oricum. De la Savage Messiah mi-a placut totusi He Who Laughs Last.
Ah, ca tot vorbim de lucruri care n-au fost la inaltimea asteptarilor, imi cer scuze pentru poze, dar te lasau sa fotografiezi doar cu aparate tip sapunel, de unde si calitatea... (sau lipsa ei, de fapt).

Surpriza placuta a venit de la Cripper. Habar n-aveam cine sunt, cu atat mai putin ca sunt nemti si ca au la voce o d-ra numita Britta si poreclita Elchkuh (care am inteles ca ar insemna un elan-femela – o elanita/o elanca?!! :)).
Ei bine, madam elan zice ca-i admira pe Michael Allen Patton si Mikael Akerfeldt, dar pun pariu ca are si postere cu Angela de la Arch Enemy prin dormitor. O voce excelenta pentru thrash-ul (cu ceva death prin el) practicat de Cripper, iar instrumentistii sunt si ei la inaltime si fac un show excelent. In special basistul rastafarian proeclit, cu multa fantezie nemteasca, Bass-T. A fost clar cel mai bun moment al serii – dintre trupele de deschidere, normal. Mi-au placut cel mai mult Junkie Shuffle, Shortcut si Hysteria.

Din ultima propozitie cred ca e clar cam ce impresie mi-a facut Suicidal Angles. N-am inteles alegerea lor ca invitat principal al turneului, or fi avand Blitz si compania motivele lor (sau ale altora). Nu pot sa spun ca grecii nu se descurca din punct de vedere muzical, sau nu sunt agresivi, sau... Dar pur si simplu show-ul a fost monoton si n-a iesit cu nimic in evidenta. Plus ca a fost si cam scurt – culmea, mai scurt decat al celor de la Cripper. O sa ascult si eu un album, poate ma edific... Una dintre piese a fost, daca nu ma insel, o preluare Rotting Christ – Apokathelosis.

Eh, si ajungem la desert. Daca la albumele Overkill am mereu strangeri de inima (am dat prea mult, prea putin etc.), la concertele Overkill trag nadejde ca o sa-mi fie mai usor de-acum incolo. Doua am vazut, dar amandoua extraordinare. Lumea zice una una dintre marile calitati ale americanilor e ca pot canta excelent si in fata unui public de 2.000 de oameni, si in fata unuia de 20. Eu am avut mereu noroc sa-i vad undeva la mijloc: facand show pentru 200.
Din 1999 si pana acum nimic nu s-a schimbat – ca sa parafrazez o reclama la bere (alta marca decat cea cu sala din Madrid). Ma rog, nu s-au schimbat Blitz si DD Verni, ceea e cel mai important. Desi la inceput am fost destul de ingrijorat, pentru ca la fiecare 2-3 piese Blitz fugea in spatele unei boxe mari, unde statea vreo cateva secunde. Si, fara sa-i vad toata silueta, puteam deslusi totusi o mana care tinea o sticla in care era infipt un mustiuc din ala metalic de bar si o alta mana care tinea un paharel de plastic. Intre cele 2 recipiente avea loc un generos schimb de lichide. M-am gandit “Mama, daca o tine in ritmul asta, pierdem orice urma de bis!”.
E, pana la urma aceste interludii lichide s-au rarit, iar Blitz a fost in forma de zile mari, dialogand cu publicul, cantand la orice microfon disponibil pe scena (si erau cateva, caci toata lumea in afara de baterist face backing vocals) si (nu stiu de ce) tot desfacandu-se la diversi nasturi de la blugi.
DD Verni a fost la fel de expansiv, chiar mai expansiv atunci cand trebuie sa compenseze pentru iesirile in decor ale colegului sau de la voce. Dave si Derek au fost si ei acolo: destul de energici, dar concentrati mai mult pe muzica decat pe show. Ron nu s-a remarcat in mod deosebit, dar a facut ce trebuia sa faca – a ucis setul de tobe la fiecare melodie. Lasa, ca nu trebuie sa fie toti cu mot in frunte.

Am avut totusi o surpriza din punct de vedere muzical: abundenta pieselor de pe primele albume. Au fost 3 de pe ultimul album – The Green And Black, Ironbound si Bring Me The Night; asta era normal. Au fost Elimination si Necroshine; si asta era normal. Dar au fost Rotten To The Core, Feel The Fire, In Union We Stand, Hello From The Gutter, Overkill I, Wrecking Crew, Fuck You si Sonic Reducer. Nu ca as avea ceva impotriva vreuneia – nici gand. Dar Horrorscope si The Years of Decay mi s-au parut prea putin reprezentate in toata chestia asta. Ma rog, Overkill au mai fost in Spania de cateva ori si probabil stiu bine ce prinde la publicul de acolo sau ce a ramas ne-cantat dupa concertele anterioare.
Ah, si am mai avut o surpriza – nici nu stiu cum s-o calific. Blitz a tras vre-o 3-4 tigari pe scena printre strofe si refrene. N-am absolut nimic cu fumatul si fumatorii, dar ma gandesc ca 1) un om care lucreaza cu vocea si care 2) a avut si o forma de cancer ar putea s-o lase mai moale. Dar asta e farmecul unui rock-star, nu? Ca face exact ce ratiunea i-ar spune sa nu faca.

Astea-s detalii, oricum. Concertul a fost super-tare si astept si eu sa vad Overkill in fata unui public cat China.

Setlisturi:

Savage Messiah (UK)

Spitting Venom
The Serpent Tongue of Divinity
In Absence of Liberty
Enemy Image (Dehumanization)
He Who Laughs Last
Insurrection Rising

Cripper (DE)

Junkie Shuffle
Attention Deficit
Shortcut
Fire Walk With Me
More Than Four
FAQU
Hysteria

Suicidal Angles (GR)

Bloodthirsty
The Pestilence Of Saints
Inquisition
... Lies
Mourning Of The Cursed
Dark Abyss (Your Fate Is Colored Black)
Apokathilosis

Overkill (SUA)

01. The Green and Black
02. Rotten to the Core
03. Wrecking Crew
04. Battle
05. Hello from the Gutter
06. Feel the Fire
07. Ironbound
08. In Union We Stand
09. Bare Bones
10. Gasoline Dream
11. Overkill (Feel the Fire Version)
12. Bring Me the Night
13. Elimination
Bis:
14. Necroshine
15. Old School
16. Fuck You / Sonic Reducer

Autor: Tzugu