concerte

CRONICA ANCIENT RITES / NECRODEATH/METHREDAS / ACRAL NECROSIS / DARK GRAVE

CRONICA ANCIENT RITES / NECRODEATH/METHREDAS / ACRAL NECROSIS / DARK GRAVE
TRUPE: Ancient Rites, Necrodeath

Imi dau seama ca aceasta cronica ar fi trebuit sa apara acum cateva zile, din pacate imediat dupa acest show am calatorit in tara vecina si prietena Bulgaria pentru un alt show cu trupe celebre din aria heavy metal, adica Helloween si Gamma Ray. De asemenea a fost nevoie ca paharul inspiratieisa se umple din nou, mai ales ca mi-am promis mie si celor de la Metalfan ca nu voi mai publica materiale scrise foarte la cald, desi si acele materiale aveau farmecul lor.
Cronica aceasta incepe cu o seara inainte de concert atunci cand am mers in Live Metal Club cu dorinta ascunsa de a-l intalni pe Gunther, liderul de la Ancient Rites, si a ma lamuri odata pentru todeauna despre un caracter puternic care sta in spatele unui band legendar, dar si despre un personaj controversat care inca face valuri in anumite medii underground. Si o sa explic despre ce e vorba. De-a lungul ultimei decade, in conditiile in care NS black metalul a devenit din ce in ce mai cunoscut si in anumite zone ale Europei un trend pe care l-au urmat aproape orbeste o multime de trupe si de fani, Ancient Rites si in special liderul lor Gunther au fost acuzati in repetate randuri ca ar apartine curentului si ca de fapt trupa nu e decat un pretext pentru ca propaganda national socialista sa se raspandeasca intr-o tara ca Belgia, cunoscuta drept un model de democratie, dar care trece chiar in aceste momente printr-o criza profunda. Tocmai de aici a venit confuzia, am realizat in urma discutiei cu Gunther ca de fapt el este unul dintre acei patrioti obsedati de istoria tarii sale si a Europei in general, se gandeste aproape numai la viitorul tarii sale intr-un mod pozitiv si e mult mai interesat de felul in care a evoluat si va evolua Belgia (o tara cu trei limbi oficiale si cu doua populatii aproape diferite, flamanzi si valoni, care au trait foarte multi ani in pace, dar care acum doresc o separare oficiala) decat de cat de albi sau arieni sunt belgienii, de asemenea considera ca pericolul major este cel al  fundamentalismului musulman, nu doar cauza a problemelor europene, ci efect al faptului ca musulmanii care locuiesc in Europa nu s-au putut adapta stilului de viata de aici. Ca sa trag o concluzie in legatura cu orientarea politica a lui Gunther, asupra careia voi reveni si in comentariile legate de concert, si parafrazandu-l chiar pe Gunther, pentru un militant de stanga el chiar e neo-nazi, dar pentru un neo-nazi el nu e decat un patriot cu vederi de dreapta. De asemenea mi-a atras atentia ca el nu poate raspunde pentru fani, pentru ca fanii nu ti-i alegi si a recunoscut ca o mare parte a fanilor Ancient Rites din vest sunt de orientare neo-nazista.
A doua zi am ajuns la club cam pe la ora 6 dupa amiaza, era deja noapte si in LMC abia incepeau probele de sunet, care au durat poate mai mult decat era permis, ceea ce a dus la o intarzaiere de vreo doua ore, cu inceperea show-ului. Observ inca o data deplina consecventa cu care organizatorii romani (ca si cei bulgari, sarbi sau macedoneni) trateaza trupele din vest, adica headlinerii au dreptul la probe de sunet atat cat vor, chiar daca asta intarzaie show-ul si da peste cap programul. Oricum, din ce am sesizat, cei deja prezenti in club si-au petrecut vremea intr-un mod placut si folositor, consumand puternic beri si alte bauturi mai mult sau mai putin spirtoase.
Primii pe scena au fost DARK GRAVE,  un duo din Wisconsin, USA tocmai bun de incins atmosfera. Initial, atunci cand tour managerul lor, Alin de la Gothic, mi-a povestit cum sta treaba cu trupa asta, am crezut ca va fi o chestie nasoala, cum se poate canta doar in doi, tot felul de intrebari de genul asta mi-au trecut prin minte. Well, la fata locului, cei doi din Dark Grave mi-au demonstrat ca se poate canta fara probleme raw black metal daca esti un bun instrumentist si daca stii ce sa ceri si ce sunet sa iti faci ca sa sune bine cu totul. Cei doi pe care i-am numit imediat (technical) black cat, white cat din cauza ca frontmanul chitarist si vocal era de culoare, cu pronuntate trasaturi de african, iar drummerul un alb dintre cei mai albi, asa cum ii sta bine unuia care vine din Vinland, au rupt pur si simplu scena, uneori am avut impresia ca trupa suna mai corect, mai plin si mai powerful decat o multime de trupe intregi, cu cinci sase membri in componenta. Lectia lor, foarte bine invatata, este un black metal old school, cu influemnte primare gen Venom sau Possessed, dar cantata la viteaza mai mare de maniera Nifelheim, Necrovore sau Profanatica. Bineinteles ca e greu in doi, mai ales pe partea de chitara soloistica, asa ca sfatul meu pentru cele doua “technical cats” este sa isi ia un bassist competent si cam asta e cu muzica lor.
Au urmat conationalii nostri ACRAL NECROSIS, de altfel singura trupa romaneasca din tot concertul. Ii urmarisem si la show-ul de debut, tot pe aceeasi scena, acum au venit in formula de cinci, fara clapar, ceea ce a adus un plus de rautate pieselor proprii, din nou am ascultat “Fuel for Hatred” de la Satyricon in incheierea recitalului, aproape un copy-cat al show-ului de debut. Poate va aduceti aminte ca am incurajat trupa in cronica evenimentului respectiv, in care ei au debutat, acum in conditiile in care ii vad a doua ora intr-o luna, mi s-a parut ca trupa n-a evoluat mai deloc. Ma asteptam la o mai mare lejeritate a instrumentistilor, acum trecuti de emotiile debutului, am asteptam sa vad un band mai omogen decat a fost Acral Necrosis sambata seara. Cum sa spun, e foarte interesant cand vezi un vocalist machiat in maniera Frost de la Satyricon, dar orice make-up isi pierde valoarea simbolica atunci cand ceilalti nu numai ca nu stiu cum sa poarte machiajul (si ma refer aici in primul rand la cei doi chitaristi), dar dau impresia ca se simt incurcati, stresati si in final blazati de ceea ce se cheama warpaint. Mai mult, cu exceptia lui Octav, care se misca pe scena cat toata trupa, n-am vazut miscare mai deloc printre ceilalti instrumentisti. Chiar si show-ul unei trupe foarte mari de black metal ar avea de suferit in cazul in care instrumentistii ar ramane batuti in cuie in jumatatea lor de metru patrat, cu atat mai mult o trupa underground, asa cum s-a prezentat Acral Necrosis in ultimul lor show. Am mai spus-o, apreciez faptul ca in sfarsit cetatea Bucurestilor are o trupa care performeaza corect, cinstit si cu placere acel raw black metal in viteza, acum cand chitarele s-au auzit mult mai bine ca in show-ul de debut, mi-au adus aminte de primele Dark Funeral, dar trupa n-a reusit inca sa impartaseasca cum trebuie publicului asultator aceasta placere diavoleasca de a canta.
Si a venit randul unei trupe absolut necunoscute pentru mine, italienii de la METHEDRAS. Trebuie sa recunosc ca milanezii au reusit sa incinga spiritele in timp record, foarte buna si foarte energica prestatie pe felia thrash metal, cu o voce tipica pentru thrash dar trecand uneori si in growl-uri de death metal european. Interpretare de exceptie, instrumentisti foarte bine pregatiti, un dezmat aproape vulgar de energie pe scena mica din LMC, cam asta e Methedras. De asemenea cover Testament interpretat exemplar, vocalistul Claude tinand sa sesiseze chiar si maruntele inflesiuni ale vocii Bay Area. Am fost atat de incantat incat am achizitonat imediat cateva CDuri si un tricou cu baietii, pentru ca trupa sa poata beneficia de ceva distributie in Romania pentru ca merita.
Primul cap de afis al serii, pe care eu il vedeam chiar ca fiind headlinerul absolut al serii, NECRODEATH, trupa legendara din peisajul macaronarilor, care alaturi de Bulldozer si Death SS sustine cu incrancenare, de peste 20 de ani scena europeana, trupa pe care Mayhem de exemplu a identificat-o printre influentele certe in primele zile ale bestiei scandinave, ei bine Necrodeath au urcat pe scena din LMC fara ca cei mai multi dintre spectatori sa stie de fapt cine sunt si ce vor, poate asta a fost ghinionul trupei, sa nu aiba niciodata un contract major, astfel ca numele lor a ramas undeva in umbra copacului primordial al undergroundului, spanzurat in cautarea (re)cunoasterii, in bezna nestiintei pentru cei mai multi dintre spectatorii obisnuiti, cei care nu citesc fanzine, cei care doar downloadeaza muzica de pe internet mai mult sau mai putin la intmplare si cred ca totul a inceput si s-a sfarsit la Nuclear Blast sau Century Media, adica existi doar daca esti acolo, intre majori. Dupa energia de la Methedras, Necrodeath e un pic mai greu de inghitit, ei practica acel amestec ocult de Venom si Kreator, de batrane riff-uri Slayer si Destruction, intr-un melanj ametitor si totusi incredibil de asezat in tempo mediu, cu o voce creepy si cu o instrumentatie care nu doar aduce aminte de gloria anilor ’80, e de acolo. Nu e nimic de mirare ca totul, muzica si textele oculte si aplecate catre adorarea diavolului, e perfect incadrat in tabloul catastrofic al undergrounului european si mondial, atata timp cat actualul line-up Necrodeath include membri din trupe la fel de faimoase ca Sadist, Cadaveria sau Labyrinth. Un show bun, cu accent pe ultimul disc “Draculea” de altfel cu rezonante profund valahe, dar condimentat si cu piese mai vechi, vreo doua chiar din prima perioada a trupei, asta daca nu bat eu campii cu gratie si mi s-a parut.
Dupa miezul noptii au urcat pe scena belgienii de la ANCIENT RITES, costumati cu totii in uniforme de camuflaj si cu un Gunther cumva costumat ca sa arate ca una dintre camasile negre ale lui Mussolini, probabil dintre aceia care au incercat sa cucereasca Madridul si au fost pusi pe fuga de luptatorii aia nebuni care isi sacrificasera viata si familia pentru praful rosu al Spaniei.  Oricum, asta a fost prima mea impresie, am urmarit show-ul cu foarte mare atentie, atent sa observ reactii, grimase, priviri fixe, sa inteleg ura care sta in spatele muzicii Ancient Rites de atatia ani. Au inceput cu un intro pe care l-as numi subversiv, dupa discutia noastra de cu o seara inainte, pentru ca din difuzoare s-a auzit cantecul muezinului care cheama la rugaciune in orient si imediat a urmat piesa de deschidere al carei mesaj era neindoielnic acelasi pe care crestinii medievali si orientalii  ce construiau imperii l-au sustinut cu inversunare adica “kill for a kill”, cam asta spune piesa de deschidere de pe ultimul lor disc “Rvbicon” care a deschis si show-ul de la Bucuresti. A urmat “Mithras” cu un profund inteles mistic pentru cei ce cunosc povestea celui ce a fondat probabil cel mai interesant cult raspandit printre soldatii romani, tot de pe ultimul album, dupa care clasicul “Mother Europe”, pe ale carui riff-uri fanii greci desfasurau steagul cu svastica, poate si pentru ca primele versuri chiar aduc aminte de cea mai veche civilizatie a Europei, vechea Elada; romanii au ascultat piesa ca pe oricare alta. A urmat “Gotterdammerung (Twilight of the Gods)” de pe “Dim Carcosa”, dupa care s-a revenit la urmatoarele piese ale ultimului album “Thermopylae” si piesa de titlu “Rvbicon”, apoi nu le-am mai tinut ordinea. Am recunoscut “Blood of Christ (Mohammed Wept)” de pe “Blasfemia Eternal”, “Invictus” de pe ultimul disc, dupa care chiar le-am pierdut sirul, n-am mai notat nimic pana la final, cand au cantat “Fatherland” (despre care aveam o amintire contradictorie din corespondenta mea de la sfarsitul anilor ’90) si la bis au incheiat cu “Evil Prevails”, intradevar un imn black metal al anilor ’90, ce da numele clasicului EP din 1992, care a entuziasmat auditoriul si “On Golden Fields” ce s-a terminat cu o interpretare a capella la care au participat Gunther si unul dintre chitaristi. Acum realizez ca am scris atata despre Ancient Rites si nici macar n-am precizat stilul pe care acestia il interpreteaza, poate pentru ca e greu, e o mixtura infernala de heavy metal classic, death metal, black metal old school din anii ’80 si inca ceva, nu stiu muzica medievala cantata pe la curtile regilor si ducilor din Europa de vest sau vreo muzica chtonica de pe la curtea Papei din Avignon, chiar nu stiu. Uneori suna interesant, alteori obositor, unori accentul specific al lui Gunther face ca refrenele sa sune neobisnuit, alteori suna slab, ciudat si de neinteles. Dar pana la urma, acest aspect poate fi o justificare a faptului ca trupa rezista in underground de atata vreme, in afara oricarui trend de care pana si scena extrema de metal nu poate scapa.
 Mi-a placut show-ul, nu m-am plictisit, chiar daca a fost foarte lung, a aratat mai mult ca o zi de festival in-door, publicul a fost receptiv si in numar destul de rezonabil, clubul n-a aratat gol dar nici arhiplin, oamenii s-au simtit bine si asta arata ca LMC e din ce in ce mai “acasa” pentru o anumita categorie de metalisti. Sunetul a fost foarte bun, iar echipamentul de pe scena de asemenea, impecabil si asta s-a vazut in prestatiile live ale tuturor celor cinci trupe de pe scena. Se pare ca, incet, incet, organizatorul Florin face sa se piarda din memorie episodul nefericit din primavara / vara cu Lord Belial si porneste sanatos si tenace in ascensiunea printre organizatorii seriosi de concerte. Spor!

DarkGrave

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acral Necrosis

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Methedras

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Necrodeath

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ancient Rites 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vezi galeriile trupelor: Ancient Rites, Necrodeath

Data concert:  November 17, 2007  | 5 Comentarii  | 4967 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: CRONICA ANCIENT RITES / NECRODEATH/METHREDAS / ACRAL NECROSIS / DARK GRAVE

  • BASINI!

    1. Posted by uNu! | 20 Noiembrie 2007 22:44
  • In ce sens? Ma bucur ca ai tastat codul anti-spam ca sa-ti exprimi rapid opinia asta, diar ca te-as ruga sa-mi dai o critica mai constructiva, ca sa le pot face mai bine data viitoare

    2. Posted by tzugu | 21 Noiembrie 2007 00:06
  • pai sh cronica cand apare?

    3. Posted by Luci | 21 Noiembrie 2007 17:10
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte