concerte

Despre Stephen O’Malley la Club Control şi apoi la Festivalul George Enescu

Despre Stephen O’Malley la Club Control şi apoi la Festivalul George Enescu
TRUPE: Discordless, Lovers Ritual, Stephen O’Malley, Valerinne, Yoni Silver

Sâmbătă seara, pe 14 septembrie la club Control din Bucureşti, americanul Stephen O’Malley a avut primul lui concert individual în această țară, organizat de Mighty Owl şi de cei de la club. Într-un spațiu nu larg, ci mediu şi pe măsura acestui eveniment, într-un oarecare întuneric, cu muzică la volum potrivit pe fundal, oamenii se adunau puţin câte puțin, în căutarea creşterii caracterului social.

Primul act de deschidere a fost al celor de la Valerinne, de data asta alături de Discordless. Deja cunoscuți ca cei care se ocupă cel mai bine de partea de post rock din România, Valerinne au marcat cel mai animat moment al unei seri, care părea de la început că se aşterne sub o marcă a bizarului. Marius Costache, om de bază al sunetelor pe acest tărâm, a avut în grijă prin metode “virtuale” accentuarea atmosferei pe care cei trei de la Valerinne urmăresc să o impună. Chiar dacă spre sfârşitul show-ului, nu se mai putea observa precis care dintre ei este responsabil de care efect, peisajul sonor se cerea apreciat, cu siguranță.

Următorul moment i-a aparținut lui Yoni Silver din Israel, care i-a avut alături pe Shmil Frankel şi Adam Scheflan, cu toții destul de activi în orchestrele experimentale internaționale. Pe scena din Control Club, Yoni a cântat la clarinet, iar Frankel şi Scheflan la contrabas. Performanța lor care se prezenta ca una foarte demnă de urmărit nu a durat prea mult. Cert este că ceva a lipsit de-acolo, deşi ansamblul lor de sunete grave şi metoda de interpretare păreau că vor exprima ceva intens şi categoric. Este foarte probabil ca această lipsă să se fi simțit din pricina ambianței total nepotrivite din club, unde discuțiile lungi purtate de tot soiul de voci dominau locul. Condiții prielnice pentru concertele experimentale în care sunetul nu se propagă prin amplificare puternică sunt încă imposibil de identificat în cluburile din Bucureşti.

Oare câți dintre cei prezenți la concertul din Control nu au fost treziți din discuții printr-o sperietură atunci când a venit momentul celuilalt act de deschidere? Cei de la Lovers Ritual au dat startul show-ului cu un urlet din iad, fără avertisment. Lovers Ritual este chiar ceea ce spune numele: un cuplu avangardist care se manifestă prin experiment şi ritual format din Ilan Volkov, dirijor de orchestră din Tel Aviv cu merite recunoscute şi Maya Dunietz, pianistă de origine israeliană de asemenea, care activează şi ca solist vocal, având experiență şi de compozitoare, dirijor de cor şi multe alte îndeletniciri în câmpul muzicii. Maya, cunoscută pentru diversitatea de stiluri cu care operează şi pentru colaborările ei (Nina Simone sau Mike Patton fiind unele dintre numele cu care a avut de-a face) a oferit la evenimentul de sâmbătă un recital foarte asemănător cu ceea ce face Attila Csihar cu proiectele sale individuale. Vocea i-a fost controlată de o pedală, creând sentimente de spaimă, de pustiu, de necunoscut, cu Volkov la vioară care şi-a folosit la rândul lui vocea pe un scurt pasaj care trimitea gândurile la primitivism. Au fluierat ca şamanii, au creat zgomote pentru anunțarea spiritelor de existența lor, au coborât de pe scenă pentru a continua “manifestația” în public şi la final s-au sărutat.

Despre Stephen O’Malley de la Sunn O))) se ştie că e stăpânul curentului drone şi că are o grămadă de proiecte în domeniul experimentalismului. Cu toate că a dat naştere unor forme de expresie puternice atât la Sunn O))), cât şi în colaborările cu mai sus amintitul Attila de la Mayhem, sau în cele cu Khanate sau Lotus Eaters şi bineînțeles că exemplele nu se opresc aici, atunci când rămâne singur pe scenă cel mai puternic lucru rămâne cel generat de frecvențe. Înconjurat de amplificatoare, O’Malley a susținut un concert “exploziv”, în sensul că a produs efectul de cutremur cu ajutorul volumelor. Astfel chitara pe care o manevra devenise un instrument ciudat care crea un vacarm ce putea anihila organismele umane, la propriu. Deşi a fost un act ce s-a închinat minimalismului în totalitate, publicul părea că reacționează pozitiv la această experiență. Este drept că se instalează din ce în ce mai bine o eră a artelor exclusiv senzoriale, aşa că se vor tot naşte adepți ai acestor genuri. Execuția lui Stephen a umplut sala de concert din clubul Control, în ciuda caracterului obscur ce a marcat acest eveniment.

Stephen O’Malley a mai avut încă un motiv de a vizita Bucureştiul şi anume, colaborarea fenomenală cu Ansamblul Hyperion din cadrul festivalului George Enescu, ce a avut loc în dimineața următoare concertului din 14 septembrie. În urmă cu doi ani, O’Malley a mai apărut în România alături de ansamblul înființat în 1976 de cunoscutul compozitor avangardist, Iancu Dumitrescu, în aceeaşi Sală Mihail Jora A Societății Române de Radiodifuziune. Concertul de-a atunci a fost excepțional, iar cel de acum a lăsat în urma sa un efect şi mai intens.
Stephen a apărut pe scenă ca solist chitară imediat după interpretarea la vioară cu 61 de gonguri spectrale a piesei Dr. Kai Kong’s Diamond Mountain compusă în 1991 de Horațiu Rădulescu, compozitor recunoscut pentru tehnica spectrală aplicată în crearea operelor sale.
Prezența lui O’Malley în grupul dominat de frumoasele compoziții “spațiale” ale lui Iancu Dumitrescu, sau ale Ana-Mariei Avram îşi găseşte un rol mult mai frumos şi mult mai precis, decât cel de pe o scenă construită din amplificatoare. Astfel, fenomenul resimțit în cadrul unui concert al Ansamblului Hyperion se poate descrie prin metafore science-fiction, chiar dacă ficțiunea şi realitatea devin nişte noțiuni irelevante în această experiență. E ca şi când ai pleca în spațiu cu o rachetă al cărei mod de funcționare nu-l cunoşti. Cu atât mai puțin cunoşti cosmosul, aşa că te sperie, te fascinează, îți anihilează toate cunoştințele, îți arată cum cuvintele nu mai au rost şi apoi eşti liber să cercetezi.  
Dintre cei care au participat sâmbătă seara la concertul din Club Control, în afară de O’Malley, au urcat pe scena din Sala Mihail Jora: Ilan Volkov în rol de dirjor de data aceasta, ca invitat special a fost şi Maya Dunietz la pian şi flaut şi din nou, Yoni Silver la clarinet, Shmil Frankel şi Adam Scheflan la contrabas.
La rândul său, maestrul în filosofia muzicii, Iancu Dumitrescu a asistat orchestra din primul rând al sălii, intervenind direct de fiecare dată când a fost necesar. Această lume are nevoie de mai multe concerte susținute de Ansamblul Hyperion.  
Autor: Gina S.
Vezi galeriile trupelor: Discordless, Lovers Ritual, Stephen O’Malley, Valerinne, Yoni Silver

Data concert:  September 14, 2013  | 0 Comentarii  | 3129 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Despre Stephen O’Malley la Club Control şi apoi la Festivalul George Enescu

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte