concerte

Evergrey in Romania: Preoteasa, mai tare ca Hammerworld Stage

Evergrey in Romania: Preoteasa, mai tare ca Hammerworld Stage
TRUPE: Abigail, Evergrey, Seven

Publicul sfinteste locul. Asta imi e din ce in ce mai clar. Si Therapy? si Evergrey au fost concerte mici, de club, cu mult fum si caldura peste poate. Si amandoua au iesit, dupa marturiile spectatorilor, cel putin multumitor. Pentru ca oamenii au fost trup si suflet pentru formatiile respective.
Daca la Therapy? atmosfera n-a putut rivaliza cu Main Stage-ul de la Sziget, la Evergrey concertul a fost mult mai bun decat ce am vazut la Hammerworld Stage in 2006. In locul unui public putin blazat, care in parte se intreba daca n-ar fi mai bine sa mearga la Tancsapda, am avut acum o sala plina de oameni dedicati, care au raspuns entuziast la fiecare nota a suedezilor. Si asta v-o spune un om care nu e un mare fan Evergrey.

Ostilitatile au inceput cu Abigail, o trupa care incearca sa se reinventeze prin aducerea unei voci feminine si prin schimbarea de stil – ceva mai aproape de gothic metal, zic eu, la prima ascultare. Pe moment mi s-a parut o incrucisare intre My Dying Bride si Arch Enemy, dar cred ca exageram :). Oricum, placut auzului.

 


La inceput nici sala nu era plina, nici oamenii prea convinsi, dar odata cu Faraway si Keeping The Faith, aplauzele au inceput sa vina. Razvan a bagat niste scream convingator pe urmatoarele piese, iar entuziasmul publicului a crescut.
Dupa aia a urmat un moment... sa-i zic inedit? Razvan a cerut-o „in direct” in casatorie pe actuala lui prietena (Silver Girl), care a venit pe scena si a acceptat – usor bulversata, dar convinsa. Asa e Rogeru’ (cum ii zic eu) – omul gesturilor mari. Cu ocazia asta vreo cateva zeci de fete din sala au tipat entuziasmate; nu-i vad prea bine pe prietenii lor in urmatoarele zile. :)

 


In ton cu momentul, a urmat Look At These Tears, iar dupa aceea o piesa al carei titlu nu-mi vine in minte, dar unde vocea s-a evidentiat din nou. Doua achizitii inspirate, Rogere: sotia si vocalista.
Concluzia despre Abigail: nu-i rau pentru un rebranding atat de asteptat. Si sa fie intr-un ceas bun!

 

 

Pe Seven i-am pierdut, ca am fost la interviu, dar trebuie sa-l cred pe cuvant pe domnul redactor-sef Dragos P, care mi-a spus ca au sunat foarte bine. Desi clujenii nu sunt exact genul meu, pot sa spun ca preluarea dupa Therapy? - Diane, pe care am reusit s-o prind, a fost destul de ok. Scuze baietilor de la Seven, asta e deocamdata modalitatea de a lua interviuri in Romania - cand si unde apuci.

 

 

Evergrey a inceput pe la 10 jumate. Si de aici a inceput si dementa. Desi au intarziat vreo 20 de minute (neglijabil), suedezii au fost primiti cu urale de la prima melodie. Au deschis cu Blinded si cu un „Keep f***in’, Romania!”, ceea ce baietii din sala si faceau – they were f***in’ their vocal chords strigand „Hei! Hei! Hei!”. Au urmat As I Lie Here Bleeding si The End Of Your Days, piese la care Tom a cerut aplauze si publicul i-a oferit din plin. Intre timp am vazut ca liderul suedezilor isi udase din nou parul la greu, asa ca m-am temut pentru sanatatea lentilelor foto ale aparatului nostru. Dar se pare ca Cynjyc stapaneste la perfectia miscarea „duck and cover”.

 


Punctat de remarci ca „F***in’ finally to Romania!” sau „I appreciate it, Romania!”, recitalul a mers inainte. Si am avut parte de Rulers Of The Mind si More Than Ever – toate colorate cu lumini verzi si galbene foarte pastelate.

 

 

E interesant si efectul pe care aceste piese l-au avut nu numai asupra publicului larg, ci si asupra conducerii redactiei Metalfan. Stiti de regula care spune ca presedintele si vicepresedintele unei companii nu pot calatori impreuna in aceasi avion, pentru ca in cazul unui accident mor amandoi?
Ei bine, eu pe Dragos P si pe Klawz nu i-as mai lasa impreuna la un concert Evergrey, pentru ca risca sa moara amandoi fracturandu-si gaturile.

 


Nu vreau sa mai spun de ce a urmat – She Speaks To The Dead si Obedience au provocat un alt val de delir, desi sunetul n-a fost exact ce trebuia in anumite momente. Insa aplauzele cerute de Tom au venit in portii mari si foarte mari – cum s-ar spune la un fast-food.

 

 

Til Dagmar si Still In The Water au adus momente de acalmie, dar Monday Morning Apocalypse si I’m Sorry au pus din nou piciorul in prag, mai ales ca la ultima piesa a cantat aproape toata lumea. Nici n-am stiut cand au trecut Solitude Within si Nosferatu, ca am si ajuns la Mark Of The Triangle, la care Tom a avut o cerere foarte precisa: „I want every f***in’ Romanian person jumping up and down!”. Ceea ce oamenii au si facut, inclusiv Klawz, care s-a mai oprit sa ma ajute (inca o data) sa scriu numele piesei de la primele acorduri. De altfel, Klawz a stiut sa se bucure de manifestare in timp ce imi acorda si primul ajutor jurnalistic atunci cand ma impotmoleam. Multumesc inca o data.

 


La cele doua bisuri insistent cerute de public Tom si compania au cantat When Walls Go Down + Recreation Day, respectiv A Touch Of Blessing + The Masterplan.
Pe Masterplan tom a impartit sala in doua si i-a pus pe oameni sa urle pina au ragusit si pina a fost el multumit de corul rezultat. Iar pe ultimul solo al piesei a venit chitaristul de la Seven si a cintat un solo in timp ce Henrik statea cu bratele incrucisate. De, se odihnea si el, pentru ca avusese momentul lui de solo ceva mai devreme, ca si tobarul Jonas, de altfel.. 

 


Pana la urma al doilea bis a fost un prilej excelent pentru public sa-i mai aclame de zeci de ori pe Evergrey, sa aplaude si sa fluiere copios, dar pozitiv; plus un prilej excelent pentru Dragos P sa isi incerce flexibilitatea vertebrelor cervicale si sa-mi bage parul in ochi – o sa-i duc onorariul oftalmologului la decontat :D

 

 

Concluzie:
Cu plus – foarte bune trupe, excelent public, buna bere (hm... chiar prea buna)
Cu minus – bucati de sonorizare si ceva intarzieri; nici una dintre ele n-a fost foarte grava, totusi.
Sa mai tot vedem din astea!

 

 

Poze: Cynyc 

Autor: Tzugu
Vezi galeriile trupelor: Abigail, Evergrey, Seven

Data concert:  April 21, 2007  | 7 Comentarii  | 55329 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Evergrey in Romania: Preoteasa, mai tare ca Hammerworld Stage

  • Demential concertul pt cei ce apreciaza genul!!! eu am fost 100% multumit!

    1. Posted by Flipper | 23 Aprilie 2007 17:35
  • superb,nu am mai vz un concert atat de bun si o trupa pe gustul meu de cateva luni bune! Felicitari EVERGREY!

    2. Posted by chaotic | 23 Aprilie 2007 17:48
  • Cine a stat sa se mai gandeasca daca sunetul e clar, atata timp cat atmosfera a spus totul? Comunicarea public - Evergrey a fost de-a dreptul dementiala. Este primul concert unde m-am simtit la superlativ. Am obtinut de la Evergrey tot ce se putea. Ei s-au revansat cu varf si indesat pentru faza din 21 ianuarie. Felicitari si trupelor romanesti. Nota 10!! S-au straduit sa iasa bine. Andrei Rosulescu (chitarist Seven) a fost fantastic pe scena cand Henrik l-a invitat sa cante la chitara lui, apoi Englund s-a asezat in genunchi langa Andrei si a iesit o rockareala de tinut minte. Jonas a fost superb la tobe! Dinamism si sarm! Henrik la fel... toti sunt niste muzicieni adevarati!!! Nu mai am cuvinte, au spus altii inainte mea cam tot...

    fotografii si filmulete la http://s153.photobucket.com/albums/s239/darkphantasma/Evergrey/

    3. Posted by PHantasma | 23 Aprilie 2007 19:00
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte