concerte

Evergrey la Bucuresti

Evergrey la Bucuresti
TRUPE: Evergrey, Thunderstorm

Ajung sambata seara in Silver Church cu o mica intarziere (deh, metroul bucurestean) si constat nu doar ca am ratat inceputul scurtei prezente Thunderstorm, ci si ca nu mai pot asculta decat piesa finala, Ultimul drum. Mea culpa pentru venitul mai tarziu, dar aflu ca la aceasta s-a adaugat inceperea intregului eveniment mai devreme cu un sfert de ora. Ei da, asta surpriza. Pe Thunderstorm i-am urmarit in repetate randuri, de fiecare data cu placere, asa ca tristetea de le fi ratat acest concert nu ma copleseste; mai mare imi este bucuria pentru prezenta lor pe aceeasi scena, fie ea si autohtona, cu Evergrey, mai ales ca, tinand cont de „mostra” primita, sunetul ii avantajeaza din plin.

 

Thunderstorm

 

 

Chaoswave este trupa de deschidere in turneul european sustinut de Evergrey, asa ca ma indrept spre scena animata de curiozitate si de speranta ca este o alegere buna. La sfarsitul concertului nu pot sune decat atat: cine sunt si ce vor de la mine? Ok, acasa promit ca intru pe MySpace si ascult niste inregistrari ca lumea, dar acum sunt profund dezamagita: doua voci, dar niciuna nu se aude cum trebuie, in plus chitara nu are personalitatea necesara intr-o formatie de metal progresiv. Nu stiu daca reglarea sunetului, lipsa de experienta a italienilor (desi activeaza de vreo sase ani) sau compozitiile in sine sunt de vina, dar nu sunt deloc impresionata. Ca puncte forte (ultra-forte, de fapt) trebuie notate prestatia si „partitura” tobarului, care fac ca timpul cat urmaresc Chaoswave sa nu fie complet irosit; de asemenea, admir daruirea cu care canta si se agita toti cei cinci membri, animati probabil de sangele mediteranean.

 

 Chaoswave

 

 

Putin pe dos, la Evergrey incep cu o concluzie: singura mare surpriza este lipsa din playlist a piesei-titlu de pe ultimul album, Torn, nu atat pentru ca ii da numele, ci pentru ca de la inceput mi s-a parut ca este reprezentativa pentru disc si ca ar da foarte bine in lumina reflectoarelor. In rest, concertul decurge exact cum anticipasem. Niste suedezi ultra-profesinisti care stiu sa compuna si sa cante metal plin de feeling. O echipa cladita in jurul frontman-ului Tom Englund, care compenseaza atitudinea usor taciturna printr-un extins cadou muzical. Multumiri scurte adresate publicului nu prea numeros (undeva sub trei sute de persoane, as zice eu), cea mai insemnata fiind un bis de patru piese. Un sunet foarte bun, clar si complet, fara sa ma asurzeasca. O atmosfera in care cei prezenti au oscilat intre apatie si entuziasm. Un stand merchandise as zice ok ca tarife, dar nu foarte bogat in produse. O sesiune de autografe si fotografii cu intreaga trupa, de nepretuit pentru fani.

 

 

 

Cred ca acestea sunt aspectele pe care le poate observa cea mai mare parte dintre cei prezenti, iar o negare a lor fara argumente nu este altceva decat carcoteala. Ceea ce se aplica numai unora dintre spectatori, si la fiecare in parte altfel, este modul in care se simt cand aud cateva din piesele preferate atat de aproape, parca numai pentru ei. Evergrey mi-a placut de la inceput, dar marea dragoste a inceput acum doua albume, cu Monday Morning Apocalypse; am spus aceasta ca sa nu mire pe nimeni marea bucurie care imi umple sufletul la In Remembrance, Still in the Water si Monday Morning Apocalypse, pe care le cant din tot sufletul impreuna cu trupa. Fear, Soaked si Broken Wings fac reclama ultimului produs, dar eu cred ca in loc de primele doua ar avea un mai puternic efect Torn sau These Scars. Entuziasmul publicului creste simtitor pe As I Lie Bleeding, Blinded, End of Your Days, I’m Sorry si Recreation Day, observandu-se clar ca albumul Recreation Day este preferatul majoritatii. The Inner Circle si In Search of Truth sunt reprezentate prin More than Ever, When the Walls Go Down si pe final superba Touch of Blessing, respectiv Watching the Skies (alta piesa cu efect garantat in randul publicului) si The Masterplan. Nici Solitude, Dominance, Tragedy nu este uitat, caci de ceea ce insemna Evergrey acum zece ani ne amintesc She Speaks to the Dead si Words Mean Nothing (aceasta in varianta clape si voce, atat de stranie, atat de sensibila).

 

 

 

Din pacate, nu am putut vedea concertul din 2007, dar din ce-mi relateaza prietenii atunci si publicul a fost mai efervescent si trupa mai bucuroasa sa fie pe scena. Nu pot decat sa-i cred si sa ma consolez cu show-ul de acum, care oricum mie mi s-a parut foarte bun. Ceas, fara mari surprize, fara o deosebita comunicare verbala intre piese, dar cu multa daruire prin muzica ce spune atat de mult.

 

 

 

Autor: Mad
Vezi galeriile trupelor: Evergrey, Thunderstorm

Data concert:  September 20, 2009  | 8 Comentarii  | 2961 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Evergrey la Bucuresti

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte