Evergrey Reloaded 2 se intoarce

Era cat pe ce sa nu vina a doua oara. Era sa ramana blocati, in  viziunea unor gospodari locali, in sintagma de "trupa necunoscuta". Cu niste  balbaieli organizationale demne de un ceai dansant de liceu, cu un ping-pong promotional "vin/ba nu vin/ba vin/ba nu vin", cu trupe de  deschidere taiate din ratiuni subiective si cu salutare interventii financiare  - fapte care au degenerat intr'o serie de consecinte pe care n'am s'o
anticipez deocamdata - a avut loc, pana la urma, in cadrul Zilelor Cetatii Oradea, recitalul Evergrey. Pe fascinanta data de 07.07.07.

Din ratiuni obiective, am ajuns la locul desfasurarii ostilitatilor doar in jurul orelor 23.00, moment de cumpana in desfasuratorul programului, avand in vedere ca se demontau niste scule pentru a se instala altele. Evacua echipa romaneasca - se instala, cu dubla eficienta , echipa suedeza. Am pierdut, astfel, trupele care au umplut seara, respectiv Sarmalele Reci, Heavy Fuel, Mirage, Imago Mundi si Holloenek (Ungaria) - insa, dintr'o scurta vizualizare a publicului ramas, mi'am putut da seama ca n'au convins suficient de mult poporul pentru a ramane la ceea ce era, evident, actul - vedeta al serii. Trebuie sa mentionez ca locatia aleasa  - cetatea Oradea - este ideala pentru open - air'uri intinse in noapte: decor medieval, izolare fonica pertinenta (datorata zidurilor) si amplasament ridicat al scenei, aceasta fiind pozitionata pe un delusor unde putea fi vazuta de catre intreaga curte. Spre mica mea dezamagire, datorita motivelor enumerate in primul paragraf, dar si caracterului kitschios specific oricaror "serbari ale orasului" (mentionez mici, vata pe batz, cordelutze, luminitze, veverite si alte tarabe), numarul celor chemati si mai mult sau mai putin alesi se cifra in jurul a 3-400. Care ocupau cam un sfert din perimetrul locului. Si tot la mentiuni, cel mai trv backstage - o grota aflata la 10 metri de scena si 6 m sub pamant, plina de Evian, whisky si suedezi.

Dupa vreo ora de reglaje, timp in care cu totii (nu'i asa?) l'am urmarit fascinati pe Jonas incercand pe rand tobele, clapa si o chitara, si'au facut aparitia Evergrey, in aplauzele si ovatiile unei multimi relativ restrase, dar entuziaste. Cu aplombul si degajarea specifica celor experimentati si obisnuiti sa'si respecte audienta, fie ea de 50 sau 5000 persoane, suedezii au oferit pe rand Blinded, As I Lie Here Bleeding,
 Mark Of The Triangle, Nosferatu, Recreation Day si mult asteptatele I'm Sorry, A Touch Of Blessing sau The Masterplan. Nu insist asupra playlistului, fiindca sunt sigur ca exista cineva care poate aduce completari sistematice in aceasta directie. Nici asupra sunetului, fiindca din pozitia mea - laterala dreapta a scenei - nu am reusit sa aud suficient de bine fatza. Se simtea lipsa unor basi mai puternici, totusi. Am auzit diferite pareri, pro si contra, cum apar de obicei - fapt este ca spectacolul a fost mai incitant, mai dinamic decat cel de la Bucuresti, trupetii parca mai dezinvolti, Jonas mai fervent, ca sa nu mai vorbesc de nota de culoare goth data de catre basistul de imprumut Christian Grönlund, care n'a avut stare si a arat scena dintr'o parte in alta pe toata durata concertului.

E drept, pe anumite locuri vocea lui Tom intra in conuri de umbra, dar a fost foarte bine sustinuta de catre backingurile lui Henrik si Rikard, care nu pierdeau nici un prilej sa'si comunice gestic interpretarile profesionale si personale. Nici un moment de crispare, totul relaxat, toti flexati si sunt sigur ca nu e doar scena complet echipata wireless motivul pentru care multe trupe romanesti nu reusesc sa obtina aceasta stare. Un program bine inchegat si prezentat, completat de bisuri si coborarea lui Henrik pe iarba din fatza scenei, la gardul despartitor, in mijlocul soloului. As fi preferat si un moment "When the walls go down", dar n'a fost sa fie. Din pacate, n'am putut sa traiesc un asemenea concert la modul obiectiv - jurnalistic; combinatia locatie - trupa - moment - senzatie a fost de nota 10, insa.

Per ansamblu, un spectacol reusit - pacat de lipsa de informare care a dus la o fluenta scazuta de public, public care, in conditii normale, ar fi fost mult mai numeros, avand in vedere si caracterul "moka" al intrarii. O lectie (daca mai era nevoie) in primul rand de muzica, apoi de profesionalism muzical si imagistic, servita de catre Evergrey rockerimii conlocuitoare si un "hey buddy!" servit de catre Jonas, mie.