Malevolent Creation la Bucuresti

Tara noastra a fost vizitata in trecut de nume grele ale death metalului (plus alaturari de subgenuri conexe) dintre care enumeram Suffocation, Sinister, Dismember, Cannibal Corpse, Obituary, Deicide, Benediction, Pungent Stench, Napalm Death, Atheist, Illdisposed si sunt sigur ca au mai fost, dar memoria mea nu mai poate ajuta momentan. Iata ca a venit si randul celor de la Malevolent Creation sa isi adauge numele pe aceasta lista destul de lunga de nume importante. In seara de 30 de iunie, in acelasi primitor Club Fabrica, alaturi de Cocklush (Bulgaria) si trupele romanesti Spectral, Code Red si Necrovile, americanii au predat o lectie de death metal asa cum numai ei stiu sa o faca.

Istoria lor probabil multi dintre voi o cunosc, dar nu ar strica sa mai facem si aici o trecere in revista: infiintati in 1987, in New York, pentru ca apoi sa se multe in Florida, un loc atat de familiar formatiilor iconice de death metal, malevolentii dau lovitura in 1991, cu albumul The Ten Commandments, o piatra de temelie a genului, urmat imediat, in 1992, de Retribution, considerat de numerosi fani cel mai bun produs al formatiei. Prin istoria trupei s-au perindat nume cunoscute precum Derek Roddy, Tony Laureano, Rob Barrett sau Peter Tagtgren. Discografia Malevolent Creation cuprinde in total 11 albume de studio, un DVD, 3 discuri live, 6 compilatii, 2 splituri si 3 demo-uri ceea ce insumeaza peste 20 de ani de activitate sustinuta. Ultimul disc se numeste Invidious Dominion si a fost lansat in 2010 la casa de discuri Nuclear Blast.

Dupa acest mic sumar al istoriei Malevolent Creation ne reintoarcem la seara concertistica din 30 iunie. Startul a fost dat de bulgarii de la Cocklush, o gasca death/grind cu un singur album la activ, fara pretentii, dar bineveniti pentru incalzirea atmosferei. Energie maxima, au fost aplaudati de catre public si cred ca multi din cei prezenti le-au cautat muzica. Si eu am facut acest lucru si nu pot spune decat ca imi place ce aud, simplu si direct, va invit si pe voi sa incercati profilul de MySpace si nu veti fi dezamagiti. Garantat 100%!

Urmatorii pe scena au fost cei de la Spectral, formatie bucuresteana, cunoscuta publicului bucurestean de metal inca din 2004, anul formarii lor, dar si pentru E.P.-ul Autopsy Of Hope lansat in 2007. Death metal tehnic cu nuante de progressive, foarte bine inchegat (in special chitara lui Ciprian), din pacate le lipseste forta unui bassist, un element esential in acest sub-gen. Golurile sunt insa acoperite de prezenta vajnica a celorlalti componenti: Liva la voce cu un look nou care il facea sa semene putin cu Bo Summer de la Illdisposed, Daniel la chitara si activul Septimiu la tobe. Trupa se afla intr-o continua evolutie si lucru acesta se simte, mai ales la public si in primul rand la muzica care suna raw pe niste scheme consacrate, dar foarte bine stapanite. Stiu ca baietii au “la cuptor” albumul de debut Neural Correlates Of Hate (un titlu influentat de clasicele albume Death), dar nu pot preciza cu exactitate daca acesta a fost lansat sau nu si de aceea nu ma arunc la presupuneri. Insa stiu sigur ca vreau sa il ascult asa cum probabil va doriti si voi.

Urmatorii la apel au fost Code Red, de asemenea o trupa cu experienta (formati si ei tot in 2004). Oferta baietilor originari din Brasov este un death metal care imbina elemente brutale cu momente melodice. Am fost foarte curios sa ii audiez, nu ii cunoastem aproape deloc si era pentru prima data cand am asistat la un recital de al lor. Este posibil sa fiu eronat, dar am avut impresia ca au avut niste probleme de sunet, chitarele se auzeau cam inghesuit cu toate eforturile baietilor de a mentine un nivel cat de cat ridicat de calitate a sunetului. Trecand peste aceste neajunsuri tehnice, Code Red au demonstrat ca sunt o formatie de urmarit, care presteaza un death metal la standardele impuse genului fara abateri. O abordare corecta este intotdeauna binevenita, mai ales intr-o scena asa saraca ca a noastra. Asteptam de la ei un material mai consistent, un EP eventual sau de ce nu primul album de studio. Ultimul lor CD este un single intitulat Native Monster scos in 2010 si este produs independent.

Trecem la Necrovile cu aceeasi bucurie pe care o simtim la fiecare show al lor. Profesionisti remarcabili, nerabdatori sa cante, clujenii au trecut imediat la treaba. Intestinal Feast, Dripping (Fucking) Spleen, I Defile Your Buried Flesh, Rampage In The Crematorium si toate piesele cunoscute au rasunat inca o data in Fabrica. Fanii i-au primit asa cum se cuvine si totul a mers perfect. Suntem nerabdatori cu siguranta in legatura cu un album Necrovile, dar ceva imi spune ca brutalistii nostri ne pregatesc ceva si ca vom avea parte de surprize placute din partea lor pe viitor. Pana atunci, numai de bine!

Si punctul culminant este foarte aproape. Instrumentistii americani sunt deja pe scena pregatindu-si armele pentru un show desavarsit de death metal. A luat ceva mai mult timp, dar mica intarziere a fost justificata deoarece sunetul a fost aproape foarte bun daca imi permiteti aceasta alaturare de cuvinte. Publicul se inmultise simtitor si atmosfera era in clocot. A fost de ajuns ca solistul Brett Hoffman sa preia stafeta si sa dea drumul unui recital incendiar. Ii multumesc lui Porkk pentru reimprospatarea memoriei in ceea ce priveste setlistul americanilor (din nefericire subsemnatul a fost implicat intr-un mic incident neplacut care i-a taiat putin starea de metal, dar s-a terminat relativ in regula) si voi trece la enumerare pieselor, o trecere prin toate albumele esentiale Malevolent Creation: Eve Of The Apocalypse, Living In Fear, Infernal Desires, Malevolent Creation, United Hate, Target Rich Environment, Slaughterhouse sau Blood Brothers.

Am constatat ca recitalul a fost destul de scurt: 50 si ceva de minute cu tot cu intoarcerile pentru bis, insa atmosfera a fost cat pentru trei ore asta provenind si din partea fanilor semi-violenti care au s-au aruncat in stage diving (de cele mai multe ori niste esecuri totale), crowd surfing (aici a mers mai bine) si moshpit agresiv (pe aproape toata durata recitalului). Vreti mai mult? Mai bine putin si bun, iar americanii au demonstrat cu varf si indesat ca merita vazuti live. Incendiar este cel mai bun cuvant, dar merge adaugat si sangeros, violent, brutal, agresiv si orice adjectiv al naibii de rau care va vine in minte.

Organizare buna, nimic iesit din comun, dar no news is good news si vara caniculara a inceput acompaniata de un concert care sigur va ramane in memoria iubitorilor de metal extrem.

Urmeaza o reimprospatare clasica cu parfum de Judas Priest si metalcore marca Hatebreed pe 3 iulie in Piata Constitutiei. Sa ne auzim cu bine!