Maximum Rock Festival - Ziua 1

Ziua 1 – Rock impotriva vicisitudinilor

Ghinioane... peste ghinioane... peste ghinioane – ca sa parafrazez o reclama la un serviciu de telefonie mobila.
Trecem repede peste cele 8 ore de tren accelerat friguros si ajungem la Cluj. Un oras frumos, dupa cum stim, dar aflat in reparatii capitale pe mai multe strazi – inclusiv pe Bulevardul Eroilor, una dintre principalele artere. De unde si o aglomeratie demna de un Bucuresti de toamna.

Defect

Revenind la concert, din cauza transportului am ajuns acolo dupa 18.00 – ora de incepere anuntat. Tocmai ne temeam ca i-am pierdut pe cei de la Defect... Ne-am temut degeaba, probele de sunet au mai durat pana in jurul orei... pana in jurul orei... pana in jurul orei... 20.30!!!

In sfarsit, pe la 21.00 au inceput sa cante Defect, care mi-au devenit instantaneu simpatici. Recunosc, nu mai vazusem acest trio pana acum. Pentru cei care nu-i stiu, Defect sunt un fel de Ura De Dupa Usa in varianta mult upgradata a anilor 2000. Riff-uri simple, catchy, sectie ritmica buna, plus ceva influente etno din cand in cand, ca Zdob si Zdub pe Hardcore Moldovenesc.

Din pacate, problema e vocea. Chitaristul-vocal mai are de lucru la volum, la fel si basistul – care e adesea backing. Nu e o acuza, sunt tineri si au timp sa se perfectioneze, insa cred ca acum asta e marele lor minus. Poate ca n-ar fi rau sa incerce si o varianta cu vocal dedicat ; ar fi chiar ideal, dupa parerea mea. Mi-au placut mult piesele Unde-s, mama? (raspunsul refrenului era « La Jilava ! ») si Die in luna mai.

Seven

A urmat trupa Seven. Oamenii sunt din Cluj si very proud of it. Vocalul Dudu Isabel ne-a si atras atentia: “Daca ati fost prin oras, ati vazut ca aici oamenii trec pe verde, iar masinile trec pe verdele  lor!”. Bravo, ce pot sa zic... Si la mine la Breaza e la fel, sa stii. Mai ales ca avem vreo 2-3 semafoare maxim.

Seven au reprezentat contra-partida romaneasca la Crematory, stilul lor fiind destul de apropiat de al nemtilor. Si cu ceva influente HIM - love-metal, ce mai !

Au inceput cu o piesa in forta, insa urmatoarele au scos in evidenta latura sensibila a baietilor. Cam prea sensibila, dupa parerea mea, mai ales ca aveau 2 chitaristi buni (Andrei Rosulescu si invitatul special Petru Gavrila – de la Luna Amara) pe care ar fi putut sa-i intrebuinteze mai serios. Din pacate, singurul moment in care cei doi au iesit la rampa – un fel de duel al solo-urilor – a esuat complet din cauza sunetului neclar.

In rest, sa nu credeti ca am o obsesie, dar problema e tot vocea. Dudu Isabel are look, are prestanta, are volum, nimic de zis. Dar din cand in cand, domnilor si doamnelor, isi trage un timbru lalait, echivalentul goth al timbrului aluia de la Bere Gratis. Va amintiti celebra « Eu pehehe un tahahahrm, tuhuhuhu pe hahahaltul » ? Cam asa ceva.
Interesanta preluarea dupa Therapy ? – Diane – si ultima piesa, o compozitie proprie al carei titlu nu l-am retinut. Cred ca fetele s-au simtit bine oricum, mai toti baietii din trupa sunt chipesi :)

Avatar

Avatar, prinsi la mijloc intre 2 trupe sentimentale, au facut tot posibilul sa intrerupa acest moment liric. Prima data m-am speriat, ca la inceput nici Popeanga nu s-a auzit prea bine. Am crezut ca e vineri 13 a solistilor vocali la festivalul asta. Din fericire, dupa Dying Bacchus si Message On Skin si-a revenit. Drept care a inceput sa urle la lume: “Ce, ma, v-ati imbatat deja? E prea devreme! ».

Speriati, oamenii au inceut sa se agite, iar pe Tentacles s-au declansat primele mosh-pit-uri. Spre deosebire de echipa lui de suflet (U Craiova), Popeanga si-a continuat forma de zile mari. Si, intre doua « Ce, ba, ati obosit ? », Avatar ne-au oferit ceva piese de pe urmatorul album, dintre care mi-a placut mult Manifest Of Sick.

Pacatul principal al show-ului a fost ca toba mare nu s-a auzit cum trebuie (cel putin acolo unde am stat eu), ceea ce a taiat din forta per ansamblu.

Oricum, lumea a fost multumita si incalzita pentru Crematory, mai ales cu ajutorul penultimei piese – The Deepest Corner Of The Mind.

Crematory

La Crematory cei 1300+ de oameni se aglomerasera langa scena, in asteptarea super-show-ului. Care show, insa, a fost marcat de cateva chestii neasteptate.

Prima surpriza a fost, pentru cei care n-au mai intrat recent pe site, proportiile pe care l-a luat vocalul. E literalmente un munte de om. Bine pitit dupa o masa la conferinta de presa, Felix ni s-a aratat in toata splendoarea la melodia de deschidere – Away.

Oricum, lumea i-a primit pe Crematory cu aplauze furtunoase. “Buna ziua, Cluj!”, a inceput Felix. A-ha, deci atat de mult a intarziat spectacolul, trebuia sa fi cantat pe zi :)
« We have a new album, but German lyrics only... Sorry!”, a continuat el, propunand audientei piesa Hoffnungen.

Apoi a urmat primul succes al zilei – Fly - acompaniat insa de o alta surpriza: o ploaie rapida care a reusit sa ne faca obiectivul foto praf. De aici si calitatea dubioasa a unora dintre poze. Scuze!

A urmat rapid Open Your Eyes. Show-ul a mai scazut in intensitate, si pentru ca multi au plecat sa se adaposteasca de ploaie, si pentru ca Felix a cam obosit. Dupa alt cantec al ultimului album, vazand semi-apatia publicului, vocalul le-a cerut sa–si sustina o piesa favorita. Cum toata lumea a urlat Tears Of Time – Tears Of Time a fost.

Dupa aceea au venit Revolution, Kein Liebeslied si Tick-Tack – la care fanii au reactionat destul de bine.
Totusi, spectacolul per ansamblu a avut de suferit din cauza ploii si a fost nevoie de un Ist Es Wahr, urmat de un Temple Of Love (cover Sisters Of Mercy) pentru ca fanii sa se re-dezmorteasca.

Crematory s-au retras pentru scurt timp, dupa care au revenit la bis cu o mica pauza publicitara : « We have some T-shirts for you, at only 45 RON ! Is this cheap?”. De-aici am remarcat I Never Die si Shadows Of Mine, ale caror acorduri le-am auzit in drum spre taxi, incercand sa evitam o pneumonie care ne-ar fi privat de WASP.

Am lasat la urma sunetul, un subiect dezbatut mereu pe forum si la care nu pot avea o opinie de expert. Parerea mea de ascultator este ca cei de la Crematory au sunat prea incet si prea moale. As fi vrut mai multa rautate, energie si mai multi decibeli in boxele alea. Dupa reactia publicului, cred ca fanii adevarati s-au simtit foarte bine, dar nemtii n-au reusit sa-si recruteze ascultatori noi cu acest concert.