concerte

Maximum Rock Festival - Ziua a 2-a

Maximum Rock Festival - Ziua a 2-a
TRUPE: Catamenia, Trooper, Voices of Silence, W.A.S.P., Winterhorde

Ziua 2 – Arena Of Pleasure

Soarele schimba dispozitia omului, au zis si la televizor. Si, intr-adevar, a doua zi la Maximum Rock n-am mai plouat si a fost buna dispozitie la greu. Cu micul minus ca m-am dus de cateva ori pana la hotel pentru a verifica daca WASP n-au cumva conferinta de presa. Si n-au avut. Dar despre asta, mai pe la sfarsit.

Am facut greseala sa nu mai apar de la 18.00 la fata locului, sub spectrul celor 3 ore de asteptare din prima zi. Ba chiar am facut greseala sa apar pe la 20.00+, suficient sa-i pierd la mustata pe Trooper. Imi pare rau si de prietenii nostri de la Voices Of Silence, pe care as fi vrut sa-i revad atat pe scena, cat si la o bere dupa recital. Scuze, baieti, m-am fript cu ciorba in prima zi si am suflat cam tare in iaurt dupa aia.

 

Winterhorde

 

Dar am ajuns la timp sa-i vad pe israelienii de la Winterhorde, care s-au tinut foarte bine de afirmatia: „We’ve come here from 2000 kilometers away to show you that heavy music has no limit”. Chiar ca heavy music – as zice un death/black cu niste pasaje grind de toate frumusetea, care insa lasa loc si unor linii melodice ale chitarilor. Apropo de chitari, s-au auzit prea incet dupa parerea mea.

 

 

Clar ca principalul punct de atractie a fost vocalul Z. Winter, urmat la fotografie de chitaristii Seth si Lex, care au facut risipa de energie pe tot parcursul recitalului.
Show-ul lor foarte clar si la obiect mi-a consolidat parerea despre oamenii astia care traiesc cu bomba sub nas: sunt foarte directi si cat mai profi cu putinta; o stiam din business, o vedem si in muzica. Cel mai mult mi-a placut War Of One, de pe primul si singurul lor album – Nebula.

 

 

Catamenia

 

Catamenia a inceput intr-o mare perdea de fum, care ni l-a ascuns pe bateristul Veikko Jumisko timp de cateva minute bune. Noroc ca omul chiar isi facea treaba si sustinea black-ul indracit (pardon, pleonasm!) al finlandezilor.

 

 

Marele minus al show-ului s-a reflectat chiar in declaratia de inceput a vocalului Olli Mustonen: „We don’t have a keyboard player, we forgot him in Moscow”. Nu stiu ce drac (pardon) de explicatie e asta, cert e ca absenta lui Tero Nevala s-a resimtit, mai ales la piesele de pe ultimul album.

 


Chiar si asa piesa cea mai buna mi s-a parut The Day When The Sun Faded Away (de pe Location: COLD), urmata la milimetru de cover-ul SatyriconFuel For Hatred (de pe Winternight Tragedies).

 


Un spectacol foarte bun, energic, in care Olli (acest babyface al black metal-ului :) si colegii sai au dat tot ce au putut.

 

 

 

 

 

Si au venit WASP...
Ba, pardon, au venit WASP dupa 70 de minute de sound-check la tobe....

Ba, pardon, au venit WASP dupa 70 de minute de sound-check la tobe si 15 minute de sound-check la bas...
Ba pardon, au venit WASP dupa 70 de minute de sound-check la tobe, 15 minute de sound-check la bas si alte 15 minute de sound-check la chitara...
Ba pardon, au venit WASP dupa 70 de minute de sound-check la tobe, 15 minute de sound-check la bas, 15 minute de sound-check la chitara si inca 2-3 minute de sound-check la microfoane... V-ati enervat? Pai da’ noi, care stateam acolo?! Intr-adevar, a fost cea mai enervanta asteptare din toate concertele pe care le-am vazut. Dar as fi idiot sa spun ca n-a meritat.

 

 

WASP ne-au rupt capul definitiv. Decorul insusi a fost provocator: simulari de steaguri americane in flacari si cu maini incatusate suprapuse pe batranele stars-and-stripes, un set imens de tobe, plus microfonul central instalat pe o reproducere metalica a scheletului uman, cu o coloana vertebrala flexibila ce permitea balansarea unui om destul de nebun sa se urce pe ea. Blackie Lawless, in speta.

 

 

 

 

Toata dementza asta mi-a amintit cumva de Ministry la Sziget– se vede ca cei mai tari americani sunt anti-americanii din State :)
Dupa un scurt preludiu cu Doors (The End), recitalul a inceput cu On Your Knees, suficient sa-i scoale in picioare si pe cei trecuti de 40 de ani.

 

 


La LOVE Machine, Blackie a declansat dementa si s-a cocotat fix pe capul scheletului metalic, balanganindu-se la 2 metri desupra scenei in timp ce canta. Slava Domnului (sau, ma rog, altcuiva) ca n-a batut vantul prea tare.
A urmat Wild Child, unde, dupa ce ne-am revenit putin, am putut vedea costumele membrilor trupei – toate cu tinte, piele si unele decolteuri indecente :).

 

 

 


La Widowmaker si Arena Of Pleasure (cantata in premiera live, ever-ever – a zis Blackie) a inceput frigul ala mare si aburul care iesea din gura celor care cantau a fost mai bizar decat orice efect special conceput anume.
A urmat The Idol, in acelasi sunet impecabil, iar publicul a atins unul dintre punctele maxime ale delirului. I Wanna Be Somebody a fost piesa de „La revedere!”, cu un prosop alb aruncat in public de Blackie.

 

 


Totusi WASP n-au abandonat, revenind la bis cu Murders In The Rue Morgue, la care frontman-ul a repetat figura cu suitul in capul scheletului metalic – prilej de extaz pentru fani, dar si de ingrijorare pentru management si compania de asigurari. Publicul a re-innebunit brusc si a cantat un „Ooooh, Murders in the Rue Morgue!” intr-o maniera demna de concertele Iron Maiden din Anglia.

 

 

 


A urmat a doua retragere, dar spectatorii n-au cedat asa usor (bravo lor, au fost extraordinari!) si Blackie&Co. au re-aparut cu „I’ve got one more thing to say before we go!”. Si anume „I’m blind in Texas!”.
Un super-recital, n-am ce sa zic mai mult.

P.S. Am lasat ca subiect separat problema organizarii evenimentului. Pentru ca 1) pe multi dintre cititori nu-i intereseaza si 2) trebuie separata de trairile unui spectator in sine. Am sa-mi permit sa fac niste observatii si pe tema asta, intr-o cheie neutra si in 2 parti distincte, cu mentiunea ca sunt constatari personale, facute in mod independent de orice alt factor.

Lucruri bune:
1) Clujul e frumos, merita tot drumul (chiar si cel de 8 ore de la Bucuresti). E bine ca oamenii au ce face in afara orelor de concert
2) La eveniment mancarea si bautura au fost suficiente si la preturi rezonabile. Nu-i putin lucru sa nu vezi cozi la bere la un concert. Iar berea, dupa cum stim, inseamna si mancare, si bautura :)
3) Organizatorii au dat dovada de bunavointa, chiar si atunci cand situatia i-a luat prin surprindere (vezi refuzul WASP de a participa de o sesiune de autografe, compensat imediat cu un demers al celor de la Catamenia).
4) Transportul, pus la punct. Informatiile despre posibilitatile de cazare – de asemenea. Foarte bine!

Lucruri care, cred eu, pot fi imbunatatite:
1) Comunicarea cu publicul. Am vazut un afis cu datele 6-7 octombire, am vazut trupele, dar n-am stiut exact cine canta cum. Nici pe internet n-a fost prea clar. Iar in final s-a dovedit ca nici n-au putut canta toate formatiile asa cum trebuie.
2) Tot la comunicare, am primit anunt ca va fi conferinta de presa in data de 6. Organiatorii n-au specificat cine va fi prezent. Eu am presupus ca vor fi ambele trupe – am gresit, au fost doar Crematory.
Despre WASP n-am obtinut nici o informatie certa, am tot vizitat sambata hotelul unde se tinuse prima conferinta. M-au ajutat niste doamne foarte amabile, care mi-au zis de o posibila conferinta la ora 18.00 – lucru care nu s-a intamplat.
Am inteles ca au fost probleme cu managementul WASP – poate chiar si cu temperamentul lui Blackie?
Sugestia mea e sa fim onesti: cand nu suntem siguri ca putem face o conferinta de presa sau o sesiune de autografe, hai sa zicem din start ca nu putem. Orice vine in plus e o surpriza placuta. Chiar daca oamenii discuta criteriile de selectie, cum s-a intamplat si la alte concerte.
3) Statutul fotografilor. Pentru ca n-au putut intra dincolo de garduri decat la trupele care au fost cap de afis, fotografii s-au vazut nevoiti sa stea in primul rand din public la restul formatiilor.
Credeti-ma, e destul de greu sa tii aparatul intr-o pozitie stabila cu 100 de headbanger-i in preajma. Si cand gardul de care te tii se mica mai rau ca la cutremurul din 1977. Alternativa e sa pleci departe de scena si sa faci poze de acolo. Dar pe cine avantajeaza chestia asta? Nici cititorilor, nici trupelor nu le plac pozele mediocre.

Pe ansamblu totusi a meritat; si simplul fapt cam am vazut la treaba o legenda vie a rock-ului e o mare bila alba pentru organizatori. Cred ca la anul va fi si mai bine, mai ales daca se ieftinesc biletele de avion si soseste mai multa lume de vineri :).

Autor: Tzugu
Vezi galeriile trupelor: Catamenia, Trooper, Voices of Silence, W.A.S.P., Winterhorde

Data concert:  October 07, 2006  | 8 Comentarii  | 7644 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Maximum Rock Festival - Ziua a 2-a

  • Mai bine nu va mai apucati de concerte, ca nu sunteti in stare de nimik! Tot ce este festival de buna calitate este facuta de maghiari chiar si in Romania! Trebuie sa recunoasca toata lumea! Si sa nu le dati faniilor oportunitatea de a face poze cu trupele mari? Dak le-ati promis, mai ... asa cva nu se face! Cred ca ati facut-o numa a sa va iasa banu"! SUNTETI CACAO! :))

    1. Posted by Akela | 12 Noiembrie 2006 17:20
  • "Comunicarea cu publicul. Am vazut un afis cu datele 6-7 octombire, am vazut trupele, dar n-am stiut exact cine canta cum"....Daca intrai pe pagina de festival aveai toate informatiile!

    "Despre WASP n-am obtinut nici o informatie certa,"...Asta fiindca legatura cu tour managementul WASP a fost destul de dificila...Nici organizatorii nu au primit mai multe informatii. Totul s-a rezumat la "vedem dupa ce ajungem la Cluj N..."

    2. Posted by Cristi PM & MR | 18 Noiembrie 2006 17:04
  • daca stie cineva care a fost line up-ul WASP sa mi spuna si mie pt ca in orice caz nu a fost cel anuntat. cu siguranta un grup ca WASP ar fi meritat ceva mai bun, ca organizare adica. probabil in Bucuresti, in Arene (Arena of Pleasure...) ar fi sunat asa cum trebuie.

    3. Posted by bear | 19 Noiembrie 2006 22:17
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte