MEDIOCRACY: lansare 'ASOMA'

Din pacate trupa Expectations a iesit din poveste din cauza tobarului care si-a rupt piciorul recent, in  deschidere ramanand doar Deliver the God. Brasovenii au umplut timpul mort cu un playlist destul de lung in care ne-au prezentat si ceva compozitii mai noi si cateva cover-uri.  Desi au sunat destul de inchegat (si recunosc ca sunt un profan cand vine vorba de metalcore), piesele mai vechi mi s-au parut destul de plictisitoare si similare… sa fie vorba de excesul de break-uri din ele? La polul opus s-au situat compozitiile mai noi, dovedind ceva mai mult nerv pe ici pe colo si nu numai, dovada ca Deliver the  God e o trupa care se afla intr-un proces de evolutie. Ca prestatie scenic, baietii stau destul de bine, se misca, vocalul e plin de energie si e exact din filmul care trebuie. Un moment foarte intens al show-ului lor a fost cover-ul At the Gates - Blinded by Fear, cand au urcat pe scena  Costin Chioreanu si Viez de la Mediocracy. 
 

Ajungem la momentul demaxim interes al serii cu Mediocracy pe scena, aparent destul de nerabdatori sa inceapa macelul. Per total show-ul a fost unul de nota 10, cu intro, proiectii care s-au potrivit cu muzica si cu mesajul trupei. De-a lungul celor 13 piese s-a vazut ca trupa a “turat motoarele” la 100%, singurele probleme fiind momentul in care Costin Chioreanu a ramas fara o coarda la chitara si cele legate de sunet pe primele piese. La capitolul merchandise lucrurile au stat foarte bine, 4 modele de tricouri Mediocracy, noul album, dar si cel anterior in format caseta (aviz pentru amatori!). Printre cei din public nu s-au prea aflat si pasionati ai artei grafice – existau cateva desene in original facute de Viez pentru vanzare, dar nu cred ca s-a dat nici macar unul. Poate are mai mult succes pe afara. 
 

Show-ul a inceput in forta cu Standard Procedure, o compozitie perfecta de opener si numai buna de rupt oase. Au urmat Age of War si On the Outside, moment in care publicul a dat drumul la dezmat. Moshpit, circlepit, stage diving pana la ultima piesa. De cand am apucat sa ascult Asoma prima data, m-am intrebat daca in concerte, trupa va canta piesele la fel ca pe album (intrebare logica din moment ce majoritatea contin cateva pasaje destul de greu de redat live – a se vedea noise-ul de pe Final Stand, partea de percutie care necesita inca un tom samd). Trupa nu a dezamagit la capitolul asta, totul a fost 1/1 si pot spune ca toate compozitiile de pe Asoma ajung la un alt nivel cand sunt cantate live, au un farmec aparte. Spre sfarsitul concertului, in timpul interludiului instrumental  de pe Time Will End, am avut impresia pentru cateva secunde ca vad Pink Floyd – Live at Pompeii (daca nu intelegeti legatura, va invit sa downloadati Asoma de la urmatorul link si sa ascultati piesa respectiva: http://asiluum.com/site/2011/09/13/mediocracy-asoma/).  Publicul din fata scenei s-a agitat incontinuu, de cateva ori Viez, vocalul trupei, a fost luat de pe scena si purtat pe bratele ascultatorilor. Rectific, ascultatori e prea putin spus – era vorba de fani care cantau alaturi de Viez, vers dupa vers. Ultima piesa a serii a fost Final Stand, cand Marius Costache s-a urcat pe scena pentru partea de final a compozitiei, care necesita inca un om la un tom de baterie. Din pacate, trupa nu s-a mai intors la bis, pentru ca vroiau sa incheie seara cu aceasta piesa.  Per total, show-ul Mediocracy a fost la inaltime, o descarcare de forta, una care merita revazuta cu orice ocazie.