concerte

Metalcamp 2006 - Day 3

Metalcamp 2006 - Day 3
TRUPE: Edguy, Gorefest, Kataklysm, Kreator, Opeth

Daca in prima zi, multele ore de metal ne cam obosisera iar in a doua zi ne obisnuisem deja, in a treia zi ne doream ca festivalul sa mai dureze inca vreo saptamana. Iar ce s-a intamplat acolo ne-a amplificat aceasta dorinta. A fost si caldura, au fost si nori, a si plouat un pic, doar cat sa dea 'culoare' zilei. Am ajuns un pic tarziu, dar numai bine pentru Gorefest. Una din revenirile grozave ale anului trecut si-a facut numarul excelent si pe scena, ignorand stropii de ploaie. Toti in negru, cu un De Koeijer fara pletele lungi pana la fund, de pe vremuri, dar cu aceeasi voce teribila. Un recital pe care l-am urmarit cu multa curiozitate, impreuna cu aproape 2000 de oameni, cu totii incantati de revenirea olandezilor. Am auzit piese din intreaga istorie a trupei, de la The Glorious Dead (False) pana la You Could Make Me Kill (La Muerte), pentru care, in final, trupa si-a strans o cantitate serioasa de aplauze.

 

Gorefest

 

Kataklysm nu e trupa pe care sa o ascult acasa. M-am pregatit sa fac pozele de rigoare, alegandu-mi un coltisor langa scena unde sa ma retrag sa urmaresc recitalul linistit la o bere. Ei bine, dupa prima piesa abia asteptam sa ies de la poze si sa dau din cap (ceea ce nu fac prea des) si asta pentru ca baietii de la Kataklysm au avut unul din cele mai energice recitaluri ale festivalului. Cu un setlist format in mare parte din piese balansate, nu foarte rapide, canadienii au facut publicul sa ridice probabil cei mai mari nori de praf ai festivalului, chiar in contextul in care ploaia (proaspat oprita), udase cat de cat campul. In public au aparut inclusiv doua barci pneumatice aruncate pe sus in timpul pogo-ului. Dupa vreo 15 ani de activitate si cu Maurizio cat un tanc rusesc, Kataklysm au o prezenta scenica nu foarte grozava, dar ce iese pe difuzoare te lasa masca. Publicul s-a strans navala si pentru prima data, pana si fotoreporterii, care pana atunci aveau o atitudine pretinsa cool, au lasat aparatele deoparte si au plecat la in moshpit, cu dorinta de macel. Iar macelul n-a intarziat sa apara, atingand apogeul la Face The Face Of War.

 

Kataklysm

 

Edguy dupa Kataklysm? Iata ca se poate. Si cum spuneam intr-o alta cronica, nimeni n-a plecat. Toti cei care se bestializasa pe Kataklysm doar 20 de minute mai devreme, au inceput sa danseze voiosi (sa fi fost alcolul de vina? J ) pe fiecare piesa a nemtilor, scandand ‘ooo’-urile de rigoare de fiecare data cand Tobias le-o cerea. Iar acesta n-a ezitat sa o faca. Mai mult, omul a luat o girafa de plus si dupa ce a cantat cu ea in mana, si-a asezat-o tacticos direct la slitul pantalonilor, purtand-o apoi cu mandrie ca pe un mare penis de plus roz (deh, cand n-ai, se gasesc inlocuitori). Sacrifice sau Lavatory Love Machine au incalzit bine publicul, care n-a mai tinut cont de ploaia care parea sa se inteteasca si a cantat voiniceste fiecare refren. Cu gandul la campionatul mondial de fotbal (despre care Mille Petrozza si Mikael Akerfeldt discutasera de zor in backstage) Tobias s-a gandit sa le joace o festa celor de la Kreator si a instruit publicul ca dupa prima piesa Kreator sa inceapa sa scandeze celebrul ‘Ole-ole-ole” de pe stadioane. Iar la finalul cu King Of Fools, in contextul in care la inceperea ploii afirmase ca ‘Dumnezeu nu e un fan al metalului’, dupa reactia foarte frumoasa a publicului, a tinut sa sublinieze ca ’Heavy-metal-ul n-a murit’, in timp ce chitaristii nu mai faceau fata la impartit pene, chiar si oamenilor de securitate doritori de asa ceva. Cu siguranta n-a murit, e chiar destul de in putere, dar are si mici momente de senilitate.

 

 

Edguy

 

Inainte de intrarea Kreator-ilor, cativa baieti de pe scena au adus cateva recipiente din care iesea un fum negru-verde, dens si innecacios in timp de din boxe rula o versiune acustica a piesei Personal Jesus (Depeche Mode). Dementa in public  a inceput de la primul acord, a continuat cu Impossible Brutality iar la Extreme Aggression s-a creat, asa cum ceruse si Mille, cel mai nebun moshpit al festivalului, cu o multime de oameni gata sa darame gardurile sau plutind pe sus, peste public. Violent Revolution, Pleasure To Kill, Betrayer. O combinatie letala si care a facut din public un ocean de plete in furtuna. Moment de respiro dupa aproape o ora de nebunie. Mille incearca sa agite si mai mult spiritele si incepe sa prezinte piesa, insa publicul isi aminteste cerinta lui Tobias de mai devreme, astfel incat titlul piesei se pierde in miile de ‘Ole-ole-uri’. Mille mai incearca o data, insa publicul a tinut bine minte lectia si ole-urile continua, mai puternice. Si tot asa de vreo 4 ori. Si de parca s-ar fi vorbit cu totii inainte, la ultima stigare a lui Mille, cea mai puternica dintre toate, ‘It’s Time…. To Raise… The Flag… Of Hate!’, cand deja volumul vocilor ajunsese la un nivel incredibil, 5000 de oameni au lasat instantaneu ole-urile si i-a raspuns neamtului cu ce vroia sa auda, la un volum aproape asurzitor. Un moment care nici regizat n-ar fi iesit atat de … perfect, Kreator incheiind astfel glorios un recital exceptional.

 

Kreator

 

'Hello Friends. Do You Know who we are?', se aude bland dar ferm o voce baritonala de pe scena. ‘Oooopeeeth’ raspunde publicul. ‘That is Correct’ raspunde Mikael Akerfeldt si Opeth deschid cu The grand conjuration. Publicul a privit apoi ca la teatru manifestarea de pe scena, nestiind daca sa dea din cap, sa cante sau doar sa priveasca ce se intampla. Lumini multe dar simple, un pic de fum. In rest, muzica, atitudine si carisma din partea tutror membrilor. Iar Akerfeldt a fost in mare forma, debitand o gramada de glume. Inainte de White Cluster glumeste pe seama apei reci din lac si a reactiei avute asupra propriului ‘organ’. Si-a promovat albumul glumind pe seama mesh-ului din spatele scenei. ‘E din aur, a costat al naibii de mult, asa ca trebuie sa cumparati albumul ca sa platim odiosenia asta’. Dupa atmosfera deliranta creata la finalul Ghost Of Perdition, cand am vazut chiar oameni in lacrimi (eu n-am avut curajul sa ma uit in oglinda) si-a prezentat trupa, instruind sa bata din palme la numele fiecaruia, dar cel mai tare la al sau. ‘It’s good for my ego’. Retin probabil cea mai mare parte a glumelor, dar ar fi neindicat sa vi le reproduc. N-as reusi oricum sa va dau adevarata masura a unui show Opeth, in care trecerea de la glume la lacrimi, de la luminos la tenebru, se intampla intr-o fractiune de secunda, te lasa masca, fara replica, fara suflare, si nu-ti mai poti lua ochii de acolo. Da, stiu, sunt subiectiv. Dar nu pot fi altfel. Dupa doar 7 piese, insumand mai bine de 70 de minute de muzica, plus altele minute bune de povesti, Opeth s-au retras incet, linistit, la fel cum au intrat pe scena. Au lasat in urma un public care n-ar mai fi plecat o zi si-o noapte de acolo. Un final perfect pentru o seara excelenta. Si pentru un festival care, dincolo de unele lacune, a adus pe scena nume grele, care au dat reprezentatii de exceptie.

 

Opeth

 

 

Galerie foto - ziua a treia

 

Gorefest

 

Kataklysm

 

Edguy

 

Kreator

 

Opeth

 

Autor: Cynyc
Vezi galeriile trupelor: Edguy, Gorefest, Kataklysm, Kreator, Opeth

Data concert:  July 23, 2006  | 0 Comentarii  | 11187 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Metalcamp 2006 - Day 3

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte