concerte

MONO si Costin Chioreanu and the Choir of 13 Ghosts

MONO si Costin Chioreanu and the Choir of 13 Ghosts
TRUPE: Mono

Sa va spun sincer, renuntasem la ideea de a mai impartasi vreo impresie despre acest eveniment. Mi se pare ca orice as scrie va suna cliseic, redundant, riscand  sa batatoresc aceleasi carari lingvistice despre o lume departe de a putea fi descrisa in cuvinte. Cu toate acestea, imi asum acest risc si am acceptat provocarea de a transpune succint experienta exterioara si interioara din seara de 11 martie.
Ca o paranteza, circumstantele astrologice aveau sa anticipeze intocmai cele petrecute; aspectul fluid de Luna Noua in Pesti cu ascendentul in Scorpion avea, pasamite, sa actioneze ca un catalizator care sa ne conduca spre un alt nivel. Se pare ca aceasta conjunctura astrala ar fi constituit un moment prielnic imaginatiei, viziunii, intuitiei, renuntarii la aspectele materiale ale vietii si, totodata,  orientarii catre un potential superior al spiritului. Vi se pare tras de par? Mie nu. Si cu siguranta nici celor care au fost prezenti la concert, caci stiu foarte bine despre ce vorbesc.
Revenind la aspectele palpabile,  cvartetul japonez, prezent pentru a treia oara in Romania, a incheiat la Bucuresti turneul de promovare a albumului For My Parents, lansat in toamna anului trecut. Ca orice eveniment marca Bring the Noise organizat in The Silver Church, aveam sa fiu de la bun inceput surprinsa in mod placut de calitatea organizarii, de ambianta calda si de nota ceva mai classy in comparatie cu alte evenimente rock, de spectatorii numerosi, lipsind spre surprinderea mea, acel „public de publicitate”, ca sa redau cuvintele unui domn. Se adauga sunetul excelent, mirosul placut si vinul de Bordeaux de care ma bucur de fiecare data cand am ocazia sa merg in The Silver Church. Asadar, in aceste conditii propice, am lasat deoparte grijile, problemele, momentele agresive in care traim, am iesit din orice tipar de concert rock’n’roll cu care ne-am obisnuit si ne-am aventurat intr-o veritabila calatorie interioara.
In deschidere - „Costin Chioreanu & The Choir of 13 Ghosts”; mai precis, un suflet frumos de pe ale noastre meleaguri, alaturi de o chitara si sustinut de monologul hipnotic al unui „calator” deghizat. E greu de descris delirul sonor al acestui moment intunecat si melancolic pe alocuri. Mai asistasem la ceva asemanator acum cateva luni la premiera Black Mass Rising cand timp de doua ore aveam sa descopar cele mai stranii si obscure muzici ale unor trupe din zona experimental / psychedelic / dark ambient / drone /black  noise s.a.m.d. Inspre aceeasi directie bate si muzica in cauza, insa departe de mine intentia de a o eticheta in mod restrictiv. Caci vorba aceea, „once you put a label on, it’s the end of it”. La fel cum nu cred ca este nici intentia artistului sa isi limiteze in vreun fel stilul, jongland cu o libertate creativa deplina; iar noi, in public, cu un ocean de ganduri, lasand imaginatia sa curga incotro dorea.
Depasirea granitelor imaginatiei si ale contemplarii a continuat cu succes pe muzica celor de la Mono, insa intr-o nota mai putin obscura decat precedenta, cu un sound mai melodic si nostalgic. Spre deosebire de stilul teatral al prestatiei anterioare, acestia ne-au purtat intr-un univers epic tipic „morriconean”; lucru care, de altfel, era de asteptat dat fiind ca piesele au fost alese (cu o singura exceptie) de pe ultimele doua materiale, Hymn to the Immortal Wind si For My Parents, albume care au marcat iesirea trupei din tiparul post-rock si pasirea pe taramul unei muzici orchestrale si expansive. Publicul, pe atat de static la exterior, pe atat de dinamic in trairi, vibra pe crescendourile si diminuendourile armonios alternate.  Citeam candva ca muzica poate dobandi „in actul contemplarii prestigiul si stralucirea unui veritabil act de cunoastere”; iata cum aceste cuvinte si-au regasit pertinenta in seara de 11 martie. Bineinteles, nu in acelasi fel pentru toata lumea; pentru unii, „tristeturile astea ii lasa rece”, ca sa citez un alt domn prezent la eveniment; meciul cu Steaua din seara in cauza parea sa-l fi entuziasmat mai mult. Este cert ca nu ne aflam in prezenta unui sunet unic sau inovator, iar stilul emotiv si cinematic, reflectat mai ales pe ultimele materiale ale trupei, poate face ca pentru unii muzica acestora sa bata inspre melodramatic si chiar monoton; ca si in cazul domnului cu pricina care a si parasit ringul dupa un sfert de ora. Insa, „noi”, cei cu mintile si inimile mai deschise, ne-am lasat in voie inundati de sunetele calde, acordate la timpul interior al fiecaruia; si invers.
Bref, m-am prezentat la eveniment tabula rasa, fara asteptari, fara idei preconcepute, special pentru a ma lasa surprinsa; lucru indeplinit dupa doua ore de libertate pura a mintii. Aveam sa particip la ceva asemanator, continuand acelasi ton transcendental, la lansarea Environments de sambata seara ... alta poveste, (poate) alta recenzie.

Setlist Mono
1.    Legend
2.    Burial at Sea
3.    Dream Odyssey
4.    Pure as Snow (Trails of the Winter Storm)
5.    Follow the Map
6.    Unseen Harbor
7.    Ashes in the Snow
8.    Halcyon (Beautiful Days)
9.    Everlasting Light
Autor: Ioana Stan
Data concert:  March 11, 2013  | 0 Comentarii  | 2600 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: MONO si Costin Chioreanu and the Choir of 13 Ghosts

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte