QUO VADIS la Bucuresti

Adresata in primul rand iubitorilor de „technical music” (ca sa-i citez pe cei de la Illuminati) sau de „very good music” (ca sa-l citez pe un bun prieten), alinierea de trupe din LMC s-a dovedit o experienta extraordinara pour les connaisseurs si o gura de aer proaspat pentru cei mai putin initiati in death-metal-ul tehnic. Locatia, care de multe ori m-a dezamagit prin sonorizarea in cel mai bun caz lamentabila, a reusit de data aceasta sa fie la un nivel de la decent in sus, demonstrand inca o data ca sunt importante si sculele cu care faci sunetul, nu doar oamenii din spatele lor. Publicul a fost mai putin decat m-as fi asteptat, cam 200-300 de oameni in momentele cele mai „aglomerate”, dar dornic sa se simta bine si decis sa faca atmosfera.

Seara a inceput cu tanara trupa Illuminati, adepta a unui death metal tehnic, foarte tehnic si, parerea mea, numai tehnic. In mod clar la inceput de drum si fara o personalitate bine definita, bucurestenii sunt buni instrumentisti, au talent si potential compozitional, dar le lipseste coerenta in aceeasi piesa; par a sti ce vor, dar nu si cum sa ajunga acolo. Luand fiecare fragment in parte, e greu sa nu-ti placa; problema este ca sunt mai multe fragmente lipite unul de altul si nu o piesa cu coeziune. Cred ca cel mai bine s-a simtit asta prin contrast cu cele doua preluari, Pestilence si Atheist, care au sunat snur, balansat si coerent, fara a le fi stirbite calitatile tehnice. Muzica inseamna si traire, nu doar viteza si tehnica; sper ca aceasta afirmatie sa fie luata drept critica constructiva si nu drept afront.

Mult mai mult mi-au placut cei de la Spectral, alta trupa cu membri in majoritate tineri, dar mai matura in compozitii. Marele lor dezavantaj cred ca a fost lipsa omului din spatele tobelor; calculatorul si-a facut treaba si baietii au aratat ca stiu sa-l foloseasca, dar nu a fost acelasi lucru. Se poate spune insa ca cei doi chitaristi excelenti si basistul foarte bun m-au lasat fara cuvinte, pe scena impletindu-se foarte bine metalul dur cu melodia in niste piese foarte bine legate. Nu pot spune ca mi-a placut prea mult sunetul uneori foarte acut al chitarelor, dar altfel concertul lor mi s-a parut foarte bun.

Nu cred ca as gasi ceva in plus de povestit despre muzica cu care ne-a cucerit demult Taine. Pot comenta insa pe marginea concertului, afirmand ca ce am vazut luni seara pe scena din LMC a fost unul din cele mai bune la care am asistat. N-as spune ca m-au fascinat frazele lui Andy Ionescu dintre piese, in schimb muzica a fost excelenta, dublata de un sunet bun. In playlist am recunoscut usor No Personality, Ce esti tu?, Pierdut, The Devil Inside si Inger sau demon. Trebuie adaugat ca Taine isi reconfirma pozitia de lideri in metalul greu romanesc, precum si cea de mari fani Death. Sincer, nu cred ca ar fi fost alta trupa autohtona mai potrivita pentru a canta in deschiderea celor de la Quo Vadis.

Si ca tot veni vorba de Quo Vadis, canadienii mi-au placut enorm. Ca oamenii sunt buni instrumentisti, nu-i nimic nou, nici faptul ca muzica lor este la alt nivel de calitate. Dar valoarea lor a fost intarita de modul in care au stiut sa transmita publicului o muzica deloc accesibila la o prima vedere. Multa melodie si agresivitate pe instrumente, multa comunicare intre vocal si cei extaziati in fata scenei. Ca aspect negativ, mie mi s-a parut ca vocea, mult spre metalcore, nu se potriveste cu frazele subtile ale chitarelor sau ale basului fretless. Nu incape indoiala ca publicul a fost entuziast si a reactionat pe masura prestatiei scenice: aclamatii, mosh-pit, wall of death, la alegere; si nu cred ca doar au dat curs indemnului basistei romance ale carei cuvinte au fost ceva in genul „puneti mana si dati din plete”. In ceea ce priveste „continutul”, putem enumera Absolution, Break the Cycle, Tunnel Effect, Hunter/Killer, Dead Man's Diary, Point of No Return si Legions of the Betrayed. Concluzia a fost ca de la ultimul full-length din 2004 a trecut cam mult timp si ca ar fi cazul ca cei de la Quo Vadis sa ne incante si cu altceva, pe langa reprezentatia de exceptie.

ILLUMINATI: 

SPECTRAL:

TAINE:

QUO VADIS: