concerte

Rammstein@Budapest Report: Critical Meltdown in Hell

Rammstein@Budapest Report: Critical Meltdown in Hell
TRUPE: Rammstein

Recunosc ca eram in Budapesta din alt motiv. Si am aflat intamplator, cam cu doua ore inainte, ca Rammstein urmeaza sa zgaltaie orasul in Papp Laszlo Sportarena, o nava spatiala careia ungurii ii spun cu modestie “sala de concerte”. 

Dupa o tanti de la o casa de bilete de la metrou care pe langa ca nu stia engleza, franceza, nu parea sa stie nici ungara sau nici o alta limba cunoscuta umanitatii, care ne-a trimis in directia opusa si un taximetrist care ne-a luat pe o cursa de 2 km cat pentru dus-intors la aeroport, ajungem la mothership. Luam bilete (standing sold-out, tribuna confortabila si ca sa scrii o cronica buna ai nevoie de confort), patrundem si cautam un mod de a izgoni frigul de afara. Il gasim de vreo trei-patru ori cu cola dupa care patrundem in sala unde trupa aflata in deschidere isi termina actul. Din pacate Deathstars nu s-au ridicat la inaltimea laudelor pe care le auzisem despre ei. Poate a fost si sunetul de vina: la un moment dat au ajuns sa se auda ca 2 Unlimited intr-un casetofon Powasonic si cu ceva riff-uri peste. Scuze eventualilor fani, care probabil ii apreciaza in orice conditii si cu orice fel de sistem de sunet, dar pentru mine la prima auditie n-a fost ceva senzational.

Se lasa linistea. Il calmam in engleza pe colegul de scaun care se certa cu prietena pe o halba de bere – aveam sa aflam dupa cateva reprize de conversatie in engleza ca erau amandoi maghiari din Romania si ne-am fi putut intelege si in romana, hahaha.
Dupa care se lasa intunericul.
Din tavan coboara o platforma uriasa perfect luminata si garnisita cu butelii de nitrogen care au adus sala la 15 grade in 2 minute. Zgomotele sunt exact cele ale meltdown-ului unui reactor nuclear atunci cand te afli inauntru (daca va intrebati de unde stiu, am jucat Duke Nukem cand eram mai mic). Iar asta a fost dupa parerea mea tema intregului concert.
Dupa ce au strabatut platforma si si-au infipt steagul alaturi de cel al Ungariei, Till Lindemann si formatia mi-au explicat unde se afla reactorul nuclear: in iad.

Sonne, Mein Teil, Ich Will, Du Hast, Buch Dich, Pussy… De fapt de ce le enumar? Sincer nu stiu ce n-au cantat. Din ce ar fi trebuit sa cante, ma refer. Extra-ul a fost noul single Mein Land al carui clip se lansa pe Vimeo a doua zi. Dragut dar n-are puterea lui Mein Hertz Brennt – favorita mea. Iar spectacolul…aici e de scris o carte. Da, au efecte pirotehnice, dar nu asta e problema. Povestea se schimba dramatic de vreo 5 ori, cu ajutorul unor elemente gigantice de sceno-iluminare. Proiectiile si render-urile dispar lasand locul unei tehnologii mult mai spectaculoase. Un amestec de lumini, texturi si culori montate in elemente care pareau colectate dintr-un cimitir de submarine. Interiorul de reactor nuclear a fost perfect recreat. Cu incercari nereusite de a raci atmosfera folosindu-se un cooler gigantic. Totul a sarit in aer de vreo trei ori, in toate directiile, marturie stand si gelul antifoc cu care erau unsi din greu toti membrii echipei. Till a manevrat mai bine ca Sorlag niste arme venite direct din Quake care parjoleau totul in jur. A, si la Mein Hertz Brennt si-a scos inima si a aprins-o precum un flair. A purtat aripi cu aruncatoare de flacari, i-a facut lucruri rusioase keyboarderului (dupa ce in prealabil s-a chinuit sa il impuste, arda sau fiarba), dupa care si-a dat drumul pe public (singurul moment un pic prea sado-maso-gay-goth pentru gustul meu) si a zgaltait intreaga constructie cu baritonul ala care se spune ca e intretinut cu uraniu imbogatit. Poate de aici legatura.

Ma asteptam la o nebunie, dar nu una atat de “design”. Totul a fost perfect. Culorile, luminile, miscarea scenografica. M-am uitat dupa si am vazut ca scena asta a luat toate premiile posibile de design in State si e facuta de Roy Bennet si Peter Aquinde, doi artisti care au mai lucrat, printre altii cu Pearl Jam si Madonna.

Am iesit cu greu dupa trei bisuri si o explozie cataclismica de final, semn ca echipele de interventie ale Iadului au fost prinse pe picior gresit. Ne-a parut rau ca intoxicatia radioactiva a luat sfarsit, am parasit ramasitele inca incandescente ale reactorului, topit in ce mai ramasese din Laszlo Papp si am plecat pe jos.

Multa vreme n-am mai zis nimic.

 

Autor: Pilaf
Vezi galeriile trupelor: Rammstein

Data concert:  November 10, 2011  | 6 Comentarii  | 2076 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Rammstein@Budapest Report: Critical Meltdown in Hell

  • Mama, industrie in adevaratul sens al cuvantului. Stage design cu aia care au lucrat cu Madonna? Tare...

    1. Posted by tzugu | 21 Decembrie 2011 13:22
  • Pai daca muzical is praf, barem sa fie show

    2. Posted by Geralt de Rivia | 21 Decembrie 2011 17:24
  • cred ca ai gresit accentul, eram barem in sensul de standard, ca baremul de la bacalaureat

    3. Posted by tzugu | 21 Decembrie 2011 23:30
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte