concerte

Romanian Rock Meeting 2 cu APOCALYPTICA

Romanian Rock Meeting 2 cu APOCALYPTICA
TRUPE: Apocalyptica, Changing Skins , White Walls

Duminica seara, in zi de 13, a fost randul celei de-a doua editii a Romanian Rock Meeting, cea de primavara. Dupa ce in toamna am tras acolo (adica la Arenele Romane) un frig memorabil pentru un show de exceptie al celor de la Pain of Salvation, in momentul de fata subiectul l-a reprezentat trupa Apocalyptica, o carismatica prezenta scenica. Dupa ce am ratat cu succes precedenta reprezentatie de la Bucuresti a celebrilor violoncelisti, ne-am zis ca de aceasta data nu-i putem lasa sa ne scape. Am ajuns deci in preajma Arenelor aproape de ora anuntata a primului recital, al celor de la Changing Skins. Destul de atipic pentru concertele de la noi, show-ul a inceput aproximativ la ora stabilita, 19.30, in fata unui public pe cat de pestrit, pe atat de putin numeros. 

Cum de mult ne doream sa-i vedem cantand pe cei de la Changing Skins, o prezenta recenta pe scenele din Romania, ocazia s-a dovedit a fi cat se poate de potrivita. Trupa a oferit un show la nivelul lor maxim din momentul de fata, credem noi. Punctam si faptul ca s-a profitat de ocazie pentru a filma videoclipul piesei Baby (cu artificiile de rigoare). Desi solistul Horatiu Ghibu si ceilalti membri ai trupei au fost plini de verva, publicul a reactionat parca prea putin fata de entuziasmul de pe scena. Credem ca trupa are potential si perspective frumoase pentru viitor, cu conditia de a-si pastra proaspete inspiratia si pofta de cantat. O surpriza placuta a fost incheierea show-ului cu un cover al piesei Sufragette City, interpretata in maniera proprie.

Setlist Changing Skins:

1.    Perfect Foes
2.    Baby
3.    Hot Core
4.    Friday Night Anthem
5.    Lady Hoax
6.    Deeper And Deeper
7.    Ain't Worth It
8.    Suffragette City (cover David Bowie)

La putin timp dupa Changing Skins, scena a fost ocupata de una dintre cele mai in forma trupe ale momentului de la noi, White Walls. Apreciati in egala masura atat de public, cat si de critica de specialitate, White Walls au oferit un show de zile mari, aratand ca premiile obtinute de-a lungul timpului au fost pe deplin meritate. Trebuie mentionat ca trupa a castigat finala nationala Global Battle of the Bands in 2010, reprezentand Romania la concursul international, unde s-a clasat pe locul 5, cea mai inalta clasare a unei trupe autohtone in cadrul GBOB. A fost unul dintre cele mai complete show-uri ale lor, fiind vizibil faptul ca trupetii au evoluat destul de mult ca performanta de scena in ultimul timp. Probabil ca lansarea primului album (Mad Man Circus) si turneul de lunga durata din 2011 si-au spus cuvantul in inchegarea relatiilor dintre membri. De remarcat debutul show-ului, cand scena a fost acoperita de un banner imens cu logo-ul White Walls, in stilul marilor trupe (facand parca trimitere la show-ul Rammstein de la Sonisphere 2010). Publicul a fost ceva mai aproape de ei, mai ales ca intre timp devenise si mai numeros. Am putut recunoaste fanii dedicati White Walls in persoana unui tanar care s-a manifestat in cel mai liber mod cu putinta, cantand toate piesele si topaind in voie pe riff-urile trupei.

Setlist White Walls:

1.    Intro
2.    Friends for a While
3.    The One Who Walks...
4.    ...Into the Water
5.    Patience
6.    The Lost Art of Chapeaugraphy: Part I
7.    The Lost Art of Chapeaugraphy: Part II
8.    The Lost Art of Chapeaugraphy: Part III
9.    new untitled song
10.    Curtains


Dupa un changeover de aproape 45 de minute, timp in care scena a fost pregatita in cele mai mici detalii, a fost randul headliner-ilor de la Apocalyptica sa ia in primire ovatiile. In mare forma si mereu in voga pe plan international, aflati in turneu dupa lansarea celui de-al saptelea album de studio (7th Symphony), violoncelistii au oferit un spectacol de mai bine de 90 de minute, in care au alternat piesele de pe ultimul material discografic cu incursiuni in albumele precedente si, bineinteles, cu cateva trimiteri la cover-urile care i-au facut celebri: Master of Puppets, Nothing Else Matters sau Seek and Destroy. Paavo, Perrtu si Eicca au avut o miscare scenica neintrerupta, cu momente in care ziceai ca sunt gata sa rupa corzile instrumentelor, cu ridicari ale violoncelelor deasupra capului, in timp ce tobosarul Mikko nu avea deloc stare in spatele bateriei, afisand o placere deosebita de a se manifesta in fata publicului roman. O prezenta mai putin reusita decat cea a protagonistilor a fost cea a solistului vocal Tipe Johnson, care a interpretat de-a lungul concertului piesele End of Me, I’m No Jesus, Life Burns si I Don’t Care, dar care nu s-a ridicat la inaltimea artistilor cu care Apocalyptica a inregistrat in original respectivele partituri, desi s-a straduit. Probabil cel mai linistit moment al serii l-a reprezentat interpretarea piesei Psalm 1 de catre Perttu Kivilaakso. Dupa 15 piese incendiare, Apocalyptica s-a retras in culise, revenind pentru un bis de trei piese, la cererea spectatorilor. O surpriza a fost schimbarea ultimei piese,  Peikko, cu  Hall of the Mountain King, apreciata in mod deosebit de catre cei prezenti.

Publicul a fost de data aceasta la inaltime, reactionand ca un cor la tot ce a insemnat cover Metallica, aplaudand, sarind si strigand din rasputeri in restul timpului. Desi Arenele au continuat sa se umple pana in momentul intrarii headliner-ilor pe scena, numarul spectatorilor a continuat sa ramana destul de scazut pentru o trupa de calibrul Apocalyptica. Spatiul din fata scenei a fost totusi ocupat in intregime, in timp ce in a doua jumatate a ariei destinate publicului se putea circula in voie. O parte dintre cei prezenti au preferat sa mearga in tribune si sa se aseze cuminti pe scaune.
Un concert deosebit pentru fanii genului, desi au fost voci din public care afirmau ca cel dinainte, din 2006, a fost cumva peste acesta ca feeling si ca prezenta scenica. Nefiind acolo in 2006 si neavand deci termen de comparatie, putem spune ca am retinut atmosfera placuta, oarecum mistica (creata si de luminile rosii dimprejurul partii superioare a incintei Arenelor) si reprezentatia deosebita a membrilor trupei, demna de faima pe care si-au creat-o. Asteptam cu nerabdare urmatoarea prestatie a finlandezilor pentru a putea afirma cu certitudine daca ”gurile carcotase” au avut sau nu dreptate.

Setlist Apocalyptica:
1.    On the Rooftop with Quasimodo
2.    2010
3.    Grace
4.    Master of Puppets (cover Metallica)
5.    End of Me (Tipe Johnson voce)
6.    I'm Not Jesus (Tipe Johnson voce)
7.    Quutamo
8.    Psalm 1 (acustic)
9.    Sacra (acustic)
10.    Nothing Else Matters (cover Metallica)
11.    Last Hope
12.    Refuse/Resist (cover Sepultura)
13.    Life Burns! (Tipe Johnson voce)
14.    Seek and Destroy (cover Metallica)
15.    Inquisition Symphony

BIS:
16.    At the Gates of Manala
17.    I Don't Care (Tipe Johnson voce)
18.    Hall of the Mountain King
Vezi galeriile trupelor: Apocalyptica, Changing Skins , White Walls

Data concert:  May 13, 2012  | 0 Comentarii  | 2733 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Romanian Rock Meeting 2 cu APOCALYPTICA

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte