Romanian Rock Meeting la Bucuresti

Inainte de toate, este necesara aducerea la cunostinta a colaborarii la acest text cu Vlad Dracul. Il stiti. Omul care da cu bassul in L.O.S.T. Si ii multumesc aici pentru ajutorul nesperat pe care l-a oferit unui colaborator bolnav, care, din motive de sanatate, a fost nevoit  sa paraseasca Arenele Romane in seara de 9 octombrie. Trecand peste acest amanunt, vom vorbi in continuare despre concertul Pain of Salvation desfasurat la Bucuresti sub egida Romanian Rock Meeting.
Suedezii nu au fost singuri pe scena, inaintea lor performand si doua trupe romanesti: Goodbye to Gravity si mult mai cunoscutii White Walls, plus o prezenta finlandeza iendita  Von Hertzen Brothers.

O sa incep cu organizarea, deoarece am sesizat o diferenta considerabila intre ceea ce a fost propus in comunicatele oficiale si ceea ce s-a intamplat cu adevarat in incinta Arenelor Romane. Avand in vedere faptul ca toamna incepea sa bata puternic la usa si frigul deja incepea sa se lase peste oras, responsabilii au incercat sa fie vigilenti la capriciile vremii si sa instaleze in incinta Arenelor un cort climatizat printr-o instalatie capabila sa sustina toata treaba. Ma  gandeam, ca si multi altii, ca o sa putem sta relaxati in hanorace sau de ce nu tricouri, insa nu mica ne-a fost surpriza sa constatam ca de fapt scena era amplasata cumva “open air”, iar cortul nu era altceva decat un fel de acoperis impotriva unei posibile ploi. Evident, a fost frig si multi au ramas cu gecile pe ei plimbandu-se de colo pana colo pentru a se mai dezmorti cat de cat.

Vreo 3-4 frigidere cu bauturi, nimic de rontait, un stand de merchandise variat aprovizionat si peisajul parea destul de trist inaintea de inceperea recitalului proaspetilor bucuresteni de la Goodbye to Gravity.
Trupa extrem tanara cu mai putin de 6 luni de activitate in compozitia carora se regasesc fosti membri Thunderstorm, la voce avandu-l pe unul dintre castigatorii concursului Megastar. O combinatie interesanta, iar invitatia de a canta inaintea unor oaspeti asa de distinsi precum Pain of Salvation i-a bucurat extrem de tare pe baieti, care au oferit tot ce aveau mai bun. Ba mai mult, cred ca au interpretat toate piesele aflate in repertoriul lor de inceput de drum.
Un suflu de energie pozitiva razbatea puternic dinspre scena, unde bucurestenii incercau sa ignore conditiile meteo nefavorabile si cumva ne-au incalzit si pe noi cat se poate de bine.
Un mix de progressive ambientat cu bucati de metal new wave, voci melodice, dar si tipete naprasnice totul intr-un fundal sonor care impleteste melodicul cu zgomotosul. Heavy metal, inserturi prog si melodicitate specifica ultimilor ani aduc pe scena o noua gasca c mai are totusi mult de lucrat si doar timpul ne va confirma un nivel de calitate ridicat. Insa Goodbye to Gravity au fost prietenosi pe tot parcursul recitalului, la final facand chiar si o reverenta catre putinul public care ii aplauda calduros.

White Walls, devin, usor, un nume din ce in ce mai greu pe scena noastra metal atat de incercata. Cu un album la activ, intitulat Mad Man Circus, extrem de apreciat, si cu un prim turneu incununat cu succes, gasca constanteana a sunat excelent in seara de 9 octombrie. Este pentru a doua oara cand i-am vazut la lucru, prima data ascultandu-i in deschiderea celor de la Blind Guardian de pe 1 mai in niste conditii foarte bune (din pacate, au interpretat doar doua piese). Lucrurile s-au mai nuantat de atunci, setlistul si atitudinea trupei capata un nou contur odata cu experienta acumulata  pe scena.
Desi imi pastrez unele rezerve cu privire la anumite decizii compozitionale (schimbarile de ritm si stil mult prea bruste, de exemplu) asta nu inseamna ca White Walls nu incep sa aduca si o dovada a calitatii in materie de concert al unei trupe romanesti. Viitorul suna si arata bine pentru ei.

Desi trupele romanesti au avut scopul, si au si reusit, sa incalzeasca atmosfera, acest lucru s-a intamplat doar la figurat, pentru ca frigul patrunzator si-a accentuat prezenta o data cu lasarea intunericului. Poate si din acest motiv, finlandezii de la Von Hertzen Brothers nu au reusit sa miste foarte mult publicul, in ciuda pieselor de o factura rock cu influente prog, cu refrene foarte atractive si care in alte conditii, poate intr-un club cu public dedicat, ar fi prins mult mai bine. Cu toate acestea, titluri ca “Miracle”,” Gloria” sau “River” au strans aplauze consistente.

A urmat o pauza necesara pentru reamenajarea scenei pentru headlinerii Pain of Salvation cu un nou setup al backline-ului si cu panouri cu diverse fotografii cu liderul Daniel Gildenlöw. A urmat aproape o ora si jumatate din ceea ce suedezii vor sa transmita in acest moment, si anume un setlist bazat pe cele doua albume “Road Salt”, si mai ales un stil mult mai putin heavy decat albumele mai vechi (si ascultand Linoleum mi-am dat seama de ce i-au ales pe fratii Von Hertzen sa le deschida turneul). Din acest motiv au lipsit piese considerate oarecum reprezentative cum ar fi fost “Scarsick”, “America”,” Disco Queen” sau “Cribcaged”, ceea ce probabil ca a dezamagit fanii care ii vedeau pentru prima oara. Dar nu pot spune ca acest lucru a fost un impediment, dimpotriva, spectacolul a fost excelent, compact, melodiile au curs perfect, culminand in final cu trei coveruri de exceptie: ” Come Together / Working Class Hero” si “Hallelujah”. Un alt punct forte le-au reprezentat fara indoiala luminile care au creat un spectacol in sine, pe langa cel dat pe scena de suedezi, la care s-a observat o mare placere sa cante chiar si in frig in fata fanilor care nu erau mai mult de doua, trei sute. Foarte putini din pacate daca ne gandim ca Romania a reprezentat un punct destul de important in cariera trupei in 1997 cand a fost a doua tara dupa Japonia care a lansat oficial albumul de debut “Entropia”  (prin Rocris Disc), cu doi ani inaintea celorlate piete europene. Probabil ca la acest concert au venit fix detinatorii acelui tiraj de casete, impreuna cu copiii lor.

Acest eveniment a fost organizat de catre  Promusic Events si Revista Maximum Rock.