Romanian Thrash Metal Fest Inheritance: ARTILLERY la Bucuresti!

Prima mea recenzie de concert din 2014 ii are ca subiecti pe thrasherii danezi de la Artillery sositi intr-o vizita in tara noastra la chemarea Romanian Thrash Metal Club, bunii nostri prieteni foarte activi in realizarea de concerte si multe alte activitati metalice (tRock, lansari de discuri, dar si seri cu caracter metal).

Trebuie sa clarificam niste aspecte. Am tremurat cand in octombrie, Artillery au amanat recitalul din cadrul RTMC Fest 2 din cauza unei probleme de sanatate a chitaristului Morten Stutzer. Cu promisiunea ca nu vor lasa lucrurile in coada de peste, danezii si-au onorat invitatia si au facut un raid thrash metal pe 15 februarie in Fabrica Club. Deschizatorii de seara au fost thrasherii autohtoni de la Damage Case si thrasherii bulgari de la Mass Cremation.
Nu am prins recitalul celor de la Damage Case si pe aceasta cale tin sa imi prezint scuzele. Am cautat in lung si in lat pe net dupa piesele lor pentru a imi satisface curiozitatea, dar din nefericire nu am gasit nimic. Daca aveti vreun indiciu, va rog nu ezitati sa lasati un link in sectiunea de comentarii. Multumesc frumos!

Am ajuns in Fabrica Club in jurul orei 22, iar pe scena se desfasurau Mass Cremation. Am constatat abundenta de fani bulgari veniti sa isi sustina compatriotii de pe scena, foarte mult public tanar, pustime (nu ca eu as fi vreun veteran) agitata in moshpit, gatiti ca la carte pentru o seara de thrash metal: veste intesate cu patch-uri diverse, tinte si clasicii adidasi sneakers in picioare. Cu totii prinsi in febra circle pit-ului, cu pletele in vant, dar si cu muzica feroce venita de pe scena.
Bulgarii au cantat cu strasnicie, thrash metal old school, rapid, in vana anilor 80’ asa cum ne este de fiecare data pofta sa auzim. O formatie de care nu mai auzisem pana acum, cu un chitarist foarte bun pe numele sau Nencho Dimitrov, un tip tatuat, breton thrash si foarte priceput pe instrumentul sau. Ceilalti doi componenti, tobosarul Trendafil Trendafilov si Kalin Buchvarov au completat trio-ul care a incins atmosfera in Fabrica.
Influentele bulgarilor se resimt peste tot si sunt o tona. De la Slayer, Kreator si Exumer la Unleashed, Accuser sau Asphyx dupa care au dat blast cu un cover. Asteptam un material de la Mass Cremation si alte aparitii pe scenele romanesti.

Este timpul pentru invitatii speciali, nimeni altii decat Artillery!

Am avut ocazia sa vedem la lucru o adevarata legenda europeana, una dintre cele mai bune formatii de thrash metal din Europa. Alegand sa experimenteze un pic si in filonul progressive, danezii sunt autorii unuia dintre cele mai bune albume de thrash scoase vreodata si anume By Inheritance lansat in 1990. La inceput au fost Fear of Tommorow si Terror Squad, doua discuri in traditia teutonica a unor trupe precum Kreator, Sodom sau Destruction. Indepartandu-se usor de sound-ul raw al acelor albume, Artillery au scos aceasta capodopera avand o amprenta personala, un material mult mai complex si cel mai respectat din discografia lor. Urmeaza in 1999 o revenire cu B.A.C.K. (am caseta si suna intr-un mare fel), un album aproape la fel de bun, dar umbrit de o alta destramare a formatiei. In sfarsit, Artillery revin din nou pe scena in 2007 si pana in prezent scot pe piata alte trei albume intitulate When Death Comes, My Blood si Legions.  
Trecand peste acest mic magazin istoric, ne pregatim pentru recitalul Artillery.

Un banner apare in spatele tobelor, iar pe scena isi fac aparitia fratii Stutzer, basistul Peter Thorslund si tobosarul Joshua Madsen.
Se fac ultimele pregatiri, totul este pus la punct si iata primele acorduri din Chill My Bones (Burn My Flesh), iar pe scena intra si solistul Michael Bastholm Dahl cooptat in 2012 in locul lui Soren Nico Adamsen.
Probabil ca fanii mai “batrani” si il amintesc pe Flemming Ronsdorf, solistul anilor 80’ al carui timbru special a adaugat celor mai bune albume Artillery o atmosfera aparte. Imi aducea un pic aminte de Randy Rampage, un solist cu o usoara aura de mister, prezent pe doua albume Annihilator (Alice in Hell si Criteria for a Black Widow, dar sa nu mai fim nostalgici si sa  ne concentram asupra lui Dahl, un solist plin de carisma si energie. Cu o voce mai solemna si cu momente de crescendo ce imi aduceau aminte de David Wayne (R.I.P.) de la Metal Church, danezul a reusit sa impuna tonul trupei pentru concertul de sambata seara.
Publicul s-a dezlantuit frenetic pe piese ca When Death Comes, Dark Days, Beneath the Clay (R.I.P.), Bombfood, Deeds of Darkness, 10.000 Devils, iar pentru finalul prelungit si bijuteria Khomaniac plus 7:00 from Tashkent intro-ul discului By Inheritance.

“A voice in my ear says – Khomaniac!
 Your killing is pointless – “Fataliac!
 The war is eternal – Khomaniac!
 The outcome infernal.”

Cum suna versurile astea? Si cati dintre cei prezenti au asteptat sa le fredoneze o data cu Artillery? Eu am fost pe faza, desi la un moment dat credeam ca aceasta piesa va fi exclusa din program.

Instrumentisti foarte capabili, plini de energie in ciuda varstei si a parului alb. Cine l-a observat pe basist cu ochelarii sai patratosi cum loveste corzile, imi va da dreptate. Danezii se comportau ca si cand ar fi fost primul concert din cariera. Foarte multa daruire pe scena si in fata ei, unde cei din public s-au inhamat la toate manifestarile posibile si acceptate: mosh pit, circle pit, crowd surfing, headbang in nestire. Cele aproape 100 de minute de concert au trecut precum ropotele unui uragan teribil, desi publicul ar fi dorit ca Artillery sa cante intreaga discografie. Intotdeauna vrem mai mult, dar la un moment dat se termina. Desi niciodata nu e tarziu sa spui One More Fucking Time asa cum o spune Lemmy in binecunoscuta piesa.

Show-ul s-a incheiat, dar nu si cronica mea. Mai am cate ceva de spus despre organizarea celor de la RTMC, super ok, fara probleme. Un stand cu de toate, de la tricouri la casete si pana la viniluri si o atmosfera degajata. Un concert ce cu siguranta va ramane intiparit in memoria multora dintre cei prezenti si un bun prilej pentru cei de la RTMC sa isi demonstreze inca o data profesionalismul si implicarea.

Bravo RTMC, Artillery, Mass Cremation si Damage Case (desi fiind in absentia la recitalul lor sunt convins cu au facut treaba buna) si publicului care face orice concert sa fie de neuitat.