concerte

Sólstafir 4 și o scurtă povestire despre un cerc auriu

Sólstafir 4 și o scurtă povestire despre un cerc auriu
TRUPE: Arstidir, Myrkur, Solstafir

Există unele trupe care rezonează în mod special cu țara noastră și cu publicul din România, care se simt atât de bine aici încât nu ratează nicio ocazie de a concerta pe meleagurile autohtone. Mulțimea lucrurilor pe care Islanda și România le au în comun (de la climă și geografie până la mentalitatea cetățenilor) tinde spre zero, dar cu toate acestea Sólstafir, cea mai cunoscută trupă de rock și metal din îndepărtata insulă, avea să susțină pe 5 decembrie cel de-al patrulea concert în țara noastră (al doilea în acest an după cel din vară de la Rockstadt). 

Urmărind în ultimele săptămâni pe rețele de socializare noutățile din tabăra Sólstafir, am constatat că extensivul turneu european prin care trupa își promovează cel mai recent album, Berdreyminn,  pare a fi unul de real succes, dacă ținem cont că majoritatea concertelor au fost sold out. Este poate o dovadă că discul a prins și că fanii au trecut peste momentul mai puțin plăcut al conflictului între fostul baterist Guðmundur „Gummi” Óli Pálmason și restul membrilor trupei. 

Am ajuns în clubul Quantic la foarte scurt timp după ce Árstíðir, prima trupă programată să încălzească atmosfera și-a început concertul. Poate că a încălzi nu este cel mai potrivit verb pentru a descrie muzica acestor islandezi pentru că deși numele trupei înseamnă Anotimpuri, în mod cert ceea ce ei cântă se potrivește de minune sezonului rece. Practic, Árstíðir este un Sólstafir mult simplificat, stilul abordat fiind mai degrabă o combinație de folk, indie și muzică clasică, care are doar vagi tangențe cu rock-ul. Interesant este că Árstíðir a căpătat brusc popularitate la nivel internațional după ce o filmare cu membrii trupei cântând un vechi imn islandez într-o stație de tren din Germania a devenit virală pe internet. 
 
Islandezii pun accent deosebit pe folosirea vocilor, restul instrumentelor joacă mai degrabă un rol secund, de acompaniament. Este dificil să captezi atenția unui public venit totuși pentru un concert de metal cu astfel de compoziții și acest lucru s-a văzut în reacția mai degrabă indiferentă a celor prezenți. E drept că mare parte din spectatori au ajuns spre finalul concertului Árstíðir, final care a coincis și cu prezentarea unor piese cu o structură mai complexă, chiar interesante pe alocuri.


Contestată de puriști și adorată de o legiune consistentă de fani, Myrkur (pe numele său real Amalie Bruun) este genul de artist care polarizează. Unii o consideră chiar speranța noului val al black metalului, un gen care cam agonizează de ceva vreme, cel puțin în forma lui tradițională. Pe cât de incitantă este povestea și imaginea pe care și-a creat-o, pe atât de anostă și lipsită de originalitate mi se pare muzica pe care o abordează. Combinația de neofolk, ambient, motive nordice, rock atmosferic cu inserții black metal nu este una deloc nouă, ba dimpotrivă.  Creațiile Myrkur mi se par deranjant de similare cu ceea ce făcea Kari Rueslåtten cu The 3rd and the Mortal acum două decenii și chiar Liv Kristin pe primele două albume Theater of Tragedy. Nu neg că Amalie are o voce foarte bună și că este o prezență carismatică, lucru care a putut fi lesne observat și cu prilejul acestui concert al său în București, dar cred că mai are mult de lucru pentru a arătă că este mai mult decât un produs reușit de marketing. Cum era de așteptat, setlistul s-a concentrat pe cel mai recent disc de studio, Mareridt, lansat nu cu mult timp în urmă de Relapse Records. Am remarcat stativul ingenios „viking style” cu cele două microfoane, mișcarea scenică a Amaliei, tamburina/toba specială,  piesele Ulvinde și Maneblot, și am așteptat cu răbdare motivul pentru care venisem de fapt în această seară, show-ul Sólstafir.
  
Trebuie să recunosc că mă intrigă islandezii și tot ce ține de acest mic popor izolat în Nordul Atlanticului, nevoit să subziste într-unul dintre cele mai vitrege medii naturale de pe Terra. Cum de reușește o țară cu o populație mai mică decât cartierul bucureștean Militari să aibă atâtea performanțe -  de la muzică la sport – mi se pare o enigmă care ar merita mult mai multă energie pentru a fi dezlegată.  Cu muzica Sólstafiram luat contact în 2011 prin intermediul albumului Svartir Sandar și a fost un soi de dragoste la prima audiție. Melanjul original de post rock, metal și psihedelic a căpătat forme și texturi noi cu fiecare album lansat între timp, dar a rămas la fel de unic și ofertant. I-am văzut pe islandezi prima oară în 2012 la Alba Iulia, în cadrul Dark Bombastic Evening, iar recitalul lor de atunci a fost deopotrivă un șoc și o revelație. Se spune că muzica este puternic influențată de mediul în care a fost compusă. Nici că se putea găsi o trupă mai potrivită care să demonstreze validitatea acestui enunț. Nu știu cum fac cei de la Solstafir, dar reușesc cu fiecare concert să aducă cu ei ceva din dezolantul și în același timp fascinantul peisaj islandez, lucru care s-a simțit din plin și în Quantic. 

Au dat tonul cu Silfur-Refur și au continuat cu un setlist perfect alcătuit din piesele reprezentative compuse în ultimul deceniu. M-a suprins sunetul foarte bun, cred că a fost concertul Solstafir cu cea mai bună sonorizare din cele trei pe care le-am văzut până acum. A devenit rapid evident pentru toată lumea că islandezii se simțeau foarte bine pe scena bucureșteană, interpretarea a fost fără cusur, cu un nivel de emoție și expresivitate rar întâlnite live la alte trupe. De altfel vocalistul Aðalbjörn "Addi" Tryggvason a fost mult mai comunicativ decât de obicei, a interacționat frecvent cu publicul, ne-a întrebat ce piese am vrea să ascultăm, a ținut o pledoarie impresionantă despre ajutorul pe care îl putem da celor afectați de depresie. Cred că reprezentația Sólstafirdin Quantic ar fi surclasat la toate capitolele recitalul de acum cinci ani de la Alba Iulia, dacă nu ar fi intervenit un episod pe cât de bizar, pe atât de ridicol. 
 


Spre finalul concertului, vizibil emoționat de reacția oamenilor și de numărul mare de spectatori, Aðalbjörn a solicitat la un moment dat să se aprindă luminile în sală să poată vedea mai bine publicul, cerință rămasă fără niciun fel de ecou. Organizatorii nu au catadicsit să dea curs, fie nu au găsit la timp întrerupătoarele, motivul îmi scapă. Dar cu adevărat deranjantă a fost povestea cu cercul. Da, cercul, pentru că la acest concert au existat două categorii de bilete, cele normale, dar și mai scumpe pentru cei care doreau să stea în țarcul denumit Cercul Auriu (Golden Circle). Nu am înțeles niciodată această invenție a cercurilor concentrice la concerte și festivaluri, mi se pare un concept pur mercantil, complet opus la tot ceea ce înseamnă (sau ar trebui să însemne) spiritul rock și metal. Niște garduri care trasează bariere artificiale pe bază de preț între oameni veniți până la urmă la concert pentru același lucru: să  vadă și să asculte artiștii preferați. Nu știu cui i-a venit ideea stupidă de a organiza un astfel de țarc într-un club cum e Quantic, cert e că s-a întâmplat. Ei bine, probabil că și Aðalbjörn a fost la fel de consternat de idee pentru că, după ce a cerut în zadar să se facă puțină lumină în sală,  s-a gândit că nu ar fi un lucru rău ca măcar pe ultimele piese lumea din spate să se poată apropia de scenă. Ca atare, a întrebat dacă se poate face ceva să se deschidă cumva zona îngrădită. Pauză, blanc, zero reacție din partea organizatorilor. În mod ciudat și de neînțeles nici publicul nu a părut foarte entuziasmat de idee, dacă ținem cont de feedback-ul mai degrabă timid al spectatorilor.  Încăpățănat, Aðalbjörn insistă și se dă jos de pe scenă hotărât să vadă dacă nu poate mișca el gardurile, până la urmă oamenii veneau tocmai din Islanda, or fi considerat că nu poate fi o provocare atât de mare să miște un grilaj. Din păcate, nu a izbutit și a revenit oarecum afectat pe scenă pentru a încheia recitalul totuși într-un mod epic cu Goddess of the Ages. Un episod nefericit care aruncă o umbră peste un eveniment altfel reușit din toate punctele de vedere, dar și o temă de reflecție pentru organizatorii care, pentru a scoate niște bani în plus, sunt dispuși să recurgă la orice compromis.
Autor: Dragos P.
Foto: Max
Vezi galeriile trupelor: Arstidir, Myrkur, Solstafir

Data concert:  December 05, 2017  | 0 Comentarii  | 2681 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Sólstafir 4 și o scurtă povestire despre un cerc auriu

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte