Steve Lukather (Becker Brau Live Music, Bucuresti)

Cand vorbesti despre Steve Lukather, probabil ca cea mai cunoscuta referinta este Toto, trupa in care a fost chitarist timp de 31 de ani si solist vocal in ultima perioada, pana la destramarea de anul trecut. Ceva mai putina lume a ascultat cele cinci albume solo, ultimul aparut in 2008; chiar mai putina ii cunoaste activitatea de chitarist de studio, compozitor si producator, ipostaze in care a colaborat cu nume celebre precum Michael Jackson, Lionel Richie si Aretha Franklin. Toate acestea sunt fatetele unui singur artist plurivalent extrem de talentat si ne infatiseaza un interesant personaj al scenei muzicale internationale.

In Becker Brau Live Music am avut ocazia de a admira in direct latura de muzician in actiune a lui Steve Lukather si de a asista la o admirabila lectie de rock compus si cantat din suflet. Concertul m-a cucerit in special prin diversitatea stilurilor si prin usurinta cu care chitaristul-vocal a trecut in continuu de la structuri simple la unele complexe, totul fiind invaluit de o executie magistrala. Motivul pentru care americanul este admirat de atatia oameni, printre care muzicieni titrati (nu numai chitaristi), a devenit foarte repede clar: omul stie sa prinda in vraja o intreaga audienta; dinspre scena clubului a curs permanent un flux de energie, o muzica relaxanta si provocatoare in acelasi timp, o comunicare de invidiat si invitatia de a participa, de a te implica.

Echipa lui Steve Lukather a trebuit sa fie pe masura talentului si potentialului sau muzical, asa ca nu m-a uimit prezenta claparului Steve Weingart (Dave Weckl), a basistului Carlitos Del Puerto (ex-Stevie Wonder) si a bateristului Eric Valentine (ex-T-Ride, Joe Satriani), cu totii foarte buni instrumentisti. Dar dirijorul a fost clar „Luke”, cel care a dat startul unui regal rock intr-o atmosfera fierbinte, la propriu si la figurat. Dupa o vreme nici n-am mai observat teribila caldura provocata de lipsa aerului conditionat, pentru ca eram ochi si urechi la mica scena care sclipea de atata feeling. Timp de doua ore, am fost purtati intr-un periplu prin pop-rock, rock progresiv, jazz, funk, country si blues, executat cu maiestrie si prezentat cu rafinament.

Setlist-ul a cuprins piese proprii si cover-uri, cel mai notabil si mai incarcat de pasiune fiind Shine on You Crazy Diamond (Pink Floyd), dar nici Red House (Jimi Hendrix) nu a trecut neobservat. Drive a Crooked Road, Everchanging Times, How Many Zeros, Stab in the Back, Hate Everything about You, Song for Jeff (dedicat lui Jeff Porcaro, Toto, decedat in 1992, pe care-l numeste „my brother, Jeff”), Talk to Ya Later si Hero with 1000 Eyes au fascinat publicul mai bine de doua ore; si putem vorbi aici despre un public destul de pestrit, dar o buna parte avizat, caci am recunoscut artisti de pe principala scena folk/rock romaneasca, pe langa cei din trupele underground.

Si daca in prima jumatate a concertului oamenii au stat cumintei la mese, la indemnul artistului s-au apropiat de scena, astfel ca muzica a putut fi transmisa cu intensitate maxima. Iar la final l-au aclamat pana au obtinut bis-ul si ceva vreme si dupa. In mod clar, primirea de care s-au bucurat Steve Lukather si trupa sa in Romania a fost una dintre cele mai calduroase. Acest lucru s-a simtit cu prisosinta in prestatia artistului, caci intreg concertul a dat impresia ca e numai ceva mai mult decat o intalnire la bere cu prietenii, fara fite, fara figuri, simplu in comunicare si genial in expresivitate, familiar in dialog si profesionist in executie.