concerte

Sziget - Final blood (not that bad...)

Sziget - Final blood (not that bad...)
TRUPE: Cathedral, Evergrey

Ultimele 3 zile de la Sziget au fost la inaltimea precedentelor doua, dar, din pacate, metalul n-a mai jucat rolul principal.
Pentru ca ziua de duminica 13, in loc sa poarte noroc unor oameni care cocheteaza cu Diavolul (cum suntem noi), ne-a adus doua semi-dezamagiri: Evergrey si Cathedral.
S-o luam pe rand.

Evergrey a avut ghinionul sa cante in paralel cu Tancsapda, acesti zei ai metalului maghiar :), care au strans toti rockerii autohtoni la scena principala. Drept care la Hammerworld cortul era plin de-abia pe jumatate, si asta in conditiile in care publicul era destul de rasfirat. Personal, admir loialitatea si patriotismul metalistilor din Ungaria, dar tot imi vine sa intreb: nu i-or mai fi vazut de 500 de ori inainte pe Tancsapda? Se pare ca aceasta „capcana pentru tanc/dispozitiv-anti-tanc” (corectati-ma daca nu-i traducerea adecvata) a fost si o mare capcana pentru Evergrey.

 


Evergrey

 

 

Colac peste pupaza, la primele melodii nici sunetul nu i-a ajutat pe suedezi. Pe More Than Ever si She Speaks To The Dead vocea si clapa s-au auzit destul de slab, iar pe parcursul fiecarui cante au aparut doua-trei microfonii deranjante.
Ca amanunt amuzant, Tom Eglund a intrat in scena cu parul foarte ud, iar atunci cand a inceput sa dea din cap a facut fleasca multe dintre obiectivele fotografilor aflati imediat langa scena. Razvan al nostru a cazut si el victima, dar a continuat sa lucreze conform tacticii „duck and cover”.

 


Evergrey


Ca si la Metalcamp, membrii trupei cereau mereu aplauze si au incercat sa dezmorteasca publicul pe tot parcursul concertului. Mai putin inspirata mi s-a parut interventia lui Tom: „You’re very f**kin’ silent for being so many people!”. So many people?! Hmm...

 


Evergrey


Sala a raspuns foarte bine la Recreation Day, iar momentul de entuziasm s-a prelungit la In Remebrance, continuat (dupa un „You want more?”) cu A Touch Of Blessing. Dupa care Henrik Danhage si Rikard Zander ne-au oferit solo-uri de chitara, respectiv clape, iar noul basist Fredrik Larsson ne-a aratat cum se bea o bere Arany Aszok dintr-o lovitura.
Concertul s-a incheiat cu Masterplan, in aclamatiile publicului. Prea putini oameni pentru valoarea acestei trupe, un show care nu si-a atins potentialul.


La Cathedral deja au venit mai multi oameni, intrucat capcana pentru tanc de pe scena principala fusese dezamorsata. Doua treimi din cort erau pline ochi, iar Cathedral au inceput brusc si in forta, cu Vampire Sun de pe The Carnival Bizarre. Lee Dorian a avut o prestatie foarte buna: a cantat cam ca Dio si s-a miscat ca Ozzy in vremurile bune, facand aproape imposibila fotografierea cu o claritate normala. Din pacate, restul trupei a fost mai mult un background putin gajait pentru vocea lui Lee, care acoperea tot.

 


Cathedral


Pe The Tree Of Love And Death si Soul Sacrifice a fost ceva paradoxal sa il vad pe Lee executand un dans „hippie meets Ozzy”, in timp ce in primele randuri s-au incins niste mosh-uri demne de un show thrash. Asta spune, inca o data, ceva despre calitatea sunetului. Practic, publicul nu a perceput neaparat groove-ul riff-urilor, mai degraba s-a lasat condus de sectia ritmica si de fuzz-ul continuu care venea dinspre chitaristul Garry Jenings.

 


Cathedral

 

Commiserating The Celebration (de pe Forest Of Equilibrium) a adus un moment de pauza – si chiar de plictiseala, as indrazni sa spun. Dupa care Cyclops Revolution si All Your Sins au readus privitorii la un nivel de adrenalina acceptabil.

 


Cathedral

 
Cathedral au parasit scena in aplauzele publicului, revenind cu multe multumiri catre spectatori si cu un Hopkins (The Witchfinder General) multumitor. Imi plac Cathedral, dar confuzia sonora din acest concert i-a impiedicat sa-si demonstreze pe deplin valoarea.

 

Ziua de luni a avut un singur punct central: The Exploited. Oricat de celebre raman bataile punkeri-rockeri din Romania anilor 90, totusi genurile sunt inrudite. Iar The Exploited au trecut cumva granita punk-ului clasic, adoptand o linie sonora foarte dura. „Punk-metal” sau „thrash/punk” sunt clasificari legate din ce in ce mai des de muzica scotienilor.

 


The Exploited


Drept care am putea spune ca The Exploited au salvat onoarea metalului in ziua de luni a festivalului. Cortul Hammerworld s-a umplut cu un public eterogen, de la punkeri inraiti la metalisti ca noi si la tot felul domnisori si domnisoare din Franta – tara in care genul e la mare trecere.
Pentru inceput, trebuie sa va spun ca, daca nu sunteti un ascultator constant de punk, n-are sens sa mergeti la un asemenea concert. Punkerii n-au lumini spectaculoase, n-au toale deosebite si nici efecte scenice. Daca nu cumva aveti norocul sa dati peste Jello Biafra (Dead Kennedys), atunci nici vocabularul solistului vocal n-o sa va dea pe spate. Pasiunea pentru riff-urile anarhice e singurul factor motivant care va poate tine o ora langa scena. Sau pasiunea pentru violenta, daca aveti norocul sa executati un pogo.

 


The Exploited


Deci concertul The Exploited se poate rezuma destul de simplu: Wattie Buchanan se misca tot impul, nu face pauze mari intre melodiile pe care le anunta pe un ton sec, iar comunicarea cu publicul se rezuma la: „D**k!”, „C*nt!” Si „Thank you!”. Ca sa nu-i plictisim pe metalisti, dar sa ne facem datoria fata de cei care au simpatii punk (eu sunt unul dintr ei), voi da un playlist aproximativ:
Let’s Start A War
Pol Pot
Dogs Of War
This Is My Life
Mutiny (aici scena s-a umplut de fum si n-am mai putut vedea trupa)
Terror
Troops Of Tomorrow
I Believe In Anarchy
Beat The Bastards
Fuck The System
Army Life Is Good To Me

 


The Exploited


La bis-ul cerut extrem de insistent au fost Sex & Violence (cantata, daca nu ma insel, impreuna cu vocalul trupei maghiare Sex Action), Punks Not Dead si inca o piesa pe care de atunci ma chinui sa mi-o aduc aminte :))
In rezumat: un concert excelent. Nu prea ofertant pentru o cronica, dar foarte ofertant ca stare.

 

Iar acum o sa va las in compania lui Marius Popeanga (de la Avatar, daca mai e nevoie sa mentionez:), care o sa ne relateze ultimul eveniment important de la scena de metal: concertul Morbid Angel. Nu inainte de a le multumi lui Razvan si Max, fotografii nostri dedicati. Ceva din operele lui Razvan de la Sziget puteti vedea pe flickr.com – si metal si festival in general.

Multumesc pentru rabdare si poate ne vedem la Sziget; la anul, daca vom avea nume tot atat de sonore sau ceva mai incolo, ca am vazut suficienta Budapesta.


Morbid Angel report:

Suntem inca la periferia Europei (muzicale), daca, la aproape 17 ani de la Revolutie, in Romania nu a ajuns inca sa cante o trupa legendara precum Morbid Angel. Ca in multe alte situatii, ai ocazia sa vezi live nume importante din scena metalica daca iesi din Romania.

Pentru unul care a fost de la bun inceput si va ramane mereu un fan al death metalului, cum sunt eu, un concert Morbid Angel era un vis extraordinar, care data din vremea adolescentei. Americanii si-au pus amprenta unica asupra destinului metalului greu prin albume unul si unul, Altars of Madness, Blessed Are The Sick, Covenant sau Domination, asa ca un concert al acestui grup nu poate fi decat un eveniment special. Sansa mea s-a numit Szigetul de anul acesta, din august, unde Morbid Angel au evoluat in ultima seara pe scena de metale, Hammerworld.

 


Morbid Angel

 

Interesul era cu atat mai mare, cu cat pe voce si pe bas a revenit David Vincent, cel care, alaturi de Trey Azagthoth (chitara) si Pete Sandoval (tobe), formeaza unul dintre cele mai imaginative triouri ale death metalului din toate timpurile.
Ajutati si de Eric Rutan (Hate Eternal) la a doua chitara, americanii au prezentat la Sziget un show cu plusuri si minusuri. In a doua categorie se numara sunetul destul de confuz (ciudat lucru pentru o formatie care canta de 25 de ani la cel mai inalt nivel si care are sunetist propriu tocmai pentru a-si pastra soundul propriu si pe scena). Tobele s-au auzit neplacut de infundat, fapt care nu avea cum sa-l puna in valoare pe Sandoval, un baterist pe cat de rapid, pe atat de exact. Apoi nuantele melodice de pe piese, de altfel superbrutale (Rapture, Pain Divine ori Sworn To The Black), nu au putut iesi in evidenta din cauza sunetului oarecum aglomerat al chitarilor, asa ca, din start, placerea cantarii a fost reala in special pentru cunoscatorii de Morbid Angel. Apoi, lucru inexplicabil si neasteptat, vocea inconfundabila si atat de mobila a lui Vincent nu a mai fost ca pe vremuri, ci s-a cantonat intr-un registru al thrashului anilor '80, ceea ce pentru un deather este oarecum frustrant. In fine, costumul de latex negru al aceluiasi Vincent, pe pieptul caruia trona o pentagrama rosie, m-a facut sa zambesc amuzat de astfel de gusturi indoielnice.

 


Morbid Angel


Pe de alta parte insa trebuie remarcata energia, pofta de cantat a batranilor "ingeri morbizi" - niciun dram de blazare nu s-a simtit in show-ul lor, iar executia fiecarei note a fost impecabila. Am avut marea bucurie sa aud live piese teribile - Immortal Rites, Fall From Grace, Blessed Are The Sick/Leading The Rats, God Of Emptiness, Dominate, Where The Slime Live etc - care au scris o parte insemnata si glorioasa a death metalului. Trebuie remarcat ca nu a fost prezentata nicio melodie care figureaza pe albumele din perioada in care David Vincent a parasit trupa (deci un album superb precum Gateways To Annihilation a fost ignorat).

 


Morbid Angel

 

Si ca o ultima observatie, piesele balansate (sau care includ bucati balansate), ca Blessed Are The Sick/Leading The Rats, God Of Emptiness sau Where The Slime Live au sunat demential si au permis celor 3.000 de oameni prezenti la concert sa simta feelingul unic al acestei trupe ilustre.
Una peste alta, un concert de neuitat pentru amatorii death metalului vechi si bun, pastrand insa amendamentul ca vocalistul-basist nu a ajuns, dupa revenirea in trupa, la aceeasi turatie impresionanta la care inca functioneaza colegii sai de trupa.

Autor: Tzugu
Vezi galeriile trupelor: Cathedral, Evergrey

Data concert:  August 13, 2006  | 0 Comentarii  | 6810 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Sziget - Final blood (not that bad...)

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte