TARJA TURUNEN in concert la Bucuresti

Eram curios in privinta concertului Tarjei Turunen, cu toate ca nu si atat de plin de pasiune. Fusesem fan infocat Nightwish o buna perioada de timp si primisem vestea despartirii de Tarja absolut consternat. Ascultasem rapid albumul My Winter Storm dar nu ma impresionase prea tare, poate si fiindca ma asteptam la prea mult. Eram curios insa in privinta prezentei live si speram sa reaud parti de voce ca acelea care ma fascinasera atat de tare la Nightwish.
Asa ca pe la 7 si ceva ma indrept spre Sala Palatului.

La intrare era ceva lume, dar in nici un caz prea mare imbulzeala. Ajungand in sala remarc faptul ca publicul e format din categorii mai felurite de ascultatori decat ma asteptasem. Adica destule persoane trecute de prima tinerete si destule care nu afisau tinute prea „rock”.
Pana la inceperea concertului sala se umpluse cam ¾ si asa a si ramas. Dupa cateva momente mai lungi in care trupa a intarziat sa apara pe scena dupa stigerea luminilor se percepe miscare pe scena. De la primele acorduri, o parte din public (vreo 300 de persoane sa zicem) a abandonat locurile si a venit in picioare in fata scenei. Dupa cum va puteti imagina, aparitia Tarjei a starnit aplauze si urale foarte convingatoare din partea celor din fata, dar nici restul publicului nu s-a sfiit totusi sa-si arate incantarea.

Prima piesa pe care am recunoscut-o a fost My Little Phoenix. A urmat She Is My Sin, pe care publicul a recunoscut-o repede. Tarja s-a dovedit o persoana comunicativa, spunand cateva vorbe legate de vampiri si tara noastra (cliseistic, dar pe mine ma bine-dispun intodeauna genul acesta de remarci) inainte de Damned And Divine. Deja incalzit si intrat in atmosfera, publicul a recunoscut imediat inceputul la I Walk Alone, aplaudand si manifestandu-se apoi, fiecare cum stia mai bine, cu aplaudat pe ritm, maini ridicate sau dat din cap pentru cei mai versati in ale manifestarilor la concerte rock.
Dupa vreo 45 de minute avem parte de un solo de baterie iar apoi de chitara. Mi-a placut momentul, fiind realizat interesant, intrand apoi si basul si in final re-intrand in formula completa instrumentala.

Sleeping Sun a adus noi momente de incantare pentru public. Recunosc ca mi-as fi dorit ca acesta sa se manifeste mai mult, fiind una din piesele mele Nightwish favorite. Ceva mai multa agitatie a provocat cover-ul Poison dupa Alice Cooper. Un moment relaxant si ritmat, dar sincer cover-ul nu m-a impresionat. Dupa un medley Wisdom/Boy/Divide/Calling a urmat o piesa calma, aparent cantata live in premiera, numita If You Believe, pe care Tarja canta si la pian.
Un alt moment crucial al concertului este marcat de piesa Nemo. De data aceasta publicul se comporta ca la carte, cu entuziasm maxim. Remarcasem eu de mai devreme personalitatea debordanta a bass-istului, dar pe acesta piesa s-a itrecut pe sine insusi. De altfel toata trupa a fost foarte vizibila in partea de miscare scenica pe Nemo.

Dupa Sing for Me incep „negocierile” pentru bis. Primim mai mult decat m-as fi asteptat, adica 3 piese: Oasis, Die Alive si .... Kinslayer. Nu ma asteptam sa mai aud Kinslayer cantat de Tarja, asa ca incantarea a fost maxima. Si nu numai din partea mea. Intreg publicul s-a manifestat cu adevarat plin de energie. Acelasi lucru se poate spune si despre trupa, care a cantat si interactionat cu pasiune si placere. Si atitudinea catre public a fost una de apreciere si indemnare la o manifestare cat mai energica. Un moment cu adevarat reusit.

Concertul s-a sfarsit intr-o atmosfera placuta, in care Tarja a multumit sincer publicului pentru aprecierea aratata. Vorbind despre atitudinea ei, a fost o prezenta placuta de la un capat la altul al concertului, comunicand destul de des cu publicul si multumind pentru aplauzele primite. Mi-a placut si interactiunea cu membrii trupei, parand una relaxata si de apreciere reciproca.
In final as zice ca a fost un concert reusit. Singura remarca pe care as vrea sa o fac se refera la compozitii, care parca nu sunt prea memorabile. Din punctul meu de vedere cele mai reusite piese cantate raman compozitiile Nightwish, care parca pun si vocea in valoare mai bine. In orice caz, a fost placut sa reaud vocea Tarjei live, iar momente precum Kinslayer au intregit experienta.