The Theli – Adulruna Rediviva Tour 2007

Concertul Therion din data de 12 decembrie 2007 tinut in Budapesta face parte din turneul aniversar de 20 de ani de existenta a trupei. Evenimentul a fost gazduit de Petofi Hall, o sala din parcul central al Budapestei, Varosliget.
Dupa vreo 15 de minute de plimbare prin parc, gasesc locul cu pricina. Se intra in cladire si dupa cateva priviri rapide pentru a-mi da seama cam ce e de facut inainte de concert efectiv, optez pentru standul de merchandising, foarte bine aprovizonat de altfel. Dupa ceva timp de asteptat ajung sa cumpar un tricou; de remarcat ca au fost imprimate tricouri cu coperta albumului Theli, care din cate stiu nu a mai fost imprimata pana acum.

In deschidere erau anuntati Sirenia si The Vision Bleak, dar Sirenia n-au aparut si nu cunosc detalii despre motivul absentei lor. Intre timp, The Vision Bleak incepusera deja sa cante si sunau foarte ritmat si incitant, asa ca dupa o vizita pe la un dozator de bere am intrat in sala propriu-zisa.
Lume destul de putina la The Vision Bleak, care sunau insa foarte bine si, desi nu cunosteam piesele, am fost prins destul de repede de atmosfera. The Vision Bleak isi incheie reprezentatia cu piesa Kutulu!, foarte ritmata, mai dura decat suna pe album (in absenta vocilor feminine), oarecum tribala si incantatorie la refren. Un show bun, cu un sfarsit in forta.

Therion

Dupa o scurta pauza, pe scena apar Therion, intrand in forta cu Rise of Sodom and Gomorrah. Show-ul de pe scena e de la bun inceput deosebit, cu Christofer Johnsson in forma ca intotdeauna, insotit de Snowy Shaw, o voce masculina si Marina, soprana care canta cu ei prin perioada Vovin. De asemenea isi face aparitia si o dansatoare executand niste miscari de inspiratie orientala, in timp ce in partea din spate a scenei, pe flancuri, se pot vedea doua siluete feminine ce arata a figuri mitologice in stilul copertii albumului Theli.
Urmeaza Son of the Sun, piesa foarte ritmata, la care publicul se manifesta in consecinta, intrat deja in atmosfera show-ului. Se trece apoi la 2 piese de pe albumul Secret of the Runes, Midgard si Asgard.

O piesa pe care eu vroiam sa o aud in mod deosebit, si anume Wisdom and the Cage, nu se lasa asteptata prea mult. Show-ul este intr-adevar deosebit, cu Snowy Shaw prins intr-un fel de butuc pentru condamnati pe versurile „I am trapped in matters cage / I am locked in heavy chains “ de catre cele 2 figuri feminine, ce joaca un rol destul de demonic in acest moment. Dupa versurile „Break the chains and the cage!”, cele 2 figuri sunt alungate iar Snowy este eliberat, dupa care isi face aparitia Marina cantand “Sophia, I believe in you, your light is so bright”. O idee foarte interesanta, si foarte bine pusa in scena.

 
Si in continuare suntem tratati regeste din punct de vedere muzical, cu Kali Yuga, ambele parti, cat si cea de-a treia parte, ce nu a fost inca lansata pe nici o inregistrare de studio. O alta piesa pe care o asteptam cu nerabdare este Lemuria, pe care trupa a ales sa o interpreteze intr-o versiune acustica, ce a sunat absolut exceptional.
La un moment dat, trupa ne anunta ca va lua o pauza de 10 minute, dupa care va canta in intregime albumul Theli. Intr-adevar, dupa aproximativ 10 minute se aud primele acorduri din Preludium, cu care debuteaza albumul Theli. E greu de descris incantarea si nerabdarea publicului in timp ce se deplaseaza din nou spre sala pentru a prinde un loc bun.

Urmeaza fara pauza, deja celebra To Mega Therion, la care toata lumea se dezlantuie, atat in sala cat si pe scena. Se continua cu Cults of the Shadow, pe care publicul canta impreuna cu trupa si cu Johnsson care e in mod evident incantat de reactie. In the Desert of Set aduce din nou in prin plan dansatoarea intruchipand pe durata acestei piese o cadana, foarte nimerit de altfel, avand in vedere sonoritatile orientale ale piesei. Pe Invocation of Naamah vedem un Christofer Johnsson foarte degajat si comunicativ cu publicul. Urmeaza Siren of the Woods, care pe langa prestatia muzicala excelenta ne incanta cu un joc scenic resusit, foarte teatral, al celor doi interpreti vocali, ce creeaza un duet bine echilibrat intre vocea masculina si cea feminina. Grand Finale – Postludium incheie albumul Theli, intr-un mod foarte maiestuos, cu Johnsson dezlantuit la chitara si ceilalti interpreti, cat si cele 2 figuri feminine cu aspect mitologic tinand ridicate niste steaguri.

O serie lunga de aplauze ii readuce pe scena pentru a mai canta cateva piese, ce culmineaza cu Adulruna Rediviva, o piesa de peste 13 minute, de care publicul este mai mult decat incantat. Show-ul se incheie cu un cover, dar din pacate nu retin piesa. Mai impresionat am fost insa de piesa Summernight City, cover dupa Abba, pe care, din nou, publicul a fost dezlantuit.

Un show incredibil, atat prin prisma prestatiei trupei, cat si a sonorizarii, a efectelor de lumina,  a punerii in scena, si nu in ultimul rand a alegerii pieselor. Cel putin o parte din piesele cantate, in afara de cele de pe albumul Theli, au fost alese de fani prin vot pe site-ul trupei; dupa parerea mea, o dovada de consideratie deosebita a trupei la adresa fanilor.
Trupa a avut cativa invitati dintre fostii colaboratori, precum Messiah Marcolin sau Piotr Wawrzeniuk, bassistul de pe Lepaca Kliffoth.

Show-ul a fost filmat si, candva in viitor va fi editat pe DVD, desi data exacta nu se stie deocamdata. Therion a aratat calitatea muzicii pe care o fac cat si a oamenilor care o compun si o interpreteaza intr-un show care a marcat in mod memorabil 20 de ani de existenta.