concerte

Thrash Till Death Festival

Thrash Till Death Festival
TRUPE: Claymore, Destruction, Mystic Circle, Napalm Death

Despre Napalm Death in Bulgaria am auzit inca din luna martie a acestui an, cand cei din trupa Claymore m-au anuntat ca e posibil sa deschida pentru aceasta trupa britanica legendara. In aprilie, cand am mers sa discutam cu Sinister pentru concertul lor la Hatework Festival zvonurile se intetisera si devenisera certitudini. Despre celelalte trupe aveam sa aflu cand Claymore au cantat a doua oara in Bucuresti, doar ca in loc de Mystic Circle trebuia sa fie Dark Funeral. Oricum, la inceputul lunii iulie, dupa ce am vizitat Varna, totul era foarte clar pentru mine si pentru amicii mei, asa ca ne-am hotarat sa organizam o mica excursie la Kavarna, o farama de concediu care sa includa ca bonus festivalul Thrash Til Death.

Asa ca, in dimineata zilei de 26 august, echipati cu toate cele necesare, in formula completa de 13 + 1, am atacat granita bulgara pe la Vama Veche. Aici caldura mare, coloana de masini de te apucau nervii si un telefon de pe cealalata parte a granitei care ma invita la conferinta de presa cu Napalm Death si Destruction de la Nisipurile de Aur, viata e nasoala, nu? De nervi mi-am omorat timpul achizitionand ceva stimulente lichide de la free shopurile din no man’s land. Am trecut granita bulgara, dupa care ne-am indreptat in mare viteza spre Kavarna, am ajuns in mai putin de o ora si ne-am trezit direct in mijlocul distractiei. Imaginati-va un stadion destul de mare inconjurat de terase si vizavi, un camping unde iti puteai pune cortul fara nici un fel de probleme, ce pacat ca toate locurile la umbra fusesera ocupate de cei ce venisera cu o zi inainte sa vada in aceeasi locatie Twisted Sister, Helloween si Testament. In timp ce amicii mei si-au facut de lucru pe la terasele din zona si, cu ajutorul claparului din Claymore, au reusit sa schimbe cateva zeci de euro in leva, eu am mers sa ridic biletele rezervate pentru ei si acreditarea destinata mie personal si fotografului. A durat un pic deoarece oragnizatorii aveau cu totul alte activitati, mai importante, dar nu mi-a parut rau pentru ca am asistat la proba de sunet a meseriasilor de la Napalm Death. In tot acest timp bulgarii aflati in zona au insistat ca nationala lor ne va bate in meciul direct de la Constanta, n-am comentat pe tema asta, fotbalul nefiind una dintre pasiunile mele.

 


Symbolic

 

Si trecand peste cele cateva ore de asteptare, timp in care ne-am tot ascuns la umbra teraselor din zona, a venit momentul sa inceapa festivalul. Pe stadion erau cam o mie si vreo cinci sute de oameni efervescenti cand au inceput SYMBOLIC sa cante. Trupa practica un fel de power thrash, vocalul are excelente capacitati pe felia asta, oricum nimic care sa ma scoata din minti. Au cantat patru piese, timp in care au comunicat permanent cu publicul, mi s-a parut ca trupa are un grup numeros de fani care i-a sustinut de-a lungul intregului recital.

 


Symbolic

 


Claymore

 

A urmat CLAYMORE, desi trupa ar fi trebuit sa fie a treia care sa urce pe scena, in frumosul stil balcanic s-a facut o rocada interesanta, asa ca Tsvetan si compania au atacat publicul cu 5 piese si un cover Napalm Death cantat impreuna cu liderul unei trupe bulgare de grindcore. Recitalul lor a fost cel mai extrem din toate pe care le-am urmarit pana acum, a fost poate din cauza faptului ca omul de la mixer nu prea a priceput cum stau lucrurile, asa ca a lasat clapa pe fundal punand accentul pe chitare si voce. Oricum, a iesit excelent, mai ales ca trupa este extrem de apreciata in zona bulgareasca a Marii Negre, erau foarte multi oameni care abia asteptau sa ii vada si care « s-au animalit » de-adevaratelea pe muzica lor.

 


Claymore

 


Enthrallment

 

Urmatorii pe scena au fost ENTHRALLMENT din Plevna, o trupa cunoscuta publicului roman dupa un recital extrem de brutal in Club A acum vreun an jumatate. Show-ul le-a iesit impresionant, au cantat multe piese de pe noul lor album proaspat lansat la un label din Anglia, muzica lor e din filmul New Wave of American Brutal Death Metal – adica o combinatie de Deeds of Flesh, Dying Fetus sau Disgorge. Au cantat aproximativ 30 de minute, dupa care a venit timpul pentru ultima trupa dintre opening acts si anume PAST REDEMPTION.

 


Enthrallment

 


Past Redemption

 

Trupa e un fel de legenda a scenei bulgare, au activat cu succes la inceputul anilor ’90, au si lansat atunci un album foarte interesant si dupa o pauza de vreo zece ani au revenit in 2005 cu un nou album care suna foarte tare si foarte brutal. Pe scena insa au scartait de fiecare data cand i-am vazut. Ii vazusem in deschidere la Sinister si atunci s-au confruntat cu mari probleme de sunet, acum i-am vazut din nou, intr-o formula usor schimbata, mai precis au schimbat vocalistul, care acum a fost Kiril (vocalul trupei Hyperborea), dar showul nu le-a iesit cum trebuie, n-a sunat destul de legat si cu siguranta au fost singura dezamagire din deschidere. Inca o data s-a demonstrat ca nu intotdeauna ce e vechi e si bun; poate e valabil pentru vinuri, dar cu siguranta nu e tot timpul valabil pentru trupe.

 


Past Redemption

 


Mystic Circle

 

Dupa un sfert de ora de pauza, timp in care s-au tot facut modificari pe scena, iar publicul si-a gasit ocupatii interesante cum ar fi aceea de a consuma bere in exces, prima trupa dintre cei trei headlineri si-a inceput recitalul. Nu-mi place black metalul german, cu cateva exceptii notabile, iar MYSTIC CIRCLE nu se numara printe ele. Plus ca ii mai vazusem o data, in Bucuresti, si nu-mi trezisera nici un fel de sentiment. Exact asa s-a intamplat si acum, m-am plictisit ingrozitor vreo ora si ceva, timp in care germanii au cantat ce-au stiut ei mai bine, toate nebunelile care includ in titlu vorbe de duh gen hell, satan, satanic etc. Au incheiat cu cea mai cunoscuta piesa a lor, adica Open the Gates of Hell si s-au dus invartindu-se doar ca sa lase locul unei trupe legendare de thrash, parte a triumviratului german, alaturi de Sodom si Kreator.

 


Mystic Circle

 


Destruction

 

DESTRUCTION au rupt, pur si simplu! Au cantat o ora si jumatate, piese vechi si noi, au indemnat publicul sa se agite si bulgarii au fost aproape de isterie cand s-au interpretat piesele vechi, care i-au facut celebri pe Destruction in anii ’80. Ca o paranteza, showul Destruction mi s-a parut mult mai bun decat cel de la Bucuresti, din iarna anului trecut, bulgarilor le place mult mai mult thrash metalul decat le place romanilor si Destruction, dupa ce au cantat anul trecut si anul asta la Thrash Till Death Festival in Kavarna, au anuntat ca vor fi si anul viitor cap de afis al aceluiasi festival.

 


Destruction

 

Cred ca asta cam spune totul despre felul in care publicul si organizatorii bulgari ii percep si ii apreciaza. Super show, o pofta dementa de a canta, o trupa super sincera in ceea ce priveste muzica si felul de-a fi, cam asta inseamna Destruction in 2006, niste eroi thrash metal pierduti intre atatea riffuri groovy si samplere metal.

 


Destruction

 


Destruction

 

Si a venit momentul magic, pe care l-am asteptat vreo sase ore pe stadionul Kaliakra. NAPALM DEATH. Din punctual meu de vedere nu mai trebuie sa zic altceva, e genul de trupa pe care o iubesti sau o urasti organic. Fara aere de rock stars (trupele romanesti ar cam trebui sa invete ceva din asta), cei patru englezi au ocupat scena si ne-au macelarit urechile cu doua piese, dupa care s-au prezentat in uralele celor mai bine de doua mii de persoane prezente la festival: ”Hello, thank you very much, we are Napalm Death from Birmingham, England!”.

 


Napalm Death

 

Si au continuat imediat cu cateva piese mai vechi, au cantat ceva de pe Harmony Corruption si imediat dupa, Barney a insistat sa prezinte o piesa speciala pentru ei, o piesa despre oamenii care imprastie paranoia in lumea intreaga, i-a si mentionat pe cei incriminati, adica George W. Bush si Tony Blair, ca toata lumea sa isi dea seama de ce The Code Is Red – Long Live the Code. Recitalul a fost condimentat cu doua cover versions, unul de la DK (de fapt Jello Biafra e un bun amic al trupei) si unul de la o trupa obscura de punk de la inceputul anilor ’80 al carei nume nu l-am retinut.

 


Napalm Death

 

Aproape de final Napalm Death a decis sa ne incante auzul si cu vreo trei piese de pe legendarul Scum, cred ca au ales cele mai lungi piese de pe album, dupa care si-au luat la revedere si au disparut in backstage. Au revenit dupa ce publicul a scandat ca la fotbal numele trupei doar ca sa cante « an antifascist song » (adica Nazi-punks fuck off!) si inca o piesa super scurta, dupa care s-au retras definitiv.

 


Napalm Death

 

Ce show! N-a fost nevoie de super spectacol de lumini sau de alte artificii tehnice ca sa observi ca o trupa e gigantica doar datorita muzicii si mesajului transmis. A fost de departe unul dintre cele mai bune recitaluri pe care le-am vazut in viata mea, am uitat de oboseala, de foame sau de sete si parca as mai face un efort sa merg sa ii mai vad o data live undeva mai pe aproape.

Per total a fost un festival cum nu credeam ca se va intampla in Balcani, parca o palma peste fata celor care credeau in « minunea » numita Monsters of Rock, un festival pentru care si-au dat mana case de discuri bulgare, oficialitatile locale din Kavrana (excelent sprijin logistic) si mai ales publicul bulgar.

 


Napalm Death

 

Am vazut lume fericita ca poate sa traiasca chiar acasa un astfel de moment, am vazut cum se poate face ca un festival de asemenea calibru sa coste doar 8 euro, am vazut cum berea costa doar o jumatate de euro si cum poti sa mergi prin vecini si cu vreo 60-70 de euro (toate cheltuielile incluse) sa te distrezi copios! Asa ca in vara lui 2007 voi face din nou act de prezenta la cea de-a treia editie a festivalului Thrash Till Death!

 

Fotografii de Andrei Olaru

Vezi galeriile trupelor: Claymore, Destruction, Mystic Circle, Napalm Death

Data concert:  August 26, 2006  | 0 Comentarii  | 6202 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Thrash Till Death Festival

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte