VALERINNE & THE THIRTEENTH SUN live la Interplanetary Night II

În sfârşit, clubul bucureştean Ageless a avut un aport important pentru atmosfera unui concert. De multe ori în acest loc au avut loc concerte ale unor trupe cu sunet ceva mai ‘agresiv,’ iar aspectul liniştit de cafenea fără ferestre, cu foarte multe mese aşezate în mijlocul încăperii reuşea să diminueze efectul muzicii. Poate că un show mai brutal ar fi foarte interesant de urmărit într-un loc luminos, la o oră destul de matinală, asta bineînțeles, dacă se intenționează un eveniment special.
Revenind la concertul de sâmbătă seara (25 mai), in deschidere a fost formația Valerinne, reperată ca cea mai cunoscută apariție post-rock din România. Cum cei trei membri au urcat pe scenă, au mai început să apară câțiva oameni. Nu a fost un public dens, nici pe departe, doar cât să se ocupe toate mesele din club. E unul dintre puținele concerte de club în care cei veniți stau cu toții aşezați pe scaune, delectându-se cu băutură şi muzică. În pauzele dintre piese se aude cum scârțâie scena, poate şi cum particulele de praf cad pe cinele, cine ştie, dacă decorul era unul mai diferit se putea scoate o stare similară cu unele momente din filmele lui David Lynch... Însă pentru seara cu titlul Interplanetary Night II organizată de Cavalleria Events aceste aspecte au fost foarte potrivite datorită registrului muzical şi efectelor declanşate de aceste genuri.
Concertul trupei Valerinne a avut un sunet foarte bun, astfel că au fost lăsate să curgă în voie piesele lor lungi. Poate că bas-ul ar fi necesitat o diminuare de volum pentru un echilibru între armoniile de chitară tipice pentru post-rock şi talentul basistului. Însă acest detaliu al bas-ului ‘greu’ se întâlneşte mai mereu la prestațiile din zona post-metal. Aşadar, concertul Valerinne a fost unul de atmosferă visătoare, date fiind elementele lor ambientale care trec de la tensiune la calm şi invers. Muzica lor e bună pentru urmărirea ciclului naturii, fixându-se pe câte un peisaj din fiecare anotimp.

 

După scurt timp, a venit momentul capului de afis, The Thirteenth Sun din Braşov, ai cărui membri nu sunt străini de scenă, deşi proiectul lor este destul de proaspăt, membrii lucrând de-a lungul vremii cu alte trupe româneşti, de exemplu: Indian Fall, Code Red sau Dor de Duh.
Concertul The Thirteenth Sun a fost fascinant pentru că, în cazul unor pasaje părea că nu e vorba de un concert şi că muzica este redată direct de pe material, cam aşa de bine a sunat. Întreg ansamblul a fost executat cu grijă, mai ales că este unul al dracului de pretențios. Chiar dacă stilul trupei este confundat cu avantgarde-ismul norvegienilor Arcturus, braşovenii la rândul lor sunt foarte atenți la compoziții şi la creația lor, atât în cazul segmentelor metal cât şi în cazul celor atmosferice. Acest lucru se aplică în special pieselor de pe albumul pe care băieții îl pregătesc pentru viitor, în timp ce muzica de pe Genesis, materialul de debut, cuprinde o serie de elemente inspirate din trupa mai sus amintită. Cu toate acestea, The Thirteenth Sun merită cele mai bune aprecieri, aşa că cei care se bucură la avant-garde metal, sau alte subgenuri care se bazează pe ambiental sau experimental, n-ar trebui să le rateze următorul concert.
Sunetul a fost păstrat la aceeaşi calitate bună, construind un bun prilej pentru a descoperi un extraordinar vocal şi chitarist în acelaşi timp. Show-ul The Thirteenth Sun a schimbat atmosfera prin stabilirea pe ciudata navă din 2001 Odiseea Spațială, bineînțeles cu lipsa lui H.A.L. 9000.
Interplanetary Night II a fost un eveniment numai bun pentru un timp ploios, iar faptul că sala de concert nu a fost plină a fost de bun augur, fiindcă atunci când se cântă despre Univers este nevoie de spațiu.