interviuri rock

Elend: spre haosul absolut

Elend: spre haosul absolut
TRUPE : Elend

 

Elend: Renaud Tschirner, Alexandre Iskandar Hasnawi, Esteri Remond

Metalfan: Daca privesc retrospectiv, imi amintesc perfect un exemplar al unei reviste autohtone, pe care inca il detin. Printre toate acele recenzii de albume metal se afla si discul vostru de debut, Lecons de Tenebres. Ai gasit vreo explicatie rezonabila referitoare la inglobarea muzicii voastre in zona rock/metal?
Renaud Tschirner: Una rezonabila? Nu stiu… La momentul ala aria muzicii violente si opresive era in crestere si oamenii erau mult mai curiosi decat sunt astazi. Poti sa iti dai seama de asta numai comparand aparitiile de discuri cu muzica violenta de la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90 cu pleiada de copii ieftine din zilele noastre. Pe atunci originalitatea era cuvantul cheie.

Metalfan: Limba latina da intotdeauna muzicii o aura sobra, religioasa. De ce ati decis sa o folositi si de ce inca o folositi? Ati considerat vreo clipa ca Elend face o muzica religioasa?
Renaud Tschirner: Am folosit limba latina pe albumele din trilogia Officium Tenebrarum, pe care se preiau si anumite norme ale liturghiei Romano-Catolice. Am folosit latina exact pentru a sublinia trimiterile respective. Nu stiu insa cum ar putea cineva sa recepteze muzica noastra ca pe una religioasa.

Metalfan: A existat vreo legatura tematica intre trilogia Officium Tenebrarum si capodopera lui John Milton, Paradise Lost? Daca raspunsul e afirmativ, te-as ruga sa imi oferi mai multe detalii.
Renaud Tschirner: Legatura este doar cu tema biblica a caderii ingerilor. Milton, la ale carui lucrari se refera doar textele primului nostru album, a fost primul scriitor care l-a considerat pe Satan arhetipul rebelului. Acesta a fost influenta centrala pentru un concept care altfel nu are prea multe legaturi cu Paradise Lost-ul lui Milton.

Metalfan: Atunci cand a fost editata a doua parte a trilogiei – ma refer la Les Tenebres du Dehors – muzica voastra a fost etichetata ca luciferiana. Ce este de fapt muzica luciferiana. Are cumva mai mult de-a face cu conceptul liric?
Renaud Tschirner: Muzica luciferiana nu inseamna nimic, dar e o formulare care prinde la public. Piata muzicala are nevoie de astfel de etichete. Nu o sa mai gasesti nici o trupa care sa pretinda ca ar canta asa ceva, asa incat a fost o gaselnita inteligenta – din punct de vedere al marketingului, evident.

Metalfan: 9 din 10 persoane considera Les Tenebres du Dehors cel mai bun album Elend. Dupa parerea ta ce a facut acest disc sa aiba un asemenea impact?
Renaud Tschirner: Impactul major a fost asupra unei anumite parti a publicului: aceea careia ii place mai mult metalul. Am folosit partile de coarde intr-o maniera care aminteste de sunetul riffurilor de chitara. Efectul a fost intentionat, desigur, si din moment ce nimeni nu mai incercase asta intr-o asemenea combinatie, a lovit fix in mijlocul unei comunitati care tanjea dupa asa ceva. Aceeasi comunitate va afirma cu tarie ca bucatile “clasice” favorite sunt Anotimpurile lui Vivaldi (partile rapide, sa nu scapam asta din vedere). Asta iti spune cumva ca metalul nu a inventat nimic in principiu? Scopul nostru a fost si este sa demonstram ca violenta poate fi exprimata in mai multe moduri, asa cum poate fi auzit si pe albumele Elend.

Metalfan: Revolta, dezolare, ura, furie, frustrare. Totul atat de vizual. De fiecare data cand ascult Les Tenebres du Dehors, il consider coloana sonora perfecta a apocalipsei. Ati avut intentia asta?
Renaud Tschirner: Am mari probleme atunci cand incerc sa imi imaginez asa o grozavie precum sfarsitul lumii. Si, privind retrospectiv, nu pot considera discul asta ca pe o chestie izolata si care are intentii diferite decat celelalte doua.

 

Esteri Remond

 

Metalfan: Weeping Nights. Primele 3 compozitii, singurele noi, sunt extrem de dezolante si intunecate. Suntem doar pasageri prin lumea asta si nimeni nu a reusit sa se faca prieten cu timpul. Cum ai vrea sa isi aminteasca lumea despre tine?
Renaud Tschirner: Nu prea imi pasa daca lumea isi va aminti sau nu despre mine. Nu vreu insa sa imi petrec viata doar asteptand moartea.

Metalfan: A fost Music For Nations cea mai buna alegere pe care o puteati face? Cred ca ati fost singura trupa altfel care a semnat cu casa de discuri britanica.
Renaud Tschirner: Asemeni altora, cei de la M.F.N. ne-au dorit. In ciuda esecului lamentabil al episodului The Umbersun, au fost singura alegere inteligenta pe care o puteam face la momentul respectiv.

Metalfan: Mariajul cu ei s-a terminat dupa un singur album. Cum de s-a intamplat asta?
Renaud Tschirner: La un moment dat ei s-au decis sa neglijeze albumul, pentru moive pe care nu le cunoastem exact. Probabil ca au dorit sa se concentreze pe albumele lor ceva mai atractive. In ciuda numarului mare de interviuri si recenzii de la momentul ala, am vazut o singura reclama la albumul nostru. Se pare ca distribuitorii lor nu au stiut cum sa promoveze si sa vanda un astfel de disc. In ceea ce priveste recenziile, cred ca doar una sau doua au fost negative. Si, vorba aia, recenziile bune le primisem de la redactori cu care nu mai fusesem in contact pana atunci – spre deosebire de practicile de acum: departamentul de promovare are grija ca un anumit album sa fie recenzat de un prieten sau de catre cineva care foarte probabil va scrie “de bine”.

Metalfan: Au existat mai bine de 20 de muzicieni invitati pe The Umbersun. Cat de dificil este sa inregistrezi un astfel de album?
Renaud Tschirner: Mai lucrasem cu orchestre si inainte, dar niciodata intr-un studio de inregistrari. Dominique Brethes, inginerul de sunet, avea experienta care noua ne lipsea. Oricum, ceea ce am invatat de la el a constituit o baza serioasa pentru munca noastra viitoare. Tot el ne-a pus in legatura si cu corul condos de peter Broadbent.

 

 

Metalfan: Rezultatul a fost unul foarte agresiv. De unde provine toata furia asta?
Renaud Tschirner: Asta e o intrebare la care chiar nu stiu sa raspund. Cred ca doar ne-am urmat intentia initiala: aceea de a crea un fel de vortex musical, unul care sa se afunde profund in disperare si moarte. Din fericire a iesit exact cum ne propusesem.

Metalfan: Ai putea sa imi spui in ce proiecte ati fost implicati in cei 5 ani de pauza dintre The Umbersun si Winds Devouring Men?
Renaud Tschirner: Pe langa munca obisnuita cu Ensemble Orphique, tot felul de alte chestii. Iskandar Hasnawi s-a concentrat pe proiectul sau solo, eu am cantat jazz, am inregistrat multe dintre creatiile mele si am fost in concerte dar si la inregistrari cu trupa austriaca Korova.

Metalfan: Daca ma uit atent la booklet-urile discurilor voastre, Elend pare un trio, asta pentru ca Sebastien Rolland e mereu prezent. Vorbeste-mi putin despre el. Care e nivelul sau de implicare in acest concept?
Renaud Tschirner: Esential, la nivel muzical. E un inginer de sunet cu o ureche extraordinara. Nu ne-am fi putut produce albumele fara el. La un moment dat e vital sa se faca o separare a puterilor. E imposibil sa coordonezi un astfel de proiect de unul singur. L-am intalnit in studioul in care am inregistrat albumul de debut Elend. Lucra acolo ca inginer de sunet si expert in claviaturi. Am pastrat legatura si la cel de-alk doilea disc al nostru, pentru ca in 1997 sa se alature si el proiectului nostru.

Metalfan: Anul 2003 v-a adus un nou contract, noua un nou album si promisiuni pentru inca cel putin 4. Oferta celor de la Prophecy Productions a fost singura primita?
Renaud Tschirner: Nu, dar au fost cei mai rapizi si eficienti (dupa Holy Records). Din moment ce nu ne mai doream sa colaboram cu o casa mare de discuri, ei au fost solutia ideala.

 

Alexandre Iskandar Hasnawi

 

Metalfan: Relatia voastra cu Holy Records a fost si este si in continuare una de prietenie. De ce nu ati editat discurile recente tot sub semnatura lor?
Renaud Tschirner: Pai de fapt le-am scos: ei sunt partenerii nostri in Franta iar cei de la Prophecy Productions in restul Europei.

Metalfan: Comparativ cu oricare album din Officium Tenebrarum, Winds Devouring Men este mult mai personal si introspective. Pare o calatorie printr-un univers limitat si intim. Este aceasta continuarea fireasca a vechilor voastre creatii sau discutam deja despre un nou Elend?
Renaud Tschirner: Probabil si una si cealalta. Este inca foarte asemanator cu ceea ce faceam in anii ’90, in ciuda diferentelor structurale si orchestrale clare.

Metalfan: Desi stiu ca detestati clasificarile,unde se afla acum Elend din punct de vedere stilistic?
Renaud Tschirner: Pe un drum fara intoarcere.

Metalfan: Am sa iti pun o intrebare care imi staruie in minte de mai multa vreme: De ce majoritatea redactorilor considera albumele voastre noi “exotice”?
Renaud Tschirner: Pai pentru ca nu sunt obisnuiti cu moduri de exprimare care transcend mainstream-ul.

Metalfan: Sunwar the Dead este, in mod evident, mult mai agresiv decat predecesorul sau. De ce ati ales sa exprimati toata furia asta fara a folosi vocalize “rele”? In fond, in trecut asta era o marca Elend.
Renaud Tschirner: Pai exact din cauza asta. Ar fi fost o greseala facem asta doar pentru a atrage atentia publicului. A trebuit sa renuntam la tipete pentru a crea o surpriza… asta nu inseamna ca in viitor nu vom mai folosi vocalize agresive, nu-i asa?

Metalfan: Percutia ocupa un loc aparte in conceptul Sunwar the Dead. De asemenea, ofera discului un iz modern si experimental. Incotro se indreapta muzica Elend?
Renaud Tschirner: Spre haosul absolut.

 

 

Metalfan: Daca iau in considerare toate imaginile acelea repetitive din booklet-urile albumelor voastre noi, precum si pasiunea voastra pentru folosirea unor leitmotive muzicale si poetice, imi apare in minte cuvantul obsesiv. Ce rol are obsesia in creatia voastra?
Renaud Tschirner: Cred ca are un fel de valoare fundamentala. Nu am fi putut sa cream toate chestiile pe care le-am creat fara ea.

Metalfan: La ce ar trebui sa ne asteptam de la cel de-al treilea album din Ciclul Vanturilor? Stiu ca sunteti in miezul creatiei si ca va fi editat anul asta.
Renaud Tschirner: Dupa cum ai aflat probabil intre timp, a trebuit sa amanam aparitia lui. Este putin enervant pentru ca discul este deja gata. Au fost ceva probleme la mixaj, asta si din cauza ca suntem probabil primii care incearca sa transpuna pe portativ, cu ajutorul unor orchestratii foarte ample, o asemenea violenta sonora. Trebuie sa inventam permanent chestii noi, dar si sa luam uneori pauze pentru a ne mentine focus-ul acolo unde trebuie sa fie.

Metalfan: Anumite persoane afirma ca muzica buna s-a facut in trecut. Probabil ca vor sa sublinieze ca Beethoven, Mozart si Bach au murit (asta ca sa aleg numai 3 exemple). Se mai face muzica buna in zilele noastre? Ai putea sa imi recomanzi cateva albume pe care merita sa le ascult?
Renaud Tschirner: E o tampenie sa spui ca muzica buna s-a facut exclusiv in trecut, dar, judecand dupa cum arata acum lucrurile, e la fel de clar ca muzica nu este una dintre chestiile foarte importante ale prezentului.

Metalfan: La final, nu inainte de a-ti multumi si a va ura succes in viitor, as vrea sa iti propun un mic quiz. Ia sa vedem:

Richard Wagner sau Giuseppe Verdi?
Wagner, dar asta numai pentru ca Verdi este cu mult mai inacceptabil. 

Muritor sau nemuritor?
Ambele: Tears Laid in Earth (album 3rd and the Mortal) and Battles in the North (album Immortal).

Vin frantuzesc sau bere austriaca?
Rom caraibian.

Nord sau sud?
Est.

Nick Cave sau Leonard Cohen?
Cohen.

Arhanghelul Gabriel sau Lucifer?
Nu am auzit in viata mea de tipii astia.

Pablo Picasso sau Amedeo Modigliani?
Modigliani. Picasso e incoerent.

Ingmar Bergman sau Jean Luc Godard?
Jean Eustache.

Metalfan: Multumesc. Un gand pentru cititorii Metalfan?
Renaud Tschirner: As vrea sa multumesc tuturor pentru interes si pentru sprijin. Chiar mi-a placut interviul asta.

 

Renaud Tschirner, 06.06.2006.

 

Autor: Sake
Vezi galeriile trupelor: Elend

   July 04, 2006  | 1 Comentarii  | 17679 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Elend: spre haosul absolut

  • marfa

    1. Posted by asa | 29 Aprilie 2008 18:08
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri