interviuri rock

Eugen Mihăescu (Krypton): Istoria se scrie în timp și unii nu înțeleg, nu au răbdare și se pierd prea devreme...

Eugen Mihăescu (Krypton): Istoria se scrie în timp și unii nu înțeleg, nu au răbdare și se pierd prea devreme...
TRUPE : Eugen Mihăescu, Krypton

 La 25 de ani distanță de la lansarea primului disc solo, Eugen Mihăescu, chitarist, lider și membru fondator al grupului Krypton, va edita partea a doua a albumului Guitaromania. Pentru a afla mai multe despre acest proiect l-am invitat pe Eugen la o discuție pe care o puteți citi în rândurile de mai jos.



Metalfan: Salut, Eugen! Bine ai revenit în paginile Metalfan.ro! „Guitaromania” a fost primul disc rock solo lansat de către un chitarist din România. 1993, anul apariției reprezentând și anul în care ai părăsit Krypton. Ce te-a determinat la acea vreme să imprimi un astfel de material?
Eugen Mihăescu: Te salut, Metalfan.ro! Sunt fondatorul unei trupe care a scris istorie și încă mai are multe de spus în cartea rockului autohton, iar Krypton a fost și va rămâne cel mai iubit „copil” al meu, așa că, reîntorcandu-mă la anul 1993, numai de „părăsirea propriului grup” nu a fost vorba...

După realizarea celor două albume de referință din patrimoniul nostru – „Fără Teamă” și opera „Lanțurile”, am intrat  cu toții într-o vacanță binemeritată, vacanță gen „dolce far niente”... Era o perioadă bine meritată de relaxare (după atâtea ore și zile de concerte, studio, deplasări ) pentru noi, cei din trupă, dar greu de înțeles pentru cei din mass media și cum „gura lumii e slobodă”, se auzeau tot felul de verbe bolnave în piața noastră cea de toate zilele... Se vorbea de faptul că nu mai existam, că ne-am „spart”, că ne-am certat, că trufia și vedetismul ne-au schimbat în rău și ne-au îmbătat.

Trăiam după un sindrom binecunoscut al „răspândacilor” vremurilor apuse, acela că dacă apăreai pe singurul post de televiziune (de atunci) ca artist și în alte conjuncturi, colaborări, concerte, imprimări etc., dincolo de „spațiul tău” recunoscut de vox populi, erai deja catalogat că trădător sau „spărgător de găști” ş.a.m.d. Percepția această săracă se datora și faptului că fanii, criticii din domeniul respectiv, mass-media (evident, o parte din ei) nu te puteau „dezlipi” de poziția, rolul și menirea ta ca membru al trupei-mamă, DOAR în contextul cunoscut (de ei) și numai acolo...

Mă reîntorc la această parte a vieții mele din Krypton, etapă în care Gabi „Guriță” Nicolau (solistul nostru vocal) încerca  să debuteze pe un nou teritoriu, în lumea afacerii, dorind să-și creeze o casă de modă, Dragoș Docan (basistul trupei) colabora cu Aurelian Temișan și Gabi Cotabiţă, lucrând la albumele lor și chiar făcând parte din trupele acestor artiști, Sorin Voinea (keyboard)  avea deja „cartea de muncă” la trupa Formula 5 (Mihai Pocorschi), iar eu eram solicitat de „artiști la modă” pentru compoziții, aranjamente orchestrale și apariții alături de ei (Laura Stoica Band).

Pe lângă toate acestea, adunăm idei ce aveau să-mi deschidă o „poartă” spre interiorul din mine, spre un nou spațiu al muzicii instrumentale. Atunci, m-am gândit că e timpul de „Guitaromania”… „Poate singurul album rock instrumental apărut în spațiul mioritic carpatin, după Marea Revoluție sau lovitură de stat, dar nu vorbim de politică acum...” Florian Pitiș  (lansare album „Guitaromania” 1993).
 
Metalfan: Până a ajunge să discutăm mai pe larg despre material, te invit să ne povestești mai multe despre cum au fost pentru tine anii copilăriei și adolescenței? Care sunt primele amintiri care-ți vin în minte gândindu-te la acea perioadă din viața ta? 
Eugen Mihăescu: Copilărie, adolescență? Nu e mult „de-atunci”... Le am și acum lângă mine! [N. red.: râde] Pe scurt, cine a mai citit răspunsul meu la aceste întrebări știe că încă din fragedă tinerețe m-am împrietenit cu lumea notelor muzicale! Am iubit și iubesc MUZICA!

La şapte ani „m-au dat ai mei la pian”, dar nu s-a prins, n-a fost nicio chimie între noi, așa cum avea să se lipească, mai târziu , un alt instrument: CHITARA!

A fost o perioadă benefică de acomodare cu albele și negrele, nu dintr-un joc, doar la claviatura mă refer... [N. red.: râde] Cu siguranță m-a ajutat să-mi formez un gust, un mod de a gândi și a înțelege ce înseamnă ARMONIA.
 
Metalfan: Îți amintești care sunt primele discuri pe care le-ai ascultat, dar și cum ai intrat în posesia lor?
Eugen Mihăescu: Eram colecționar de viniluri și asta făcea parte dintr-un modus vivendi al meu! Cred că și audiția era o formă autodidactică și o cale de a descoperi propriile gusturi. Aveam aproape toate colecțiile trupelor cu care am „crescut” și m-au inspirat: Rush, Journey, Yes, Van Halen, Trimph, Bad Company, Kansas, Grand Funk, Pink Floyd, Krokus, Judas Priest, dar și Sfinx - Dan Andrei Aldea și încă mai pot umple 100 de pagini doar din amintite pe repede-nainte și nu din vizualizat propria colecție... [N. red.: râde]
 
Metalfan: Cum a început povestea cu muzica? Ce te-a făcut să-ți dorești să te exprimi în acest fel?
Eugen Mihăescu: Povestea cu muzica... Fiecare dintre noi are parte de o înclinație spre ceva și asta încă din anii copilăriei, evident că intervine  și rolul destinului, dacă „îți face cu ochiul” spre a-ți împlini un vis... Mie mi-a dat Dumnezeu acest dar divin și-I mulțumesc în fiecare zi, căci nu e o vocație, meserie, sau stil de viață pe care să-l dobandești după absolvirea unei școli anume... Sigur, că talentul, principalul condiment al acestei meserii, trebuie cultivat și „upgradat” la secundă prezentă și asta se face doar prin propriul interes și prin multe sacrificii.

După ce am aprofundat cele câteva etape de a înțelege muzica, era normal să-mi doresc și o cale de exprimare în așa mod încât mesajul meu să ajungă la public! În felul acesta  am început să visez... Să visez la o formație cu care să cânt pe scenele mari, să realizez albume, concerte, să apar la televizor/radio... Să fiu CINEVA... Să visez! [N. red.: râde] Dumnezeu mi-a arătat că sunt pe drumul cel bun, dar asta după ce între mine și visele mele s-au decantat câțiva ani buni, ani ce m-au făcut să înțeleg ce înseamnă și răbdarea.

Istoria se scrie în timp și unii nu înțeleg, nu au răbdare și se pierd prea devreme...
 
Metalfan: Îți amintești de prima ta chitară? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?
Eugen Mihăescu: Prima chitară acustică a fost cumpărată de părinții mei chiar de ziua mea. Era o chitară Amarillo pe care mi-am făcut primele bătături, studiind clasică și nu știu nici acum ce să zic căci într-o zi o uram, în alta o iubeam, mai ieșeam și prin parcuri împreună, cântându-le gagicilor partituri din Arcangelo Corelli, „Catedrala lui Segovia” sau „Capriciul Arab” de Francisco Tarrega! Parcă le aud și acum cum mă-ntrebau: „OK, fain, frumos, nemaipomenit, dar piesele astea nu au și voce?

Nu înțelegeau nimic până nu cântăm și „Nebunul cu ochii închiși”, Phoenix. Începeam încă de pe atunci să mă gândesc că publicul nu e pregătit pentru chestii complicate și mai aproape de el aș fi cu melodii interpretate cu vocea! Iată momentul stimulării creației unui grup!

Da, era moda Hendrix! Chitare electrice, țoale extravagante, blugi rupți, decibeli, efecte chitară, parfumul flower power-ului contemporan anilor respectivi, toate acestea ne ameţeau și ne atrăgeau pe noi, începătorii în domeniul rockului și, parcă se formase deja o comunitate desprinsă din cele văzute și auzite iar mottoul nostru era acela că „vreau și eu!”
 
Metalfan: Revenind la „Guitaromania”, material editat în ’93 de Electrecord. În timpul înregistrărilor au apărut schimbări în ceea ce privește piesele prezente pe disc sau lucrurile au rămas exact așa cum le-ai avut în minte în momentul în care le-ai compus? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre perioada petrecută în studio? 
Eugen Mihăescu: „Guitaromania”, 1993... Perioada petrecută în studio... Ce vremuri! ERA „analog”, valabil pentru cunoscători... Mi-am dorit că pe acest album solo, sunetul să fie diferit de ceea ce exista în stilul Krypton, ca design-ul song-urilor, atitudine, nuanță, creativitate. Pentru realizarea acestui material aveam nevoie, la anumite piese și de amprenta personală a unor muzicieni de referință, Mugurel Vrabete (bas – Holograf) și Florin Ionescu (drums – Direcția 5). Asta a fost rețeta preferată de mine! Îmi amintesc în perioada aceea, „ERA Analog”, că inginerul de sunet de la Electrecord, Fredi Negrescu [N. red.: Theodor Negrescu], ne ruga mult să ne concentrăm pe partitură și să fim în stare să înregistrăm, barem la a treia sesiune că altfel, cu fiecare nouă „rec/play”, se deteriora banda!!! [N. red.: râde] Am reușit „din prima” și am fost cu toții mulțumiți, sărbătorind evenimentul până spre dimineață, în incinta studioului, alături de o tipă superbă, Stalinskaya... Sau parcă era câte una pentru fiecare? [N. red.: râde]

Da, asta era în ERA Analog, acum, în ERA Digitală editarea e „autre chose” și îi ajută pe mulți să folosească pluralul de la sesiunea de înregistrări, fără stres și deteriorări de cap de mag sau bandă!

Metalfan: Ai putea, te rog, să ne vorbești despre cele opt piese prezente pe „Guitaromania”? Materialul reprezintă un mix de influențe, funk, rock progresiv și heavy metal... Care erau artiștii care îți plăceau în mod special în acea perioadă?
Eugen Mihăescu: Multe dintre ideile de baza ale discului s-au născut din studiile zilnice sau silnice... Din teme pe care le-am păstrat într-un alt folder, căci nu erau din „filmul Krypton” și, din ambiția generată de acel motto: „vreau și eu” să cant așa ca x ,y ,z  și îi reamintesc aici pe cei care m-au influențat: Dan Andrei Aldea (căruia i-am și dedicat acest album), Tony Mac Alpine, Jason Becker, Marty Friedman, Peter Green, Steve Lukather, Neal Schon, Allan Holdsworth, George Lynch, Michael Schenker.

Aceste nume m-au marcat și mi-au dat un „pașaport” pentru un drum mai lung în cariera mea! Nu m-au impresionat niciodată „slalomiştii vitezomani”, doborâtori de recorduri în „speed-omania” execuțiilor, ci doar concepția unor partituri și tabloul creativ!

Stilul în ansamblul acestui „Guitaromania” ’93 este o paletă variată de la neoclasic rock/progresiv și heavy metal până la fusion, cu nuanțele de feeling sau power  specifice, ce dau culoare și amplitudine !
 
 

Metalfan: Pentru acel material i-ai avut alături pe Iulian Vrabete (Basorelief, Holograf) și pe Florin Ionescu (Direcția 5) alături de care cântai și în grupul regretatei Laura Stoica. Ce momente ți-au rămas întipărite în minte din perioada petrecută împreună în formația Laurei?
Eugen Mihăescu: Cunoscându-ne și mai bine aici, în câmpu’ muncii, vizavi de obiectul muncii bine stăpânit de fiecare dintre noi, s-a conturat și un alt proiect, o altă tema, un alt album de realizat: Laura Stoica Band! A fost inițiativa  lui  F. Ionescu (știindu-se și relația pe care o avea cu Laura Stoica) și sugestia de a crea o trupa împreună! Ne-am implicat atunci cu toții în realizarea albumului „Focul”, scriind și orchestrând piesele respective! Au urmat concerte prin țară și o altă realizare, un nou album, „Nici o stea” ... Şi iar o luăm de la capăt... Concerte, apariții TV / radio! Toate aceste activități – țin să precizez – erau în funcție de programul fiecăruia dintre noi la trupele de bază, „trupele-mamă”, iar Aurel Mitran (impresar) știa foarte clar acest aspect, căci eram din patru trupe diferite: Holograf, Direcția 5, Compact (Vladi Cnejevici) și Krypton.
 
Metalfan: Cum ți-o amintești pe Laura Stoica? Anul acesta s-au împlinit 12 ani de la dispariția ei...
Eugen Mihăescu: Laura… Un om deosebit, o voce, un stil, probabil singura rock-voice (female) din spațiul autohton!
 
Metalfan: Krypton rămâne unul dintre cele mai importante grupuri rock ce au apărut în România, iar discul „Lanţurile”, la atâția ani de la lansare are în continuare căutare în rândul colecționarilor. Au existat discuții până acum privind reeditarea materialului, fie și într-o ediție limitată? Vezi posibil acest lucru? Spune-ne, te rog, mai multe...
Eugen Mihăescu: Reperele semnificative din repertoriul nostru, intrate deja în biblioteca autohtonă a muzicii rock sunt „Fără teamă” și „Lanțurile”!

În toți acești ani care s-au scurs pe lângă noi, am cântat părți din opera rock „Lanțurile” atât în varianta full-electric, cât și în varianta acustica, readucându-i  la concerte pe cei ce au crescut cu muzichia noastră, dar și pe cei dintr-o generație mai nouă, generație pe care am reușit să o câștigăm! Am tot vorbit de o reeditare  a albumului, dar deja intrăm pe un alt segment al discuțiilor noastre și în astfel de timpuri e foarte greu să mai sponsorizezi acte din cultură sau de cultură, stimulând creația și rolul creatorului, cât despre Ministerul Culturii, el nu a avut nici ochi, nici urechi să aloce o sumă în ceea ce privește repunerea în scenă a acestei opere! Adevărul este că noi ne-am tot gândit la „resuscitarea” acestei lucrări, cu un mesaj ce este la modă și acum, căci e decupat din social-politicul cotidian și a noastră viață de zi cu zi și nu vreau să cred, că poate, tocmai aceste aspecte ar supăra pe cineva... Răspund pe această cale tuturor ce ne-au întrebat dacă mai există această posibilitate de a reconstrui „Lanţurile”. Cred că omul modern nu mai are răbdare să asiste la o astfel de epopee! Noi, Krypton, n-am „predat armele” pentru că nu am mai găsit un cor cum a fost Song-ul și I.L.Mihalea „Oanță”, un narator de valoarea lui Călin Nemeș sau alte voci reprezentative ce ar putea chiar de mâine să joace vechile roluri în haina prezentă a timpului. Nu, n-am capitulat și nici nu am obosit, dar după atâția ani de întrebări și căutări pentru a reedita și a repune în scenă aceste „Lanțuri”, răspunsurile încă nu au sosit!
 
Metalfan: La finalul lunii martie a anului curent ai anunțat că pregătești lansarea discului „Guitaromania Part Two”. În ce stadiu se află materialul în momentul de față?
Eugen Mihăescu: Cred că e ceva ciclic, făcând o introspecție în interiorul meu, acolo unde ego-ul și alter-ego-ul simt uneori nevoia de a mai dansa același tango într-un ring comun, unde împreună cu muzica viselor  mele formează o singură vibrație... Simt asta! Probabil, după alți 25 de ani, am să-ți spun aceleași cuvinte, fiind deja o rotație ciclică după cum se vede... [N. red.: râde]

Metalfan: Direcția muzicală „Guitaromania Part Two” este aceeași de pe „Guitaromania”? La ce ne putem aștepta?
Eugen Mihăescu: Cam tot aceeași „Mărie, dar cu altă pălărie” Am dorit să continui traseul „primului act” – „Guitaromania” ’93 și, evident, vorbim tot de același tronson al rockului instrumental, al neoclasicului metal, metal progresiv și fusion, evident cu upgrade-urile valului 2018. Este un album solo, fără nicio participare din lumea muzicienilor colegi, el fiind conceput și interpretat în totalitate de subsemnatul...
 
 
Metalfan: Pentru acest disc îi vei avea din nou alături pe Iulian Vrabete și pe Florin Ionescu sau sunt alți artiști implicați? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?
Eugen Mihăescu: Surpriza pentru auditori  nu constă în această destăinuire [N. red.: răspunsul de mai sus], ci în participarea a trei nume cu „greutate” în domeniul vocilor recognoscibile: Claudiu Cîrţîna, voiceover la Rock FM şi România TV, Flaviu Crișan, actor, voiceover la Cinemax România, Discover România și Costi Sandu (IRIS)! Mulțumesc Casei de Discuri Soft Music pentru această colaborare.

Metalfan: Că tot am ajuns la capitolul colaborări, știu că ești un fan al domnului Dan Andrei Aldea și al formației Sfinx. Ai putea, te rog, să ne vorbești despre dragostea pe care o porți muzicii sale?
Eugen Mihăescu: Geniul! Pentru mine... O altă Biblie pe care toți ar trebui să O citească! Cu credință citind, mie mi-a ajutat!

Metalfan: Te-ai gândit până acum la posibilitatea de a înregistra un material alături de domul Dan Andrei Aldea? Există și alți chitariști alături de care ți-ar plăcea să înregistrezi un material?
Eugen Mihăescu: Am cântat pe aceeași scenă, dar în contextul unui spectacol cu multe alte nume. Am fost foarte aproape de această întâlnire, de a fi invitatul lui Dan A. Aldea, să cântăm împreună pe aceeași scenă  (T.N.B), piesa lui magnifică, „Lumină lină”! Trăiesc și acum cu emoția în propiul ADN: cum ar fi fost să fie?!

Poate că ursitoarele lui Zalmoxe vor aduce din nou Omul Sfinx mai aproape de mine, în așa fel încât să rezonăm împreună și să cântăm ceva, ceva frumos... 
 
Metalfan: Când prevezi că va fi lansat discul „Guitaromania Part Two”? Materialul va fi autoprodus sau ești în discuții cu o casă de discuri?
Eugen Mihăescu: Lansarea albumului este prevăzută (de Soft Music) în săptămâna 23.04 – 27.04. Revin cu amănunte legate de acest eveniment pe pagina de Facebook.
 
Metalfan: Îți mulțumesc pentru timpul și pentru răspunsurile oferite! În final ai dori să adaugi ceva sau să transmiți câteva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?
Eugen Mihăescu: Susțineți muzica bună și să dea Dumnezeu să ne mai vedem în viața asta... Tuturor de pe-aici, numai bine!
 
Autor: H.
   April 10, 2018  | 0 Comentarii  | 11142 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Eugen Mihăescu (Krypton): Istoria se scrie în timp și unii nu înțeleg, nu au răbdare și se pierd prea devreme...

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri