Interviu cu Mike Portnoy

Interviu acordat de Mike Portnoy (ex-Dream Theater, ex-Avenged Sevenfold) cu ocazia concertului Portnoy/Sheehan/MacAlpine/Sherinian de la Bucuresti din 20 octombrie 2012.

Tu obosesti vreodata, Mike?
Sunt mereu obosit, mai ales la ora asta. Turneul asta, ca si cel pe care tocmai l-am terminat cu Neal Morse, a fost epuizant, pentru ca plecam cu avionul in fiecare dimineata, dupa care seara aveam concertul.

Ai fost destul de ocupat dupa ce ai plecat din Dream Theater. Povesteste-ne cate ceva despre programul tau zilele astea.
Am cantat cu sase formatii pe parcursul acestui an. Am mers in turneu cu Adrenaline Mob in iunie si iulie, apoi am intrat in studio cu Billy Sheenan si Ritchie Kotzen; dupa care am mers in turneu Flying Colors, a urmat un nou sir de concerte cu Neal Morse, iar acum sunt aici in turneu cu PSMS (Portnoy/Sheehan/Macalpine/Sherinian).

In care din aceste proiecte se simte Mike Portnoy ca acasa?
In toate. Toate vin ca o continuare naturala a unor lucruri care ma intereseaza. Imi place Adrenaline Mob pentru ca imi place metalul, dar n-as putea face doar asta; imi place si muzica instrumentala, deci e foarte tare cu baietii astia, dar n-as putea sa ma limitez la atat. Ceea ce fac cu Flying Colors, Neal Morse sau cu Ritche si Billy e complet diferit si n-as putea face toate lucrurile doar cu unul dintre ei. Am nevoie de toti ca sa pot arata imaginea mea de ansamblu.

Ti-e dor de Dream Theater?
Mi-e dor de fani si mi-e dor de confortul pe care l-am construit in toti acesti ani, avand ocazia sa cant pe scene mari in conditii confortabile. Mi-e dor de toate astea, dar, sincer – si nu vreau sa ma intelegeti gresit – nu am niciun regret. Mi-ar fi parut rau sa stau acolo si sa ma tot gandesc la lucruri pe care as fi putut si as fi vrut sa le fac, dar nu aveam cum. Deci sunt mai fericit acum pentru ca-mi pot implini toate visele in diverse medii muzicale. Stateam in Dream Theater, faceam un album, plecam in turneu cu aceeasi trupa si cantam aceleasi melodii timp de doi ani. Asa, in schimb, am facut opt albume si am cantat live cu 12 trupe diferite in ultimii doi ani.

Tocmai au terminat un turneu mondial, cred ca stii. Ai fost curios sa mergi la vreunul din concertele lor?
Nu, n-am mers, pentru din punct de vedere emotional e foarte greu pentru mine. E ca si cum ti-ai privi sotia cu noul ei partener stand in casa ta si ingrijindu-ti copilul. E prea dificil pentru mine sa vad chestia asta. Sunt mult mai fericit cand nu ma uit la ce fac ei si cand nu ma gandesc la asta si cand ma concentrez pe ce fac eu. Asta ma face fericit.

Cine e vinovat de faptul ca te-ai despartit de Dream Theater?
Nimeni nu e de vina. Mi-as dori ca ei sa fi decis sa luam o pauza. Daca faceam asta, mai treceau niste ani si dupa aceea venea probabil si momentul sa ne reunim. Dar nu-i pot acuza pentru ca n-au vrut sa astepte. Mi-as fi dorit sa respecte pozitia mea in trupa, dar astea sunt imprejurarile. Viata e prea scurta ca sa mai stai si dupa toate obligatiile. Am vrut sa pot face lucrurile pe care voiam sa le fac.

Intr-un interviu pentru “Classic Rock presents Prog Magazine” din Marea Britanie ai spus, la cateva luni dupa despartire, ca ar fi o prostie sa crezi ca nu vei mai canta niciodata cu Dream Theater. Inca mai simti asta?
E o situatie amuzanta, pentru ca pe coperta revistei citatul apare ca fiind al meu; dar daca te uiti in articol, o sa vezi ca de fapt John Petrucci a zis asta. Iar acum... E destul de trist, dar acum ei spun ca nu ma mai vor niciodata inapoi. Personal nu mi-am dorit niciodata o despartire permanenta, voiam doar o pauza. Deci sper ca intr-o zi vom canta din nou impreuna, dar nu ma bazez pe asta, nu ma astept la asta, nu intentionez asta si, dupa declaratiile lor (in special cele ale lui James LaBrie), nici nu pare ca i-ar interesa macar acest lucru. Totusi, sper ca nu va fi chiar asa.

Ne bucuram sa vedem ca ai mers mai departe, Mike. Dupa experienta de un sfert de secol cu Dream Theater te vom mai vedea intr-un proiect permanent care sa presupuna albume si turnee? Poate cu dl. Neal Morse, partenerul tau de mult timp?
Nu exista “permanent”. Experienta mea cu Dream Theater mi-a dovedit asta. Cat despre Neal Morse, sunt in patru trupe cu tipul asta, ce vreti mai mult de la noi, hahahaha? Avem Transatlantic, Flying Colors, albumele lui solo si Yellow Matter Custard, daca vreti s-o puneti si pe asta la socoteala. E mai mult decat suficient. Toate proiectele ne ajuta in feluri diverse, asa ca vom continua sa lucram in toate.

Ce-ai pe iPod acum? Care a fost ultima piesa pe care ai ascultat-o?
(Zambeste si isi scoate iPhone-ul din buzunar). Pe iPod am zeci de mii de piese. Dar din albumele scoase in 2012 am Gojira, Animals as Leaders, Beardfish, Ben Folds Five, Between the Buried and Me, Foo Fighters, Kill Devil Hill, Machine Head, Meshuggah, Muse, Periphery, Portnoy/Sheehan/Kotzen.