interviuri rock

Interviu Daylight Dies (Jesse Haff)

Interviu Daylight Dies (Jesse Haff)
TRUPE : Daylight Dies

 

Statul Carolina de Nord este cunoscut mai degraba pentru peisajele sale fantastice, pentru echipele de baschet si circuitele de Nascar. Este probabil ultimul loc de unde te-ai astepta sa apara unul din cele mai bune albume de death/doom metal ale acestui an. Responsabili pentru aceasta surpriza mai mult decat placuta sunt 5 americani grupati sub numele Daylight Dies. Pentru a afla mai multe amanunte despre trupa, dar si despre cum este sa compui doom metal in Carolina de Nord am stat de vorba cu Jesse Haff, membru fondator si bateristul trupei, o persoana cu o mentalitate mai degraba specifica batranului continent, ca si muzica pe care o practica.

 

 

Metalfan: Daylight Dies a luat nastere in Carolina de Nord, nu tocmai locul de unde te-ai astepta sa apara trupe ca a voastra. Spune-mi, cum e pe acolo?

Ai dreptate, este o locatie neobisnuita pentru o trupa ca a noastra. Cred ca o mare parte a oamenilor din scena locala nu prea intelege ce dracu facem noi, dar din fericire publicul nostru tinta nu este cel local. Exista totusi cateva trupe de metal care provin din Raleigh, cele mai cunoscute fiind probabil Corrosion of Conformity si Confessor. Sunt de asemenea o multime de trupe mici in zona, dar niciuna prea interesanta, exceptie facand un grup de doom metal, denumit Soulpreacher si care isi inregistreaza in prezent albumul de debut.

Metalfan: Cum Daylight Dies este un nume aproape necunoscut in Romania, am sa te rog sa faci un scurt rezumat biografic al trupei voastre.

Barre Gambling (chitara) si eu (Jesse Haff, baterie) cantam impreuna cam de 15 ani. In 1996 am decis sa formam o trupa care sa se focuseze exclusiv pe o modalitate de expresie melancolica si emotionala si asa a luat nastere Daylight Dies. Datorita constrangerilor de natura geografica, nu am inceput sa compunem efectiv decat la finalul anului 1999. In 2000 ni s-a alaturat la voce Guthrie Iddings iar CD-ul nostru demo a fost lansat de Tribunal Records. La putina vreme dupa, l-am cooptat la bass pe Egan O’Rourke cu ajutorul caruia am inregistrat albumul nostru de debut, intitulat No Replay, disc care a fost lansat de catre casa de discuri Relapse Records in 2002. Ne-am promovat albumul in Europa unde am cantat alaturi de Katatonia si in Statele Unite si Canada impreuna cu Lacuna Coil. Guthrie a parasit trupa dupa turneu si a fost inlocuit de actualul nostru vocalist, Nathan Ellis. In plus, ni s-a alaturat si Charley Shackelford la chitara ritmica. Dupa cum stii, in martie anul acesta am lansat cel de-al doilea album, Dismantling Devotion, sub egida Candlelight Records.

Metalfan: Cum a primit publicul albumul vostru de debut No Reply? Cum ti se pare tie astazi acest disc?

Albumul a fost bine primit si am capatat o multime de fani dedicati datorita acestui disc. A fost desigur un fel de reactie de surpriza in scena, dat fiind soundul nostru si locul de unde provenim. Majoritatea celor care ne-au ascultat au crezut ca suntem o trupa europeana, judecand dupa muzica pe care o cantam.
Suntem foarte multumiti cu materialul  de pe albumul de debut, am muncit mult la el. Din nefericire a avut parte de o productie slaba. Am facut greseala de a incerca sa il mixam in intregime noi insine, dupa ce il inregistrasem tot noi. Daca pierzi luni intregi inregistrand un album, pierzi toata perspectiva si capacitatea de a mixa in mod corespunzator. Asa ca piesele nu au beneficiat de toata productia moderna pe care ar fi meritat-o. Regretam acest aspect, dar suntem mandri de compozitii.

Metalfan: Stiu ca au existat cateva modificari de componenta in trupa inainte de a lansa noul album. Imi poti spune ce s-a intamplat?

Fostul nostru vocalist Guthrie Iddings a decis sa se desparta de grup in timpul turneului de promovare al albumului No Reply si sa urmeze o scoala in California. Turneul european si cel american  au reprezentat un pas important pentru noi si din nefericire am ajuns in impas pentru ca a trebuit sa cautam un inlocuitor pentru Guthrie. Dar l-am gasit pe Nathan, care credem noi ca a ridicat latura vocala a trupei la un nou nivel. Charley Shackelford a fost chitaristul nostru de turneu pentru mai bine de un an si a demonstrat ca este o persoana dedicata 100% asa ca l-am rugat sa ni se alature ca membru cu drepturi depline.

 

 Dismantling Devotion

Metalfan:Trebuie sa te felicit pentru ultimul vostru album, Dismantling Devotion. A fost cu adevarat o surpriza placuta, dupa mine unul din cele mai bune produse din genul sau ale acestui inceput de an. Sunteti multumiti de rezultatul final?

Multumesc. Da, suntem extrem de satisfacuti de cum a iesit albumul. In mod ironic problemele cu care ne-am confruntat dupa No Replay (precum plecarea lui Guthrie si schimbarea casei de discuri care a durat mai mult de un an) ne-au dat timpul necesar sa ne rafinam stilul. Am inceput lucrul la noul material la finele lui 2003, iar procesul a durat pana in vara lui 2005. De asemenea, am vrut in mod evident sa evitam greselile facute in trecut, asa ca l-am angajat pe Jens Bogren (Fascination Street Studios, Suedia) sa mixeze albumul. Am discutat cu el inainte sa faca mixajul si a stiut exact cum vrem sa sune. A facut o treaba fantastica si productia da viata cu adevarat tuturor pieselor.

Metalfan: Si acum, ca tot discutam de noul album, as vrea sa exploram putin universul lui Dismantling Devotion. Imi poti da cateva detalii referitoare la disc in termeni de concept, versuri si tema?

Nu a existat intentia de a avea un concept cand am inceput sa compunem albumul. Cu timpul o tema comuna a inceput sa isi faca simtita prezenta. Aceasta tema a inceput cu adevarat sa functioneze ca un liant pentru muzica si versuri. Tema este dezintegrarea relatiilor, dizolvarea legaturilor stranse pe care le avem cu individualitatile speciale din viata noastra. Poti aplica tema atat relatiilor intime, dar si relatiilor de alta factura, precum cele cu prietenii sau familia. Cand o legatura sau o prietenie se sfarseste, urmeaza intotdeauna o perioada emotionala dramatica. Subiectul este unic din perspectiva faptului ca este ceva comun tuturor oamenilor, dar in acelasi timp foarte personal.

Metalfan: Asa cum ai spus, dar si cum titlul sugereaza. destramarea relatiilor este principala tema a discului, nucleul universului muzical inclus pe acest CD. Vorbim doar de relatiile dintre oameni, sau  tema se poate aplica -  sa zicem – relatiei dintre o persoana si religia sa?

Imi place cu siguranta sa il las pe ascultator sa aiba propria interpretare. Asa ca daca cineva percepe albumul  in maniera pe care ai expus-o e foarte bine. Dar noi am avut in vedere oamenii speciali din viata noastra atunci cand am compus aceste piese.

 

 

 

Metalfan: Atat partea agresiva cat si cea melodica a muzicii voastre au o puternica componenta melancolica. Sunteti toti atrasi de latura emotionala a muzicii?

Muzica este un incredibil vehicul pentru a te curati de emotii. Toti ajung o data in viata lor la momente dificile pe care le trateaza in mod diferit. Unii practica sportul iar altii se destainuie prietenilor – noi compunem muzica. Sa scrii asemenea  piese poate fi un proces sanatos de a canaliza intreg spectrul de ganduri negative dinspre interiorul nostru catre eter. Dincolo de acest aspect, noi toti iubim muzica “intunecata”. Nu stiu de ce, dar te inspira mai mult si are un anumit nivel de profunzime care ii lipseste muzicii vesele. Muzica pe care ne straduim sa o cream -  si pe care o iubim – nu este doar simpla distractie, este un important mod de a te exprima artistic. Abilitatea de a stabili o conexiune cu  muzica este cheia.

Metalfan: Am observat ca sunteti adesea comparati cu trupe scandinave ca Opeth sau Katatonia. Esti de acord cu aceste comparatii sau consideri ca ati reusit sa va creati un sound original, un stil propriu?

Eu si Barre am crescut la inceputul anilor ‘90 ascultand toate trupele din scena europeana de metal. Ascultam Katatonia, Opeth, Paradise Lost, Sentenced, Anathema, In Flames, Amorphis si multe altele. Am fost norocosi ca am ascultat tot ce aparea in aceasta scena inainte ca multi din scena de metal americana sa fi aflat ca exista. Ascultam inca cu placere multe din aceste trupe chiar si astazi. Asa ca are sens cand oamenii fac asemenea comparatii, din moment ce am crescut cu aceasta muzica, care ne-a influentat la inceput. Dar influentele noastre s-au largit considerabil cu trecerea anilor, astfel incat au inclus multe elemente dinafara scenei de metal. Fiecare dintre noi asculta lucruri diferite, dar cu totii ascultam adesea The Cure, Fields of Nephilim, Depeche Mode, Dredg, Jose Gonzalez, Tenhi, etc. Am incercat sa incorporam in muzica noastra multe influente non-metal, si cred ca acest lucru este destul de evident pe Dismantling Devotion. Vom continua sa includem astfel de elemente si pe viitoarele albume.

Metalfan: Este destul de modern sa folosesti sintetizatoare si voci feminine astazi. Crezi ca ne putem astepta la asa ceva pe viitoarele voastre albume?

De fapt pe Dismantling Devotion exista clape pe fiecare piesa, dar am ales sa le mixam foarte subtil in background. Am dorit doar ca ele sa creeze o atmosfera aproape invizibila.  Nu ne vad oferind in viitor un rol mai important clapelor si sintetizatoarelor decat pana acum. Vrem sa ramanem o trupa care se bazeaza puternic pe chitari si nu pe clape. Nu vad de asemenea utilitatea folosirii unei  voci feminine in muzica noastra. Nu se potriveste cu ceea ce vrem noi sa facem.

 

 

 Jesse Haff

Metalfan: Ce iti doresti cel mai mult sa obtii cu Daylight Dies? Crezi ca este potrivit sa faci compromisuri pentru a castiga mai multi bani sau a deveni un star rock?

A compune si a canta acest tip de muzica ne permite sa scapam de gandurile negre, este intr-un fel terapeutic. Asadar ne atingem partial scopul inainte ca cineva sa faca macar un comentariu asupra muzicii noastre. Dar te simti cu adevarat rasplatit cand auzim de la altii nu numai ca le place muzica, dar ca se si identifica cu ea intr-un mod in care devine importanta pentru ei. Acesta este cu adevarat un aspect special pentru noi toti. Toti cei care au impresia ca se pot face bani in acest gen muzical – sau in general in metal-ul underground – traieste intr-o lume fantezista. Nu numai ca nu castigam bani, dar aceasta trupa chiar ne costa pe noi bani. A trebuit sa platim din buzunar pentru a suplimenta costurile de productie la Dismantling Devotion. Cand plecam in turneu toti pierdem sume importante de bani. Continuam cu Daylight Dies datorita exclusiv pasiunii pentru muzica si pentru ceea ce facem. Daca scopul nostru ar fi avut o natura mercantila, am fi facut cu totul altceva.

Metalfan: De unde isi extrage Daylight Dies inspiratia? Consideri natura un element important in procesul creativ? Dar religia? Esti o persoana religioasa?

Nici unul dintre noi nu este o persoana religioasa, asa ca religia nu are nici un rol in viata si in muzica noastra. Natura te poate influenta intr-un fel – anotimpurile, toamna si iarna ca si miezul noptii cand se instaleaza insomnia – aceste lucruri pot functiona ca o sursa de inspiratie. In general, vedem influenta dintr-o perspecitva mult mai generoasa. Spre exemplu, experienta vietii de zi cu zi si gandurile care se acumuleaza cu timpul. Nu cred ca sunt singurul care crede ca o viata obisnuita contine o cantitate impresionanta de melancolie si drama. Toate aceste evenimente – mai mult sau mai putin importante – construiesc de-a lungul timpului si sunt lansate sub forma unei piese. Asta inseamna inspiratie.

Metalfan: V-ati mutat de la Relapse Records la Candlelight Records. De ce ati ales aceasta casa de discuri?

Dupa ce ne-am despartit de Relapse am fost contactati de un numar de companii si am inceput imediat sa discutam serios cu o parte dintre ele. Chiar am negociat cu unele pentru mai multe luni. Cu o anumita casa de discuri era cat pe-aci sa semnam un contract, cand am auzit ca au probleme financiare importante. Din fericire am evitat un asemenea contract care ar fi putut fi fatal pentru trupa. Candlelight ne-au contactat aproape imediat si a fost ca o gura de aer proaspat. Toti cei de la companie sunt pasionati de muzica noastra si au crezut in viitorul nostru. A fost ceea ce a contat cel mai mult pentru noi.

 

 

Metalfan: Poti descrie in cateva cuvinte membrii trupei? Ce fel de persoane sunt ei? Aveti cu totii slujbe in alte domenii de activitate decat muzica?

Pot spune cu sinceritate ca toti sunt persoane de treaba, realiste si cu personalitati deschise. Barre lucreaza la un magazin de muzica si da lectii de chitara. Egan este sunetist la diferite concerte, Nathan lucreaza la o companie de publicitate online. Nu sunt sigur ce face in ultima vreme Charley, iar in ceea ce ma priveste lucrez ca web producer pentru compania de film Brave New Films.


Metalfan: Cum ati fost alesi pentru a deschide concertul Emperor din iulie? Care sunt asteptarile tale cu privire la acest eveniment?


Mai intai de toate, suntem la aceeasi casa de discuri cu Emperor. In al doilea rand, cred ca cei de la casa de discuri au simtit ca doresc sa fie o noapte dinamica din punct de vedere muzical, iar muzica noastra este cu totul diferita fata de ceea ce canta Emperor. Si cu toate ca este diferita, ambele trupe canta variatiuni ale aceluiasi gen muzical intunecat, asa ca sper ca se vor potrivi foarte bine. Nu avem cu adevarat cine stie ce asteptari de la acest concert. Desigur ca suntem bucurosi ca impartim aceeasi scena cu ei, dar vedem acest eveniment ca doua concerte care promit sa fie foarte interesante si nimic mai mult.

Metalfan: Exista o scena de metal in Carolina de Nord? Ce crezi despre scena de metal americana, comparativ cu cea europeana?

Da, exista, asa cum ti-am spus mai devreme. Cu exceptia a cateva trupe, nu prea sunt pasionat de scena de metal americana. Pe de alta parte, metal-ul este mai popular decat a fost in trecut. Exista o multime de trupe asa zis  metalcore care patrund constant in top-ul 10 Billboard, un lucru pe care nu mi l-as fi imaginat acum 5 ani. Dar nici unul dintre noi nu este cu adevarat iubitor al acestui gen. Suntem mai degraba pasionati de scena de metal europeana.

Metalfan: Cam asta ar fi tot, sper sa am ocazia sa va vad live, de ce nu, poate in Romania… Va urez mult noroc cu trupa si in final iti las posibilitatea sa adresezi un mesaj cititorilor nostri.

Multumim pentru sprijin si sper ca toti care citesc interviul sa se gandeasca serios la muzica noastra si poate sa cumpere un album. Am sa il las pe Nietzsche sa incheie acest interviu:

”Life consists of rare, isolated moments of the greatest significance, and of innumerably many intervals, during which at best the silhouettes of these moments hover about us. Love, springtime, every beautiful melody, mountains, the moon, the sea—all these speak completely to the heart but once, if in face they ever do get a chance to speak completely. For many men do not have those moments at all, and are themselves intervals and intermissions in the symphony of real life.

 


 

Autor: Dragos P.
Vezi galeriile trupelor: Daylight Dies

   May 23, 2006  | 0 Comentarii  | 8492 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Interviu Daylight Dies (Jesse Haff)

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri