interviuri rock

Liviu Gugui (BLACKSHEEP): oaia neagra a undergroundului

Liviu Gugui (BLACKSHEEP): oaia neagra a undergroundului
TRUPE : Blacksheep

Poate ca o parte din cititorii Metalfan.ro il cunosc pe Liviu Gugui de la finele anilor '90 si inceputul anilor 2000, de pe vremea cand activa alaturi de cunoscutul Costin Chioreanu, dar si de regretatul Bogdan “Tom” Groman in trupe precum Vaginal Blood, Asmodeus, The Final Silence si The Accussed, sau poate ca altii il descopera abia acum odata cu Blacksheep. Indiferent de scenariu, fie ca este vorba de o revedere, fie ca este vorba despre o descoperire, Liviu este decis ca dupa o pauza de 15 ani sa revina si sa ramana pe scena, acolo unde ii este locul.




Metalfan: Salut Liviu si bun venit in paginile Metalfan.RO! Tu ai descoperit muzica sau ea te-a descoperit pe tine?
Liviu Gugui: Salut Ovidiu! Bine te-am gasit! Cred ca ea m-a gasit pe mine, demult ca ascultator. Perioada in care am fost doar ascultator a fost si va ramane magica. In momentul in care am inceput sa inteleg ce se intampla in spatele muzicii, parca am stirbit ceva din acea magie.

Metalfan: Cand ai inceput sa canti si ce ai simtit atunci cand ai pus bazele primei formatii?
Liviu Gugui: Am inceput sa cant  prin 1994. Era un pic mai greu atunci, nu prea existau metode sau tabulaturi/partituri decat hard copy, informatia nu circula. Cu toate astea, stateam linga casetofon si derulam, scoteam dupa ureche ce-or fi cantat aia acolo, incercam sa cant 1:1 cu inregistrarea. Senzatia era super, in momentul in care imi iesea. De acolo ma visam pe scena. Prima trupa, daca imi aduc bine aminte a fost Vaginal Blood, ceva infect total, cu Costin Chioreanu. Tot cu el am mai facut Asmodeus si The Final Silence. Odata cu The Final Silence am inceput si noi sa avem oarece chitari, distorsuri, tobe decente, ceea ce ne-a ajutat sa progresam si sa intelegem totodata ce cautam la sala de repetitii. Senzatia o percep acum ca fiind deosebita, insa pe atunci facea parte din cotidian, nu stateam sa ma gandesc cum ma simt cand cant.

Metalfan: Ai putea, te rog, sa ne vorbesti mai pe larg despre colaborarile muzicale pe care le-ai avut in trecut cu Costin Chioreanu? Despre materialele pe care le-ati inregistrat impreuna…
Liviu Gugui: Cu el am impartit perioada aceea de la inceput cand nu erau scule, nu erau conditii, nu era mai nimic in general si totusi dezvoltam o arta din a ignora asta. Sunt lucruri greu de imaginat astazi ... El avea o chitara facuta  de el pe la tara, ceva un flying V, eu o “lopata” ceva de nedescris facuta din bucati ca Frankenstein. Am muncit o vara sa imi iau mizeria aia, second hand evident ... Rasu’ lumii, ce sa mai. Aveam distors facut din walkman si amplificator din pick-up. Evident ca am inceput cu niste chestii infecte, grind core, d-astea de nu se pricepea nimic. Imi aduc aminte ca am tras Vaginal Blood cu el si Bogdan “Tom” Groman (R.I.P.). Tot in formula asta a iesit si o inregistrare peste firea omeneasa si care se numeste Plosca.

Cand ne-am dezmeticit am facut Asmodeus si ulterior The Final Silence, unde deja aveam si noi un minim de background tehnic. Dupa asta ne-am separat muzical, eu facand In Bitterness, el cu ale lui. Ne-am regasit cand a iesit cu The Accussed, fiind si o inregistrare live pe tema asta din Le Noir, el chitara, eu bas, Tom tobe. Acum cand ne-am acordat din nou impreuna a fost ceva relaxant, eu aveam toata muzica inregistrata pentru Blacksheep, mai putin ultima piesa, Last Song Never Be Sung. Atunci mi-a venit ideea sa facem un featuring. L-am cooptat si pe Martin Wittsieker, care si-a afirmat disponibilitatea pentru a inregistra partile de voce. Presupun ca in limita disponibilitatii fiecaruia vor mai exista astfel de colaborari pe Blacksheep, deoarece ne-am simtit foarte bine facand asta. Totul este relaxat, fara presiune, fara nervi, doar prieteni mai vechi sau mai noi care fac ce le place.

 

 
Metalfan: De ce ai lipsit atat de mult de pe scena metal? Ce te-a tinut departe?
Liviu Gugui: Am renuntat sa mai fac parte din trupe deoarece nu am mai vazut sensul efortului depus. Deja la final, indiferent cu cine cantam, nu mai reprezentam un grup unit, care sa aiba o directie si o identitate bine definite, eram doar 4-5 insi incapatinati. Am continuat sa cant de unul singur, timp in care m-am dezvoltat din acest punct de vedere si am finalizat multe materiale, nelansate insa/inca. Totodata, nu prea am rezonat cu directia “moderna” in care se indreapta muzica in ultimul timp. Sunt old-school, probabil chiar exagerat, insa nu-i in totalitate vina mea ca mi-e dor de vremurile cand se canta “cinstit”.

Metalfan: Cum era underground-ul metalic in anii ’90 si cum il simti acum in 2014? Ce simti ca s-a schimbat si ce simti ca a ramas la fel?
Liviu Gugui: Imi lipseste cu desavarsire termenul de comparatie, in sensul ca nu cunosc ce se intampla acum. Din povesti inteleg ca nu-i tocmai bine, insa se zambeste mult ca paravan. Pe de alta parte ma bucur sincer ca nu sunt implicat, nu cunosc istoriile din spate...eu cant, share-uiesc. Asta e tot.

Metalfan: Cum a luat nastere Blacksheep si ce vrei sa realizezi cu acest proiect?
Liviu Gugui: Blacksheep a aparut relativ usor, ca o urmare fireasca a ironiei mesajului pe care il transmite. Am simtit cumva nevoia fac si altfel de muzica, una care sa binedispuna si sa las deoparte introspectiile, depresiile. Destul, si-au avut timpul lor. Incerc sa realizez muzica din placere, pentru a fi ascultata cu placere. Cred ca initial toti ne-am apucat de cantat din acest motiv, doar ca am mai uitat pe drum scopul.

Metalfan: De ce numele Blacksheep? In aceptiune caror oameni te consideri ca fiind oaia neagra?
Liviu Gugui: Numele pur si simplu m-a lovit, deodata. Initial ma gandisem sa reiau proiectul The Final Silence. Chiar am share-uit o versiune demo a unei piese de pe album sub numele de The Final Silence, insa am revenit ulterior asupra acestui lucru. Blacksheep cred ca se refera la cum esti vazut daca esti direct si-ti spui parerile.

Metalfan: In acest an vei lansa primul disc sub acest nume The Future Started Yesterday. Ai putea, te rog, sa ne spui cat timp a luat compunerea si inregistrarea discului?
Liviu Gugui: Undeva prin 2012 am inceput sa compun primele piese de pe album. A fost pur si simplu o intamplare, nu-mi propusesem sa fac asa ceva. Pana sa-mi dau seama bine aveam deja trei piese. A urmat o perioada de pauza, timp in care am lucrat la alt proiect al meu care se numeste November’s Dirge. Ulterior, am continuat sa compun pentru Blacksheep si pot sa spun ca lucrurile au mers poate, anormal de usor. Partea de inregistrare a fost un pic mai complicata, in sensul ca am lucrat foarte mult la sunet, au fost necesare si unele investitii. Pregatirea, testarea, reglajele au durat destul de mult, cred ca am tras prima piesa de vreo 20 de ori, pana am ajuns la ceea ce am vrut. De acolo lucrurile au devenit simple. Am beneficiat de ajutorul lui Alexandru Matei (These Shards) motiv pentru care as dori sa-i multumesc. Albumul va fi distribuit in mediul online gratuit, incepand cu data de 31 octombrie.

Metalfan: Stiu ca-ti poate parea cumva putin peste mana, dar ai putea sa ne vorbesti din punct de vedere liric despre fiecare piesa de pe disc?
Liviu Gugui: Nu-i nimic peste mana. Din contra, este pentru prima data cand abordez teme sociale, de interes general si imi face placere sa vorbesc despre asta.

1. Freefall – propune o abordare palpabila a rutinei de zi cu zi, intr-un climat de dezinformare si nesiguranta totala;

2. Nation – Tagged –  descrie ironic anumite aspecte care ne caracterizeaza ca grup, probail pana la nivel de natiune;

3. A Locked Box Quandary – cati oameni incap intr-o cutie? Probabil am ajuns la limita maxima. Fie scapa de noi, fie ne dau instrumentele necesare s-o facem singuri. Nu de alta, dar ne pricepem... Hahaha!

4. No Day Like Today – cred ca e singura piesa cu mesaj pozitiv. Hahaha! Este vorba de ziua in care te hotarasti sa faci cum vrei, sa renunti la compromisuri.

5. Whisky Galore – nu doresc sa vorbesc despre asta. Este ceva personal.

6. A Story For You – se refera la ce poti sa inveti, doar uitandu-te pe strada la oameni.

There are women who sell pleasure and some guys who sell dreams
  There’s an oldman who is begging, but is not like it seems
  You have all the things you wanted just a feet away
  And you don’t fear dying, cause you’re dead anyway


7. Hope Left For Dying – depersonalizare, globalizare. Despre faptul ca individul, de unul singur,  nu prea isi mai gaseste rostul in societate.
 
8.11th Commandment (Thou Shall Not Be Caught) – este confesiunea unui cunoscut criminal in serie din New York, anii ’70, cunoscut ca Son of Sam. Este absolut infricosator cat de senin povesteste nenea ala ce a facut.

9. Last Song Never Be Sung – aceasta piesa este o colaborare cu Costin Chioreanu, care a inregistrat partile de bas si Martin Wittsieker (Harasai – melodic death netal, Germania), care a preluat partea de voce. Versurile sunt creatia lui. Pot doar sa il citez: “Music is the greatest gift of all”. A fost o colaborare excelenta cu doi prieteni buni. Nu va fi ultima.

 

 
Metalfan: Artwork-ul materialului stiu ca a fost realizat de catre Costin Chioreanu de la Twilight13media. Ne poti vorbi despre aceasta colaborare dar si despre coperta discului?
Liviu Gugui: A fost simplu. I-am dat sa asculte materialul, i-a placut, a facut coperta. Just like that. Ideea (geniala de altfel) ii apartine in totalitate. Colaborarea cu Costin a fost una foarte placuta si productiva, in sensul ca are mare capacitate de a percepe corect mesajul discului si de a-l reproduce graphic. N-am stat ore intregi de vorba sa-i explic ce si cum vreau. N-am avut nici o implicare in realizarea copertii. Insa a fost un moment excelent cand am vazut schita, am fost extrem de incantat, am simtit faptul ca lucrez cu un profesionist, am simtit siguranta.

Asa cum n-am discutat despre coperta inainte de realizarea ei, nu am discutat nici dupa. Pot sa iti spun ce inteleg eu din ea. Hahaha! Pe drumul progresului si tehnologizarii exista lucruri mai putin placute, printre care si pretul care trebuie platit. Platind zi de zi cate putin, in rate, nu ai imaginea completa a dezechilibrului intre ce primesti si ce dai. Anormalul devine normal, ce-i ieftin platesti scump, compromisul devine moneda forte. Insa luate in modul, la scara mica, lucrurile par corecte. Cand incepi sa-ti dai seama de asta capeti expresia personajului de pe coperta.
   
Metalfan: Proiectul se va transforma intr-o trupa 100% live sau va ramane doar la nivel de proiect de studio? Te gandesti sa realizezi o lansare printr-un concert a discului de debut?

Liviu Gugui: In acest moment incerc sa realizez un concert de lansare, un one time show, alaturi de inca 3 persoane. In functie de cum vor decurge lucrurile, vom decide ce vom face pe viitor.

Metalfan: Ce parere ai despre cover-uri? Cum ti s-ar parea sa realizezi un cover dupa Gheorghe Zamfir - The Lonely Shepherd?
Liviu Gugui: Sigur la un moment dat va veni si un cover, insa nu prea detin latura asta cu folclorul, cu preluari dupa consacrati, cu amprenta artistului ... redescoperirea originilor...mi-e egal cu patriotismul aferent batailor de la meciurile de fotbal cu Ungaria.  Sunt deja altii care acopera acest subiect cu si de mare amploare. Eu prefer sa cint cinstit. Hahaha!

Metalfan: Albumul The Future Started Yesterday va fi disponibil si pe suport fizic sau doar digital?
Liviu Gugui: Va exista hard copy. Sunt old school. Hahaha!

 

 
Metalfan: Ce parere ai despre videoclipuri? Te gandesti sa lansezi un videoclip pentru piesa Whisky Galore sau pentru o alta compozitie de pe disc?
Liviu Gugui: Avand in vedere ca exista un video lyric pentru piesa Whisky Galore, pentru care as dori sa multumesc Ginei Sandulescu si din nou lui Costin Chioreanu, ma voi indrepta catre alta piesa si anume Last Song Never Be Sung.

Metalfan: Ce parere ai despre compilatii? Ai putea realiza un mix-tape fictiv cu 10 piese de la 10 trupe diferite? Ce nume ar purta acest material?

Liviu Gugui: E un exercitiu placut sa fac aceasta compilatie.

1. Arcturus – The Chaos Path
2. Autopsy – Charred Remains
3. Dismember – Silent are the Watchers
4. Dissection – Soulreaper
5. Carcass – Heartwork
6. Entombed – Out of Hand
7. Hypocrisy – Adjusting the Sun
8. Messiah – Choir of Horrors
9. Kataklysm – Feeling the Neverworld
10. In Flames – Stand Ablaze.

Nume? Probabil s-ar numi “compilatia pe care as asculta-o zilnic cu placere, cu conditia sa nu prind doua piese la rand asteptand verde la acelasi semafor”.

Metalfan: Iti multumesc pentru timpul si pentru raspunsurile oferite! In final ai dori sa adaugi ceva sau sa transmiti cateva cuvinte cititorilor Metalfan.RO?
Liviu Gugui: Stay true, stay metal! Ovidiu, multumesc!
Autor: H.
Foto: Gina S.
Vezi galeriile trupelor: Blacksheep

   October 27, 2014  | 0 Comentarii  | 3512 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Liviu Gugui (BLACKSHEEP): oaia neagra a undergroundului

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri