interviuri rock

Mogyorós Attila (PSYCHO SYMPHONY, UNTOLD FAITH): exersează până va merge, dacă nu merge inseamnă că n-ai exersat destul

Mogyorós Attila (PSYCHO SYMPHONY, UNTOLD FAITH): exersează până va merge, dacă nu merge inseamnă că n-ai exersat destul
TRUPE : Psycho Symphony, Untold Faith

Am constatat că au trecut 13 ani de la prima și singura discuție de până acum dintre Psycho Symphony și Metalfan.ro. Fără să stau pe gânduri, l-am invitat pe Mogyorós Attila, chitarist al grupului la o discuție, prilej cu care am vorbit și despre Untold Faith, celălalt grup excelent în care activează alături de colegii săi din Psycho Symphony - Gindele Gábor (tobe) – din anul 2010 și Gindele Róbert (bas) - din acest an.

 

Metalfan: Salut, Attila! Bun venit în paginile Metalfan.ro! Uitându-te în urmă la ce ai realizat până acum atât cu Untold Faith cât și cu Psycho Symphony, ce sentimente te încearcă?
Mogyorós Attila: Dacă stau şi mă gândesc bine, e o satisfacţie deplină şi toată treaba mă prinde cu un zâmbet imens. [N. red.: zâmbeşte] Sunt bucuros şi mă simt foarte împlinit că am făcut şi fac parte dintr-o mişcare de metal underground pe care o admir enorm de mult, chiar mă simt privilegiat intr-un mod oarecum nemeritat. Însă e interesantă treaba asta pentru că, cei care mă cunosc mai bine, ştiu că sunt foarte-foarte critic cu lucrurile în care sunt implicat şi astfel, întotdeauna subevaluez performanţele mele, în general. Cel puţin asa zic ei, eu zic ca sunt realist. [N. red.: zâmbeşte] De aceea, mă surprind mai de fiecare dată feedback-urile pozitive şi mă lasă cu garda jos ca să zic aşa. E un sentiment incredibil şi foarte plăcut pe care nu am crezut că-l voi trăi vreodata. Bineînţeles, privind în urmă s-ar putea zice că se putea şi mai mult, dar modul de lucru pe care noi l-am adoptat a fost unul foarte confortabil pentru noi, în felul ăsta creativitatea nu ne-a fost afectată sau alterată în niciun fel. Dacă ar fi să încep din nou, nu aş face nimica altfel.
 
Metalfan: Cum a început povestea cu muzica rock? Care au fost primele discuri pe care le-ai ascultat?
Mogyorós Attila: Îmi amintesc şi acuma bine, prima piesă mai dură pe care am auzit-o a fost „The Final Countdown” de la Europe. Eram cred că prin clasa a VI-a şi am rămas uimit că există şi astfel de muzică, m-a marcat de la prima întâlnire. Cam tot în acea perioadă am găsit la nişte verişori o casetă cu albumul „World Wide Live” de la Scorpions... Şi acuma mă văd cum stăteam cu o mătură în faţa onglinzii şi făceam headbanging pe el. Rudele ziceau că a înnebunit copilu’! [N. red.: râde] Apoi fratele meu a venit acasă cu o casetă împrumutată de la un vecin rocker, era Iron Maiden – „Live After Death” şi aia m-a pecetluit complet. Era singura casetă pe care o aveam, fără glumă mergea pe non-stop când eram acasă, nu se poate număra de câte ori am ascultat-o. Caseta aia n-am mai restituit-o nici până în ziua de azi! [N. red.: râde]
 
Metalfan: După ascultat a venit și cântatul. Cum ai început? A fost de prima dată chitara cea care te-a atras sau ai cochetat și cu un alt instrument?
Mogyorós Attila: Am un prieten foarte bun la Salonta, unde mergeam în vacanţă la bunici şi cu el ne-am decis că ne facem trupă după ce la emisiunea lui Petre Magdin s-a difuzat o serie de concerte cu trupa Sabbath (a nu se confunda cu Black Sabbath). Ne-am îndrăgostit instantaneu de instrumentele de pe scenă, flying V-urile alea albe m-au omorât! Atunci m-am decis că mă fac chitarist. Nu m-am gândit la alt instrument nicio secundă apoi. [N. red.: râde]
 
Anterior totuşi, în şcoala generală, pe vremea comunismului existau cercuri de muzică unde ne-am înscris mai mulţi din clasă de curiozitate, acolo am ales tobele ca instrument, însă după o şedinţa mi-au zis că nu am deloc talent la ele... Aşa că am decis că n-am talent la muzică şi m-am lăsat păgubaş. [N. red.: râde]
 
 
 
Metalfan: Îți mai aduci aminte de prima chitară? Cum ai intrat în posesia ei și ce ai simțit când ți-au ieșit primele note?
Mogyorós Attila: Prima mea chitară a fost una acustică, cumpărată de la un vecin din bloc. Sincer, fără niciun fel de ajutor sau îndrumare de la cineva m-am apucat de ea, habar nu aveam dacă se mănâncă sau bea, nu ştiam nici că trebuie acordată măcar... Efectiv eram zero. Am crezut că dacă dau în corzi o să sune cum vreau eu... Mare a fost surpriza şi nedumerirea să constat că nu era aşa...

Apoi, un prieten tâmplar s-a oferit că-mi va face el o chitară electrică. Bineînţeles, l-am cerut în formă de „Flying V”, cum altfel… [N. red.: zâmbeşte] Era tăiat ingenios cu traforajul, vopsit cu spray, hardware aluminiu pilit cu mâna, placă de protecţie din placaj, doze de la o chitară veche marca Reghin, avea griff-ul de la o chitară acustică(!)... Ieşirea din chitară era cu mufă cu cinci picioruşe ca la casetofoane... Toate alea, alea, high-tech!!! Dacă mă gândesc acuma la condiţiile alea... Dar nu a existat om mai fericit ca mine atunci când l-am primit! Însă tot aici a apărut a doua mare nedumerire a mea, efectiv n-am înţeles că din moment ce era electrică, de ce nu suna exact ca pe casetele pe care le ascultam... Evindent, habar nu aveam că mai trebuia şi o pedală de distors. [N. red.: râde]
   
Cum nu ştiam ce şi cum, tot în perioada aia am primit pentru o perioadă scurtă de timp de la tatăl unui prieten o carte, un ghid cu metode de jazz pentru chitară, era una plină cu game. Evident, habar nu am avut ce era trecut în el, eu doar m-am apucat şi am luat pagină cu pagină şi exersam zi şi noapte „mot-á-mot” ce scria acolo, şi le făceam şi destul de repede fiind presat de timp ca să-l termin până să-l dau înapoi. Singurul sfat primit a fost: exersează până va merge, dacă nu merge inseamnă că n-ai exersat destul! Dacă mă gândesc mai bine, cred că am rămas până în ziua de azi un pic tot în faza aia că mai trebuie să exersez şi să exersez să iasă mai bine...

Metalfan: În continuare aș vrea să vorbim atât despre Untold Faith, dar și despre Psycho Symphony. Istoria grupului Untold Faith a început în toamna anului 2010. Ai putea, te rog, să ne oferi mai multe detalii despre activitatea voastră de până acum?
Mogyorós Attila: Acea perioadă a fost una mai puţin activă pentru Psycho Symphony din toate punctele de vedere şi, din păcate, la un moment dat ne-am trezit cu Gabi, că doar noi doi umblam la repetiţii, Emil era prin Cluj, Robi era ocupat cu munca ş.a.m.d..
   
De-a lungul anilor mi s-au adunat o grămadă de riff-uri, părţi de chitară nefolosite până atunci şi, din plăcere, le mai cântam la Gabi când eram împreună, astfel el a venit cu ideea că: ce-ar fi dacă le-am materializa şi am face o trupă nouă doar pentru asta?! Trebuie să menţionez că doar cu câteva minute m-a întrecut in această propunere, deci eram exact pe aceeaşi felie amândoi. [N. red.: zâmbeşte]
   
Legat de componenţă, ideea a fost de a ţine cât mai mic posibil numărul de membrii din trupă pentru a simplifica lucrurile, de a alege membrii locali pentru a elimina impedimentul distanţei şi de găsi indivizi cât mai disponibili ca timp liber şi care sunt dispuşi de a se dedica trupei la fel ca şi noi. Ideal, ne-am dorit să găsim un basist sau vocalist pentru asta, însă nu am reuşit.
   
La un moment dat, Bolemann Csongor, o mai veche cunoştinţă de-a noastră, auzind ce plănuim să facem, foarte entuziasmat s-a oferit pe post de vocalist, iar noi am acceptat şi i-am dat o şansă. La bas l-am invitat pe Vida Istvan să ni se alăture, care a acceptat bucuros chiar dacă trecuse ceva timp de când nu mai cântase la bas, însă ştiindu-i trecutul şi talentul eram siguri că o să se descurce. Cu line-up-ul ăsta ne-am apucat de repetitii şi de a scrie piese noi. Am avut şi două mini-turnee aici in Romania alături de o trupă din Germania formată din prieteni mai vechi.

Metalfan: În decembrie 2012 ați lansat EP-ul de debut, „no image, just substance”. Ai putea, te rog, să ne vorbești despre cum a luat naștere acest disc, dar și despre cele trei compoziții incluse pe material? Iar în anul 2013, la aproximativ șase luni de la lansarea EP-ului de debut, v-ați despărțit de vocalistul Boleman Csongor. Cum a fost perioada de început cu Csongor în rol de vocalist? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre această despărțire?
Mogyorós Attila: Ehem... Da, am ajuns la subiectul sensibil a interviului. [N. red.: râde] Mai bine nu-mi aminteam cum a fost... [N. red.: râde]

Deci, EP-ul din 2012 a fost prima încercare a noastră de a înregistra ce făcusem până atunci pentru că ne doream foarte mult să avem un material în mână! Însă, nu din greşeală s-a ajuns cam în aceeaşi perioadă şi la despărţirea de Csongor.
   
Singurul lucru pe care îl regret cât de cât, e că nu am luat decizia asta mai devreme, atunci când mi-am dat seama prima dată şi a devenit clar şi evident că încercarea lui Csongor de a deveni vocalist nu funcţionează şi nici nu va funcţiona. Din păcate, nu numai noi simţeam asta ci şi toate feedback-urile asta ne ziceau, dar noi tot i-am mai dat şanse... Da’ dacă... Adevărul este că a depus multă energie şi efort să iasă treaba bine, dar din păcate nici astea nu au fost de ajuns să compenseze lipsa de talent...
   
O mulţime de conjucturi de atunci au dus către faptul să nu ne despărţim de el mai devreme, însă totul a degenerat prin comportamentul său de la sfârşit, atât faţă de public, cât şi faţă de noi, chiar înainte de-al doilea mini-turneu, când şi-a dat arama pe faţă. Felul în care ne-am despărţit a fost unul dintre cele mai urâte feluri prin care se poate face o despărţie... [N. red.: râde] Foarte serios vorbesc, chiar dacă aşa, ulterior, mai glumesc pe seama asta, mă bucur că a trecut. Nu sunt mândru de mine, legat de tema asta. Astfel, materialul, EP-ul acela este „obsolete” pentru noi că nu mai reprezintă trupa în niciun fel.

Metalfan: Tot în anul 2013, în luna iune, Tömöri Erik (ex-Stereotype) a devenit noul vocalist al trupei. Între Erik și ceilalți membrii ai grupului este o diferență de vârstă de aproximativ 20 de ani. Apar divergențe de natură muzicală din acest motiv? [N.red.: zâmbește] Ce apreciezi cel mai mult la Erik?
Mogyorós Attila: Pe Erik îl ştiam încă din trupa Stereotype din Satu-Mare şi-l consideram deja de atunci foarte talentat. Eu l-am avut pe el pe „lista de candidaţi” pentru postul de vocalist încă de la inceput, însă cum era la Timişoara la facultate, am renunţat la această variantă, pentru că ne doream oameni care să fie mai la îndemână.

Însă ideea initial, totuşi, în mod ciudat a venit de la Csongor care, probabil simţind că nu e perfectă treaba, a vrut ca să fie încă un vocalist pe lânga el şi, cum deja discutase cu Erik despre treaba asta, după plecarea lui Csongor era evident să-l  încercăm pe Erik, care era oricum aproape de terminarea facultăţii, deci era pe cale să se întoarcă acasă.
   
Erik s-a potrivit mai mult decât ne-am fi şi s-ar fi aşteptat chiar şi el. [N. red.: râde] Singurul impediment a fost faptul că şi-a dorit să rescrie complet liniile vocale şi texturile existente la toate piesele pe care le aveam până atunci, şi asta i-a luat destul de mult timp, aproape un an, până să fim apţi din nou de concerte în noua formulă. Noi i-am dat cu totul şi cu totul mână liberă şi undă verde pentru absolut toate ideile sale, deci nu a fost nicio problemă, s-a integrat perfect, are o gândire exact ca a noastră, este maximalist exact ca şi noi, textele sale sunt super-faine, deci s-a dovedit a fi alegerea perfectă.

Legat de diferenţa de vârstă... Cum să zic, în afară de faptul că la restaurant, lui i se adresează cu „tu”, iar pe noi ne iau cu „dumneavoastră”, noi nu simţim nimica diferit. [N. red.: râde]
 

 
Metalfan: În luna decembrie a anului trecut ați lansat un nou EP, „Prologue: Flatline”. De ce tot un EP și nu un disc full-length?
Mogyorós Attila: Bineînţeles, planul a fost realizarea unui album full-length, însă, din păcate a trebuit să realizăm că la tempoul nostru va mai dura până să finalizăm toate piesele pentru el. Astfel ne-am gândit, ca un compromise, să facem acest EP, ca totuşi să avem ceva în mână. Existam de prea mult timp fără un material audio care să ne reprezinte în forma actuală.

Mai nou, ne-am propus să fim un pic mai operativi, în momentul de faţă lucrăm în continuu la piesele noi, sperăm să scoatem şi un full album astfel, cât mai repede posibil. La o parte din piese am şi început înregistrarea tobelor. Trei piese noi sunt aproape gata din punct de vedere instrumental. Planuri avem, vedem cum reuşim să le ducem la bun sfârşit.

Metalfan: Ştiu că materialul a fost produs de către Acle Kahney, chitarist al grupului TesseracT. Ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre această colaborare?
  Mogyorós Attila: Albumul „Alter State” al celor de la TesseracT ne-a dat pe spate pe toţi, atât muzical cât şi din punct de vedere al producţiei. La vremea aia, am făcut nişte research-uri de curiozitate să văd unde l-au făcut şi atunci am văzut că au propriul lor studio numit 4d Studios.

Prima data, eu am venit cu ideea de a produce viitorul album Psycho Symphony cu ei, (când încă părea viabilă treaba), am şi încercat în mai multe rânduri să iau legătura cu Acle Kahney pe diverse căi, i-am scris mai multe e-mail-uri, de mai multe ori, l-am contactat prin Facebook, dar degeaba, n-am primit niciun răspuns, aşa că m-am lăsat păgubaş.

Apoi, mai târziu, când a venit vorba să facem EP-ul Untold Faith, am zis că îmi mai încerc o dată norocul, i-am scris din nou şi am şi trimis un demo cu piesele astea şi, în mod ciudat mi-a răspuns instant! De-acolo a mers foarte lejer treaba, am lucrat şi colaborat online. Cred că în două săptămâni a fost terminat mastering-ul, au existat mici modifcări la varianta finală, dar totul a decurs OK. Ma bucur că am ales varianta asta, rezultatul, zicem noi, este unul destul de modern, noi suntem foarte mulţumiţi de el. Însă e de precizat că el s-a ocupat doar de mastering-ul materialului, de produs, noi l-am produs.

Metalfan: Ai putea, te rog, să ne vorbești din punct de vedere liric despre fiecare dintre cele trei compoziții incluse pe acest material?
  Mogyorós Attila: A fost ideea lui Erik de a face un album cu o tematică conceptuală, am fost cu toţii foarte entuziasmaţi de idee şi ne-am bucurat să vedem ce bine se potrivesc piesele în felul ăsta, EP-ul căpătând o atmosferă aparte, îmi place foarte mult cum se dezvoltă atât muzical cât şi contextual. Design-ul copertei la rându-i a ieşit superb, Erik a lucrat foarte mult la el, el făcând grafica să fie în armonie cu albumul.
   
Story-ul principal se învârte în jurul tentaţiilor şi slăbiciunii sufleteşti ale individului şi descrie etapele prin care el trece în tot acest proces de declin în goana după faimă şi succes, nişte trăiri interioare despre cum putem cădea în ispită oricând şi oricare dintre noi.

Cele trei piese descriu în detaliu acest proces, începând cu „Greed Feast” unde este descrisă prima etapă, una cu acel impact negativ asupra mediului nostru inconjurător. Vorbim despre o lăcomie nesăbuită şi nemărginită, indiferent de consecinţe vrem să acaparăm şi cu orice preţ să exploatăm totul, chiar cu riscul de a distruge şi călca în picioare tot ce e frumos în jurul nostru. Totul fără scrupule, lăsând în urmă doar pustietate. La piesa a doua, titlul în sine sugerează multe, „Marketplace of Souls” arată tendinţa de a depinde doar de bunurile materiale, de a râvni doar şi exclusiv după faimă, când suntem dispuşi de a ne vinde chiar şi sufletul pentru puţină celebritate. Cu un mesaj clar către aceia care vor să ne manipuleze şi să ne ducă de nas, care ne otrăvesc zilnic cu reclame şi mesaje false imbibate în minciuni şi speranţe idilice deşarte.
   
Story-ul se sfârşeşte cu „The Edge of Collapse” care prinde individul într-o stare de  nesperanţă şi deziluzie totală, generată de trezirea deprimantă la realitate şi realizarea faptului că totul a fost doar o strălucire vagă şi fără rost, iar calea de ieşire din impas o poţi face doar printr-o voinţă şi forţă internă proprie.

Metalfan: Întrevezi posibilitatea de a susține un turneu de promovare a materialului și în afara granițelor României? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?

  Mogyorós Attila: Planuri şi speranţe sunt, însă, din păcate, deocamdată nu ştim dacă se vor materializa până la urmă sau nu. Problema principală este că nici unul dintre noi nu are stofă de manager, ba chiar din contra. [N. red. zâmbeşte] Suntem mai degrabă artişti decât businessmen. Ăsta e un impdiment destul de mare. Am apucat să cântăm până acuma o dată în Polonia şi de trei ori în Ungaria, am luat contactul cu un impresar de-acolo, vom vedea ce se va concretiza într-un final. Noi ne dorim şi sperăm.

Metalfan: În continuare îți propun să ne îndreptăm atenția înspre grupul Psycho Symphony. În ce stadiu se află formația în acest moment?
Mogyorós Attila: Mă bucur că întrebi, până la urmă era inevitabilă intrebarea [N. red.: zâmbeşte].Varianta scurtă este că trupa există, doar că e pusă la gheaţă pe termen nelimitat. Varianta mai lungă ar fi că anumite circumstanţe si priorităţi s-au schimbat de-a lungul timpului, chestii naturale până la urmă în viaţa oricărui om, care au dus într-un final la acest stadiu. Totul a început cu o problemă medicală şi a degradat într-un oarecare dezinteres. Nu e de vină nimeni pentru asta, nici nu suntem supăraţi pe nimeni, pur şi siumplu aceasta este situaţia şi o acceptăm. Noi suntem prieteni foarte buni în continuare, nu din greşeală facem 25 de ani de existenţă anul acesta, deci nu e problemă nici în privinţa asta. În viitor însă vom vedea ce şi cum va fi.
   
Ceea ce la ora actuală pare sigur e faptul că exact în felul în care am existat până acuma, se pare că nu se va mai putea continua. Sau vom fi trupă de studio, deci fără apariţii live, nu este exclus că vom mai putea scoate chiar şi noul album la care tobele deja sunt înregistrate, deci de ce nu? Sau cumva în altă componenţă, dar varianta asta mi se pare cea mai puţin probabilă deoarece Psycho Symphony a fost ce a fost datorită acestor ingrediente, mixtura acestor oameni a dat gustul şi rezultatul final. Dacă apărem cu ceva noutăţi, oricum o vom anunţa, însă până atunci e hibernare totală! [N. red.: zâmbeşte]

Metalfan: Având în vedere vasta experiență pe care atât tu cât și colegii tăi din Psycho Symphony o aveți în zona muzicii progresive, ați luat în calcul să încercați să lansați un material orientat spre jazz-fusion? Ca să fiu mai clar, asemănător ca direcție cu discul „Cortlandt” lansat de către Sean Malone de la Cynic în 1996... De ce da sau de ce nu? [N.red.: zâmbește]
Mogyorós Attila: E flatant să aud că suntem priviţi ca fiind capabili pentru un astfel de experiment. [N. red. zâmbeşte]. Însă foarte sincer vorbind, eu unul nu mă consider un muzician bun, nici măcar muzician nu prea cred că sunt, ci mai degrabă cineva care face sau încearcă să facă muzică din istinct si pentru propria bună dispoziţie. Diferenţa e enormă, cred eu. Îi admir însă enorm pe ceilalţi din trupă şi cred, de exemplu, că Emil şi Gabiţă chiar ar face faţă cu brio la o astfel de provocare. Eu şi cu Robi luând în calcul gusturile pe care le avem pe lângă progressive, ne-am revedea mai degrabă într-un proiect de death-grind... [N. red.: râde]
 

 
Metalfan: Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la lansarea primului și, din păcate, a singurului disc de studio Psycho Symphony de până în acest moment – „Silent Fall”. Acest material a beneficiat de-a lungul timpului de aprecieri atât din partea fanilor genului, cât și din partea publicaţiilor de specialitate, fiind considerat, pe bună dreptate, unul dintre cele mai influente materiale apărute în România anilor ’90. Cum vezi „Silent Fall” acum la 20 de ani de la lansare? 
  Mogyorós Attila: Nu ştiu ce să zic, pentru mine e de parcă a fost ieri şi, absolut şi în mod ciudat, nu simt cei 20 de ani de când l-am lansat. Îmi vin în minte mai toate momentele şi trăirile pe care le-am avut în studio când l-am inregistrat [N. red.: zâmbeşte] Eram foarte bucuroşi că în sfârşit vom avea un material care va suna bine, însă şi deziluzia a fost din nou pe măsură când la faţa locului am realizat că nu va fi aşa... [N. red.: râde] Ne-am dorit foarte mult, însă priceperea sunetistului şi condiţiile din studio nu au permis mai mult. Am scos maximumul din ce se putea produce acolo.

Muzical privind, îmi este greu în continuare să-l ascult ca un ascultător neutru, sunt super-subiectiv în privinţa asta. Însă, puţin tot legat de întrebarea asta, am văzut pentru prima dată nişte înregistrări cu noi live de prin ’95, ’96, ’97 şi aia chiar că a fost interesant. [N. red.: râde]  Nişte puşti de 19-21 de ani cântau o muzică total dementă şi unică, într-o perioadă când nimeni nu cânta aşa ceva la noi in ţară... Prrobabil aş avea o satisfacţie enormă dacă aş prinde şi aş vedea o trupă asemănătoare la noi acuma cântând o astfel de muzică. Mi-ar plăcea! Din păcate cred că e puţin probabil, trupele de acuma sunt axate mai degrabă pe cărări bine bătătorite cu riscuri cât mai mici în detrimentul originalităţii de obicei. Foarte puţinele excepţii au toată admiraţia mea.

Metalfan: Cum tehnica a avansat în ultimii 20 de ani, iar posibilitățile din acest punct de vedere sunt ceva mai la îndemână, crezi că ar fi posibil să filmați un DVD în care să cântați integral discul „Silent Fall”? Cum îți sună această idee?
Mogyorós Attila: Ştii zicala: niciodată nu zi nu! [N. red.: zâmbeşte] Dar, privind situaţia actuală, e foarte, foarte puţin probabil să fim capabili de a materializa un astfel de material vreodată. Însă sună foarte fain treaba, mie nu mi-ar fi trecut prin cap niciodată!

Partea mai serioasă însă este că trebuie acceptată şi realitatea, şi anume că muzica pe care noi o abordăm chiar dacă a fost întotdeauna apreciată şi bine primită de presa de specialitate, este una de nişă şi nu ştiu câtă lume ar fi interesată de un astfel de release. Pe lângă asta şi financiar cred că ar necesita un efort destul de mare care nu ştiu dacă şi-ar scoate investiţia. Mai degrabă nu, din păcate. Nu că am fi noi foarte materiali, dar cu banii aceia neexistând, nu prea ai cum.
 
 
Metalfan: Înainte de a încheia, îți propun un scurt exercițiu. Ai putea, te rog, alege 12 piese de la 12 grupuri sau artiști pentru o compilație virtuală plecând de la conceptul din spatele EP-ului „Prologue: Flatline”, declinul și decăderea ființei umane? Ce nume ar avea acest material?
  Mogyorós Attila: Am încercat să aleg câte o piesă de pe albumele mele preferate încă de pe la începuturi, ele având cel mai mare rol în formarea mea ca stil muzical, mai bine zis astea mi-au deschis ochii şi mi-au arătat că există şi altceva şi se poate şi altfel, albumele astea au fost cele care m-au marcat cel mai profund, vorbind din punct de vedere al inspiraţiei.

Pe fiecare album a fost cel puţin câte o piesă mai reprezentativă pentru mine şi care a avut cel mai mare impact asupra modului în care am ajuns să gândesc muzica pe care ar trebui să o cânt.

Dacă am face o compilaţie, probabil-probabil, titlul ar fi ceva de genul „The Quality of Being Unusual” să zicem. [N. red.: zâmbeşte] Asta pentru că mie mi se par ieşite dintr-un tipar bine definit şi urmează o cale şi o abordare mai îndrăzneaţă şi poate şi mai artistică.

01. AtheistMother Man
02. TerrorizerWorld Downfall
03. Morbid AngelFall from Grace
04. Nocturnus - Neolithic
05. DeathOveractive Imagination
06. PestilenceStigmatized
07. CynicHow Could I
08. VoivodExperiment
09. Mekong DeltaDances of Death
10. Psychotic WaltzOut of Mind
11. MegadethHoly Wars
12. Dream TheaterTake the Time
 
Metalfan: Îți mulțumesc pentru timpul și pentru răspunsurile oferite! În final ai dori să adaugi ceva sau să transmiți câteva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?
Mogyorós Attila: Mulţumesc enorm pentru posibilitate, a fost ceva foarte special pentru mine şi mă simt onorat că mi s-a oferit şansa acestui interviu. Dacă imi permiteţi să zic aşa, pentru mine www.metalfan.ro este Psycho Symphony-ul site-urilor de metal de la noi din ţară. [N. red.: zâmbeşte]. Mi se pare că sunteţi şi aţi fost intotdeauna foarte oneşti şi respectuoşi cu fenomenul metal underground, lucru pe care eu îl respect enorm. So, stay metal and be prog!
Autor: H.
Vezi galeriile trupelor: Psycho Symphony,

   September 18, 2017  | 0 Comentarii  | 3301 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Mogyorós Attila (PSYCHO SYMPHONY, UNTOLD FAITH): exersează până va merge, dacă nu merge inseamnă că n-ai exersat destul

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri