interviuri rock

Narcis Drejan (Sport Total FM): muzica rock și sportul, pasiunile supreme

Narcis Drejan (Sport Total FM): muzica rock și sportul, pasiunile supreme
TRUPE : Death Angel, Deep Purple, The Beatles

Radio Sport Total FM reprezintă o oază în deșertul FM din România. Care e legătură între un post de radio dedicat sportului și muzica rock ce face obiectul acestor pagini? Fără a fi în vreun fel părtinitor, pot spune că din păcate în România cel mai rock post de radio este unul de sport și nu unul de gen, așa cum ar fi fost cazul. Vina, pentru cei care vor „Capul lui Moțoc”, nu este a radioului Sport Total FM. Narcis Drejan, redactorul șef al postului, ne-a povestit mai multe despre decizia de a urma acest drum, despre cum vede abordarea pe care o au celelate posturi de radio din țară, dar și despre cum poți face altfel lucrurile și fi într-adevăr bun. Pe Narcis îl puteți asculta de luni până vineri, cu începere de la oră 19:00, la Sport Total FM în cadrul emisiunii Fluier Final, dar și în weekend, cu începere de la oră 16:00, la același post de radio la Liga de weekend. 


 
Metalfan: Salut, Narcis! Bine ai venit în paginile Metalfan.ro! Cum se îmbină în viața ta sportul cu muzica rock?
Narcis Drejan: Îți dai seama, dacă mă întrebai cum merge sexul în viața mea, îmbinat cu drogurile și rockul? E simplu, fac exact ce îmi place. Nu am putut să practic sport de performanță din cauza unor probleme la piciorul stâng, apărute după Revoluție, ca să nu dăm vina pe Ceaușescu și, am ajuns jurnalist sportiv. Să știi că asta mi-am dorit să fac de la 13 ani. Iar muzica rock cu sportul sunt pasiunile supreme, așa că locuiesc excelent în casa mea. Și când ies la alergat singur, ascult numai supărări. Bine, mai pun și un Queen, ba chiar și Depeche Mode. În mașină, de exemplu ascult așa, în ordinea asta: Death Angel, Kreator, Overkill, Evergrey, Testament, Sepultura și Cradle of Filth. Și la radio, în funcție de evenimente, ridic și tonul muzicii. Când joacă echipele românești, tot timpul vei auzi ceva hard, care să te trezească din adormirea fotbalului plictisit.
 
Metalfan: Cum ai descoperit muzica rock? Ai fost ghidat în această direcție sau totul s-a întâmplat natural? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?
Narcis Drejan: Aici dau vina pe tata. Taică-meu spunea, când eram eu mic, că nu există piesă mai tare pe pământ și nici nu va exista, precum „Child in Time”, de la Deep Purple. Și el asculta Jethro Tull, Pink Floyd, Beatles, aoleu! Mă înnebunea cu Beatles, însă abia după 16-17 ani au început să-mi placă băieții din Liverpool. Și știi de ce? Că fetele cădeau ușor pradă cu versuri din Beatles. Vezi, nu trebuie să fii cine știe ce macho-man, dacă visezi Beatles. Bine, azi dacă te duci la agățat cu Beatles, te-ai scos, de la U50 în sus prinzi. Deci, tata m-a ghidat, pentru că în casă auzeai rar muzică românească, șlagărele anilor ’80, plus urechea muzicală. De exemplu, unchiul meu, fratele mamei, Klein Francisc, este concert maistru la Teatrul Liric din Craiova. Când eram mic, ca să nu plâng, studia la vioară cu mine în cameră și mă linișteam. Apoi, în clasa a V-a, țin minte că am fost primul elev din clasă care a acceptat să meargă la Madame Butterfly, a lui Puccini. Îți vine să crezi că mi-a plăcut?

Metalfan: Mai ții minte care au fost primele discuri rock pe care le-ai ascultat? Îți amintești și cum ai intrat în posesia lor?
Narcis Drejan: Aici e o întreagă poveste. Pe lângă discurile cu Corina Chiriac, Amza Pellea, că orice oltean avea poveștile lui ’nea Mărin pe vinil, Mirabela Dauer, Mihaela Runceanu, printre discurile de acasă erau așa: „Locomotive Breath”, de la Tull, și muream după trenuri, așa că puneam discul ăla, și mă încânta fluierul lui Anderson. Mai aveam Floyd și mi se părea tare faza cu „We don’t need no education”. Apoi, vreo 10 discuri Beatles, evident, Phoenix, ba chiar și Budgie. Pe „Baby Please Don’t Go” se făceau chefuri acasă, chiar dacă era Ceaușescu. Să știi că nu venea nimeni să te toarne că asculți rock. Am mai văzut pe la hipsterii care au prins comunismul, cum stăteau ei și ascultau rock pe ascuns, ca sexul pe întuneric. Stai liniștit, altele erau problemele, și le știu foarte bine, că le-am trăit la școală, din cauza faptului că ai mei au refuzat carnetul de partid.
 
Metalfan: În trecut ai cochetat cu muzica și din postura de muzician? Te-ai vedea la un moment dat și în această ipostază? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?
Narcis Drejan: Nuuuu, niciodată! Nu am chemare pentru asta. De ce să exagerez?! La saxofon cu gușă, la ce? Îmi place chitara, am luat lecții de pian prin 2009, dar mi-am dat seama că-mi plăcea profesoara mai mult decât lecțiile de pian. Și ea mi-a zis că ar fi bine să mă gândesc la pian, nu la ea... Așa, în baie, toți ne credem Freddie Mercury.

Metalfan: Care a fost primul concert rock și meci de fotbal la care ai participat? Ai putea, te rog, rememora acele experiențe în câteva cuvinte?
Narcis Drejan: Concert rock... În 1994, la festivalul rock jazz folk și era o trupă din Craiova, Overlord, parcă, nici nu mai știu exact și aveau un cover la „Nothing Else Matters”, foarte bun. Festivalul rock jazz folk era făcut de Lenți Chiriac și erau concursuri, acolo s-au lansat multe trupe, gen Byron, Salata de Sunete, El Negro, da, băieții ăia care încercau reggae. Și an de an se ținea în decembrie. Și au venit și Cargo, Altar, multe trupe. Meci de fotbal? În 1984, când pleca Crișan de la Craiova, după un 0-0 cu Scornicești. Tata îl cunoștea, iar după meci m-a luat în brațe. Și ca să vezi o chestie, Zoltan Crișan a murit lângă mine, la etajul 9 al Spitalului Județean din Craiova, de cancer la plămâni. O asistentă i-a aprins o lumânare, eu i-am șters sângele de pe piept, pentru că scuipa sânge și striga după băiatul lui. Și primul meci pe care mi-l amintesc cap-coadă, un Craiova – Bacău 4-0, țin minte și acum golul lui Gigi Ciurea.
 
Metalfan: Cum reușește postul de radio Sport Total FM să fie cel mai rock post radio din România? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre decizia de a urma această cale?
Narcis Drejan: Nu este meritul meu, eu am şapte ani de când prestez aici, radioul are 10 ani. Mihai Pahonțu e om de radio 100%, iar în materie de muzică rock e Șampion Lig. El a insistat de la început și uite că a mers. Știu că atunci când a venit Turcescu și ne-a dat afară s-a schimbat muzica, se dădea Shakira, ascultai tot felul de chestii comerciale, cu care radioascultătorul nu era deloc obișnuit. Când ne-am întors, țin minte că dădeam niște ciudățenii, că la un moment dat a sunat un domn, Marinică Rapidistul, și mi-a spus că are nevoie de trei zile de hore și de sârbe, pentru a-și reveni cu creierul. Mulți ne acuză că ne nișăm de două ori, că suntem o cauză pierdută, că suntem infatuați și nesimțiți, că suntem idioți, unii ne înjură, dar tu crezi că ne dă cineva ordine? Ăsta este și farmecul Sport Total FM, patronul nu se implică în politica editorială. Aaaaa, și apropo, îi place muzica rock. În concluzie, Mihai Pahonțu a umplut playlist-ul. Și a contat că mai eram câțiva cu muzica rock.

Metalfan: De ce crezi că se feresc în general posturile de radio comerciale să difuzeze muzică rock? Dacă mă uit la numărul de evenimente ce este în creștere de la an la an, pot spune că există public numeros pentru acest gen...
Narcis Drejan: Cred că îi deranjează zgomotul foarte puternic de chitară, îmi spunea asta și Lenți Chiriac. Și probabil pentru că publicul nu este educat. Aș folosi o frază din „Decalogul după Hess”, însă aș fi acuzat de rasism, așa că mă abțin. Dar când îi dai omului de 45 de ori pe zi „Despacito”, e fix ca la congresele PCR, unde ni se spunea despre importanța Partidului pentru popor. Omul ascultă ce i se dă. Uite, Radio Nova din Grecia e post de sport și tot rock pun băieții de acolo. Crezi că se plânge cineva? Noi am reușit, nu mă întreba cum, să-i facem rockeri pe unii șoferi de pe RATB sau taximetriști. E o realizare. Radiourile comerciale se feresc, pentru că nu vor să riște, pentru că s-ar omorî pentru 100 de euro când vine vorba de publicitate. Deci, comercialul înghite comercialul și se elimină nișa. Deși, dacă mă întrebi, salvarea presei ar veni doar de la produsele de nișă.
 
 
 
Metalfan: Care este povestea ta în ceea ce privește jurnalismul? Ce te-a mânat în această direcție?
Narcis Drejan: Ți-am spus, faptul că n-am mai putut să joc fotbal, am început să citesc enorm, înregistram cu vocea mea fotbal minut cu minut, de la Radio România, scriam cronici la meciurile Craiovei, iar lângă lipeam din ziare. Era un hobby pentru mine, că și așa nu prea aveai ce face atunci. Și dacă te jucai, o făceai pe HC sau pe CIP, unde disperai până ți se încărca un joc video, așa că aveai alte preocupări.
 
Metalfan: Ai modele sau oameni care te-au inspirat din jurnalismul sportiv?
Narcis Drejan: Au fost, să știi, foarte mulți. La TVR, Țopescu era interzis când mă uitam eu la meciuri, așa că îl ascultam pe Dadi Graur. Îmi plăcea vocea lui, iar azi stau de vorbă cu el. În presa scrisă erau așa: Ioan Chirilă, Ion Cupen, Marius Mitran. Îmi plăceau la nebunie. În drumul meu am învățat multe de la: Vali Pribeanu, Nicu Dolea, George Păunescu, Marius Mitran, Daniel Nazare, Adrian Florea, Andrei Bălan, Dorin Chioțea, Andrei Constantinescu, Florin Preoteasa, Iulică Anghel, Laurențiu Ciocăzanu, Marian Apipie, Mihai Toma, Adi Dobre și Răzvan Cornețeanu. Sunt mulți, să știi...
 
Metalfan: Care sunt cei mai interesanți oameni pe care i-ai intervievat? Ce ți-a plăcut cel mai mult la ei?
Narcis Drejan: Josep Guardiola, nu? Am făcut interviu cu el când era prin țările arabe, l-au prins dopat la Brescia, și la meciul de retragere al lui Gică Popescu, doar eu mi-am făcut poză cu el. Ziariștii trăgeau spre Hagi, Taffarel, Popescu, Djalminha și Poyet. Și m-a cucerit de când am vorbit cu el. Și uite cine e azi Guardiola. Sunt foarte mulți: Ilie Balaci, Petre Deselnicu, Andreea Răducan, e o fată care iarăși e de o capacitate și are un har, Cristiana Mongol Stancu, fostă campioană la kickboxing, Jackie Ionescu, Edi Iordănescu, iarăși o plăcere să vorbești cu el despre fotbal, plus oameni care au povești de viață incredibile. Mă impresionează toți oamenii care știu să-și povestească viața.
 
Metalfan: Există vreo persoană cu care ai realizat un interviu și care te-a făcut să nu te simți confortabil? Cum gestionezi situația în care trebuie să realizezi un interviu cu interlocutor coleric?
Narcis Drejan: Unul singur. A venit într-o zi un domn, atenție, vorbim de 17 ani de presă, nici nu-i mai știu numele. Era de la o federație de arte marțiale, nu mai știu exact, care a venit cu o foaie. Eu îi puneam o întrebare, el citea alte bălării din foaie. După 35 de minute, că n-am mai rezistat, i-am spus frumos și elegant, aici se încheie interviul cu X-ulescu Geangavelescu. Cred că am deja experiența de a tolera, dar când nu mă înțeleg cu omul, îl fac ușor să simtă că a fost bine, dar interviul a fost foarte scurt. De exemplu, cu Ilie Balaci am stat patru ore la radio, fără pauză de băut apă sau toaletă.

Metalfan: Cu cine ți-ar plăcea să realizezi un interviu? Ce înseamnă pentru tine acea persoană?
Narcis Drejan: Cu Vinnie Jones... Pentru că a jucat la Leeds și este bestia excelentă din filmele lui Guy Ritchie. Și aș fi vrut cu Ronnie James Dio.
 
Metalfan: Pe lângă activitatea pe care o desfășori în cadrul postului de radio Sport Total FM, dacă nu mă înșel, știu că de peste opt ani ești și researcher pentru SI Games, jocul Football Manager. Ce implică această muncă? 
Narcis Drejan: Nu mai sunt researcher la SI Games. Era foarte mult de muncă, stăteam cu cluburile din Liga I, a II-a și a III-a, după loturi, date de naștere, transferuri, atribute, pentru ca jucătorii să fie apropiați ca valoare de nivelul real. Nu mai lucrez, pentru că nu mai este Mihai Andrieș. Cu el am plecat la drum, el s-a dus la FRF, iar eu am rămas cu radio. Și cu revista 100% Sport, proiectul IlfovSport, unde sunt redactor șef, am lucrat un an ca ofițer de presă la Juventus București, unde eram și crainic de stadion și mai merg announcer la fel și fel de evenimente sportive. Uite, de exemplu, la 5 august, voi fi announcer la Vâlcea, la Gala Campioanelor Oltchim 2010, unde se retrage din handbal Ramona Farcău.
 
Metalfan: Care este cartea care ți-a plăcut cel mai mult dintre cele citite în acest an? Poți, te rog, dezvolta?
Narcis Drejan: „Exitus”, cartea lui Adrian Georgescu. Pentru că este cel mai îndrăzneț roman românesc, într-o lume distopică, unde copiii au nume, pentru că reprezintă sinceritatea, iar adulții au doar funcții, pentru că-s plini de păcate. O carte despre acceptarea morții, un roman excepțional, care m-a dus cu gândul la McCarthy sau la lumea distrusă din „Fallout”, unde poți auzi pe lângă locuri pline de radiații și un lent „I just want to set the world on fire”. Iar de afară, „Simpatizantul”, de Viet Thanh Nguyen, o altă revelație, care a câștigat și Pulitzerul în 2016. Este o încântare literară. Și, apropo, recomand câștigătorii de Pulitzer, să citești „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, a lui Doerr, sau „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao”, de Junot Diaz... Toți laureați Pulitzer.
 
Metalfan: Cărțile sportive biografice știu că se regăsesc printre preferințele tale. Te-ai gândit vreodată să încerci să scrii o carte biografică pentru un sportiv român? Vezi fezabil un asemenea proiect? Dacă da, cine ar fi acela? 
Narcis Drejan:  Da, citesc chiar acum una, „La masa presei”, scrisă de prietenul Adi Dobre, despre viața de jurnalist sportiv. O carte excelentă, care abia a apărut. Îți pot spune că am citit cam tot ce ține de autobiografii ale sportivilor români, cartea Andreei Răducan e excepțională, de exemplu, sau „Șut și gol”, a lui Dobay. Sau viața lui Clough, să nu mai vorbesc despre „Blessed”, a lui George Best. I-aș scrie cartea lui Ilie Balaci, fără să mă plătească. Ba chiar i-aș da și bani să mă lase să fiu ghost-writer, deci nici măcar să nu apar pe copertă. Să scriu o carte... Am vreo 100 de pagini despre marea dragoste din fotbal, care e ca un roman, deci nu e biografică, chiar dacă mai și conține date.
 
 
Narcis Drejan alături de Ilie Balaci (Universitatea Craiova)
 
Metalfan: Înainte de a încheia, îți propun un exercițiu pe care sper că-l vei găsi interesant. Ai putea, te rog, realiza un mix tape virtual care să includă 12 piese de la 12 trupe diferite, artiști diferiți, inspirat de utopia kafkiană ce ilustrează în multe momente societatea actuală?
Narcis Drejan: De unde știi că-mi place Kafka? Păi ar fi așa: Gabi Luncă – „Walk” (Pantera), Michael Jackson ¬– „Fată dragă nu fi tristă”, Dimmu Borgir –  „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, Marcel Pavel – „Spune tu, vânt”, Cradle of Filth – „Noi suntem români”, Benone Sinulescu – „Holy diver”, Carcass – „Aproape de voi”, Death Angel – „Mai întoarce Doamne roata”, Accept – „Dar unde dragoste nu e, nimic nu e”, Smiley și Delia – „Satan is real”, Metallica – „Deșteaptă-te române” și Guns’n’Roses – „Roata morii se-nvârtește...” Ai zis 12, puteam continua distopic kafkian până mâine.

Metalfan: Îți mulțumesc pentru timpul și pentru răspunsurile oferite! În final ai dori să adaugi ceva sau să transmiți câteva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?
Narcis Drejan: Rămâneți așa cum sunteți, să știți că vă citesc, și-mi place că scrieți despre trupe de care n-am auzit niciodată. Și de la voi am aflat despre Blacksheep.
 
 
Autor: H.
Vezi galeriile trupelor: Death Angel, Deep Purple,

   July 18, 2017  | 0 Comentarii  | 6596 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Narcis Drejan (Sport Total FM): muzica rock și sportul, pasiunile supreme

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri