OPETH: asteptand urmatoarele 13 minute

Scriam acum doua saptamani ca Nevermore au avut cea mai lunga si cea mai placuta conferinta de presa de la Metal Camp si ca cea cu Opeth a fost doar placuta, nu si lunga. Ei bine, a venit timpul sa povestesc din nou despre Opeth. Este greu sa cuprinzi in cuvinte intreaga adancime a spiritului lui Mikael Akerfeldt sau glumele pe care le strecoara discret in discutie, exact cu acelasi ton cu care spune si restul propozitiei. Daca nu esti atent, risti sa nici nu-ti dai seama de ele, devenind probabil tinta amuzamentului din sinea sa. Cand simte ca te-a pacalit, ii vezi imediat o sclipire jucausa in ochi si un zambet in coltul buzelor.

In comparatie cu anul trecut, de data asta Mikael l-a avut alaturi pe Peter Lindgren. Stiam deja ca Mikael este o persoana cu care ai vorbi incontinuu. Acum am aflat ca nici colegii sai nu sunt mai prejos. Din pacate, oboseala turneelor si-a spus din nou cuvantul, asa ca organizatorii ne-au rugat sa nu-i retinem prea mult. Oricum eram numai doi jurnalisti acolo, colegul italian si cu mine, iar eu deja aflasem cu un an in urma lucrurile "filosofice" despre muzica, trupa si versuri. Intrevederea, devenita mai degraba interviu decat conferinta de presa (tocmai din motivul asta nici nu am adaptat textul in vreun fel), a fost intr-adevar scurta. Doar 13 minute.... Poate la anul mai prindem inca 13 si tot asa, pana cand se vor implini acele ore ca sa ne saturam de vorba.

Mikael Akerfeldt si Peter Lindgren

Italianul: Acum cateva ore ma uitam la Gorefest si ma gandeam ca la inceputul anilor '90 foarte multe trupe de death metal au incercat sa faca ceva diferit, sa incorporeze diverse alte influente. Multe dintre ele pur si simplu nu au reusit, iar altele, care au fost efectiv strivite de presa, ca Tiamat, au vandut foarte bine. Cum de voi ati reusit sa introduceti si alte elemente in muzica voastra, cum ati reusit sa faceti mai mult decat death metal? V-ati gandit vreodata la asta?
Mikael: Nu...
Peter: Nu, dar cred ca ne-a luat si noua destul de mult sa ajungem undeva tocmai pentru ca eram diferiti. Nu am avut turnee, nu am vandut albume si nu am avut concerte timp de foarte multi ani. Abia de curand lucrurile au inceput sa se puna in miscare si pentru noi.
Mikael: Cred ca turneele sunt cea mai buna cale sa ajungi sa ai ceva succes. De indata ce am inceput sa avem turnee, lucrurile au inceput sa se miste. Ne-a luat totusi ceva sa ajungem aici. Sa faci piese lungi nu e chiar cea mai buna reteta pentru succes.
Peter: Depinde de ceea ce vrei sa faci. Daca vrei sa te concentrezi pe muzica sau daca vrei sa ai succes comercial, ce imagine anume vrei sa ai... sunt doua stiluri complet diferite. Noi ne-am axat intotdeauna pe muzica, iar atunci cand faci asta, in scena muzicala din ziua de azi trebuie sa platesti un anumit pret. Pretul este ca nu ajungi nicaieri. Insa acum avem nu numai acceptul scenei metalice, dar si pe cel al scenelor rock sau chiar hard rock, care se pare ca sunt interesate de ce facem. Noi am crezut intotdeauna ca facem ceva interesant. Se pare insa ca celorlalti le-a luat ceva timp sa isi dea seama de asta.

Italianul: Deci acum publicul este mai pregatit sa accepte ceva diferit, pe cand acum 10 ani nu era?
Peter: Cred ca muzica noastra are cate ceva pentru fiecare persoana in parte. Doar ca trebuie sa ai rabdare cu ea, sa o asculti cu atentie, in timp ce stai fara sa faci nimic altceva, nu sa o asculti in timp ce mananci sau in timp ce conduci, de exemplu. Acum 10 ani erau destul de putini cei care isi faceau timp sa ii acorde atata atentie, insa cred si ca multi oameni nici nu auzisera de noi pe atunci.  Acum sunt mai multi cei care ne cunosc si stiu cine suntem. Aud de noi, unii ne asculta si le place ce aud, altii ne asculta si nu le place ce aud.
Mikael: Nu cred ca mai sunt atat de multi din ultima categorie. Tuturor le place muzica noastra acum.

Metalfan: Eu voiam sa va intreb despre Martin Lopez. Ce mai face si cum se simte?
Mikael: Nu am mai vorbit cu el de ceva timp. Acum e in Uruguay, din cate stiu. Ultima data cand am vorbit se simtea destul de bine, insa nu era inca in stare sa cante. Inca mai trebuie sa se puna pe picioare, sa manance cum trebuie. Deci se simte mai bine, insa nici unul dintre noi n-a mai vorbit cu el de cateva luni, asa ca in acest moment chiar nu stiu ce face.

Mikael Akerfeldt si Peter Lindgren

Metalfan: Si cum s-a acomodat Martin Axenrot in trupa?
Peter: Este extraordinar! Are un caracter extraordinar, in plus este si un tobar foarte bun si...
Mikael: Este amuzant.
Peter: Da. Totul s-a potrivit de minune, pentru ca intotdeauna iti faci griji atunci cand aduci in trupa pe cineva nou. Nu trebuie sa se potriveasca doar din punct de vedere muzical, ci si ca personalitate. Acum suntem mereu in turnee si ne petrecem atata timp impreuna, in acelasi autocar, incat daca omul este un nesimtit, pur si simplu n-o sa mearga. Dar el nu e asa, e un tip foarte de treaba.
Mikael: Are atata energie in el incat uneori noi, ceilalti, ne simtim epuizati. Canta de mult timp, insa cu celelalte trupe ale lui nu a avut ocazia sa lucreze atat de intens cum lucram noi. Sper ca nu s-a saturat de ritmul asta... inca. La inceput a fost si pentru el cam cum eram si noi cu ani in urma, ca un vis implinit cand ajungi sa canti cu o anumita trupa pe care o admiri. De asta ne-am si apucat sa compunem muzica buna si visam sa plecam in turnee, sa plecam in strainatate in turneu si sa cantam in tari din toata lumea. A fost visul nostru dintotdeauna. Iar acum asta facem, este singurul lucru pe care il facem.

Metalfan: Ati inceput deja sa lucrati la piese noi? Se intrevede vreun album la orizont?
Mikael: Se va intampla si asta, cred, insa momentan avem doar cateva riffuri si cateva aranjamente pe care am apucat sa le fac. Imi este imposibil sa scriu cat timp sunt in turneu, stii... sunt alte lucruri interesante de facut si trebuie sa le acordam prioritate, ca de exemplu sa bem. Si sa fumam, da... sa ne uitam la televizor, sa ne jucam niste jocuri video. Pur si simplu nu am nici un pic de intimitate in turneu ca sa pot lucra. O multime de alte trupe reusesc sa compuna in turnee si chiar sunt gelos ca ele pot si eu nu. Noi nu suntem una din acele trupe. Asa ca de Anul Nou vom lua o pauza, in primele luni ale anului viitor ne vom relaxa probabil si ne vom petrece timpul cu prietenii si familiile, ne vom odihni si abia apoi o sa ne apucam serios de viitorul album.

Italianul: Ce faceti cand va intalniti cu o asemenea situatie cand trebuie sa cantati live la un festival unde nu toata lumea a venit sa va vada? Multi se pregatesc sufleteste pentru piese de 15 minute. V-am vazut si la Gods of Metal si mai multi au zis ca piese atat de lungi sunt pur si simplu prea mult.
Peter: Cred ca e cam la fel pentru orice trupa. Sper totusi ca vor fi si cativa fani prin multime si ca asa o sa simtim ca cineva apreciaza ce facem. Festivalurile ne dau totusi posibilitatea sa aparem nu doar in fata fanilor nostri, ci si in fata unor oameni care nu ne sunt fani. Este o ocazie buna sa aratam ce putem, iar cei care probabil au auzit de noi, or sa ne asculte. Pentru noi e ok si daca unei persoane din zece ii place muzica noastra.
Mikael: Cred ca e inevitabil pentru noi, asta e... vom fi pe afisele festivalurilor pentru ceva timp de acum incolo. Asa ca oamenii or sa ne vada. E posibil sa nu le placa, dar macar or sa-si aminteasca de noi, pentru ca nu sunam ca nici o alta trupa. Noi vom fi aici si apoi e treaba fiecaruia sa se decida daca i-a placut sau nu. Insa cu siguranta isi vor aminti cine suntem.

Peter Lindgren

Metalfan: Din cauza lungimii pieselor, multi au impresia ca trupa canta foarte putin. Concertul de anul trecut de la Sziget a trecut atat de repede...
Mikael: Da, dar acolo s-a facut o greseala. La inceput ni s-a spus ca vom canta 40-45 de minute, insa odata ajunsi acolo am vazut ca eram trecuti in program cu un show de o ora si 20 de minute! Am fost socati. Abia aveam noul tobar si piesele pe care urma sa le cantam erau singurele pe care le stia pe atunci.
Peter: Nimeni nu ne-a spus ca va trebui sa cantam atat de mult.
Mikael: Ala a fost un concert scurt. In mod normal, cand ne programam noi concertele, cantam cam doua ore si ceva.
Metalfan: Aici cat veti canta?
Peter: Cred ca 75 de minute.
Mikael: Da.
Peter: Asta inseamna cam 7 piese.
Metalfan: Atat de putine....
Peter: Da, bine... daca ai de cantat o ora, majoritatea trupelor reusesc sa cante 10, poate chiar 12 piese. Noi apucam sa cantam numai 5. Dar dureaza tot o ora.

Italianul: Pana unde credeti ca puteti merge cu muzica voastra? Cat de departe credeti ca puteti ajunge? Explorati ceva nou cu fiecare album in parte. O sa ajungeti vreodata sa faceti un album in intregime progresiv?
Peter: Pai deja am facut asta pe Damnation, ala nu este un album metalic. Nu stiu ce sa spun... daca m-as intoarce cu 10 ani in urma si as vedea unde am ajuns acum, probabil ca as fi surprins. Insa din punct de vedere muzical, am facut deja un album progresiv cu Damnation.
Mikael: Nu incercam sa devenim purtatori de cuvant pentru metalul progresiv si sa-l scoatem in lume, chiar nu este asta intentia noastra. Dupa cum a spus si Peter mai devreme, noi ne concentram sa scriem piese bune si ramane decizia oricui altcuiva, fie presa, canale media, casa noastra de discuri, agenti sau orice altceva asemanator, cat de mari vor sa ne faca. Daca tii neaparat, poti sa faci celebru un retardat. Totul se reduce la bani si din pacate Opeth nu este una din trupele pentru care oamenii cu bani sa vada un viitor maret. Toate lucrurile pe care le-am obtinut, tot succesul pe care l-am avut pana acum, ni se datoreaza in mare parte, nu vin dintr-o prea mare valva pe care s-o fi facut casa de discuri. Intotdeauna exista cineva care face mai multi bani ca tine si hai sa fim seriosi, asta e ceea ce vor casele de discuri, sa faca bani. Acum o ducem bine, insa nu cred ca si-au facut planuri cu noi... sa avem in deschidere Metallica.

Metalfan: Acum ceva timp am citit pe Blabbermouth ca un fan s-a suparat foarte tare pe tine pentru ca vorbesti prea mult pe scena. Mi s-a parut amuzant...
Mikael: Pai chiar e amuzant. Oamenii gasesc mereu ceva de care sa se planga si e adevarat... chiar spun o gramada de porcarii pe scena. Insa stii ceva? In acele momente aia este scena noastra.
Peter: Pe de alta parte, gandeste-te... Sunt numai cinci piese, deci avem doar 4 pauze intre piese. Daca am avea 10 piese, am avea 9 pauze si aproape ca n-am mai avea ce zice in fiecare.
Mikael: Avem si noi nevoie de pauzele alea, sa ne acordam instrumentele, sa mai bem niste apa. Pe urma cred ca am fost inspirat si de ceea ce spune Devin Townsend intre piese, il gasesc foarte amuzant. Cred ca este foarte misto sa auzi pe cineva care.... adica nu suport sa ma duc la concerte si sa aud "show me your fucking hands", "scream for me". Toate astea s-au mai facut. Nu ma tenteaza sa fac si eu asta si chiar n-as putea. N-as putea sa spun chestiile alea si sa imi pastrez mina serioasa pentru ca inca nu am mentalitatea aia de rock star. Nu inca. In schimb pot sa spun toate porcariile cum ar fi cock, pussy, fuck (rade). Multi oameni cred ca este plictisitor, altora li se pare amuzant.

Metalfan: Si o ultima curiozitate din partea mea. Anul trecut cand ati cantat la Sziget a fost tot o zi ploioasa, exact ca si acum. Credeti cumva ca Opeth aduce ploaia?
Peter: Cred ca da. Ieri am cantat la Earthshaker Festival si a inceput sa ploua chiar cand am ajuns noi.
Mikael: Care ploaie? Aia a fost furtuna in toata regula. Suntem demonici.
Peter: Si acum am adus ploaia si in Slovenia.
Metalfan: Ceea ce e un lucru bun tinand cont ce zile toride am avut pana acum. Ploaia asta e pur si simplu perfecta.
Italianul: De fapt si la Gods of Metal acum o luna, cand ati cantat voi a fost singurul moment al zilei in care a plouat. (toata lumea rade) Am stat acolo patru zile si doar atunci a plouat!
Mikael: Ni se intampla deja de catva timp. Nu imi pot imagina daca o fi vreun semn sau nu.