interviuri rock

Rune Eriksen (Aura Noir): Să fii parte din Aura Noir e ca o capsulă a timpului

Rune Eriksen (Aura Noir): Să fii parte din Aura Noir e ca o capsulă a timpului
TRUPE : Aura Noir, Ava Inferi, Mayhem, Twilight of the Gods

 De la imensitiatea şi  întunericimea totală exprimate în compozițiile unor albume de la Mayhem, la riff-urile mizerabile, aspre şi autentice din black thrash-ul făcut de Aura Noir şi la melodiile care îți dau fiori, dezvăluite prin intermediul materialelor Ava Inferi, Rune Eriksen, cu numele de scenă Blasphemer, a dovedit că este unul dintre cei mai vizionari chitarişti ai vremii noastre. De aceea, nu m-am putut abține şi m-am comportat ca un „fanboy” atunci când i-am pus nişte întrebări pentru interviul de mai jos. La un moment dat, l-am întrebat despre muzicienii lui preferați din ani ’80, doar pentru că era aceea încă înseamnă ceva special pentru mine şi pentru că aveam curiozitatea de a afla despre percepțiile unuia dintre artiştii pe care îi apreciez foarte mult. Dar starea lui de spirit a ghidat cumva lucrurile într-o altă direcție, care este, într-adevăr, una absolută. Oricum, veți vedea mai multe în rândurile următoare care concentrează în principal factorii ce gravitează în jurul dimensiunii Aura Noir. Dincolo de asta, Aura Noir se va urca pe o scenă din Bucureşti sâmbata asta, pe 28 mai, la Club Fabrica, aşa că, nu pierdeți şansa de a asculta live cea mai nenorocită muzică pe care o puteți avea zilele astea. 
 
 

Metalfan: Salut! Cum te simți astăzi, domnule Blasphemer?
Rune Eriksen (Blasphemer): Hey! Sunt bine, mulțumesc. Sunt cam ocupat cu finalizarea pre-producției la un proiect la care lucrez şi care va apărea curând… Vremuri palpitante… 
 
Metalfan: Şi cum e treaba cu Aura Noir? Văd că timpul zboară ca dracu’. Au trecut deja patru ani de la ultimul album al trupei, dar există indicii în presă cu privire la un nou material care ar fi în facere. Ai vrea să ne spui ceva despre treaba asta şi despre contribuția ta în procesul de compunere al muzicii noi? 
Rune Eriksen (Blasphemer): Da, păi cred că suntem pe la mijlocul drumului cu acest proces. Anul trecut am închiriat o casă în sudul Portugaliei unde am stat toți şi am repetat cam o săptămână şi, acolo am rezolvat cea mai mare parte din materialul care va forma noul album. Cât despre momentul de față, cred că avem gata trei piese cap-coadă, cel puțin părțile instrumentale sunt făcute şi mai avem şi scheletele altor cinci-şase cântece. Deci, cred că odată ce ne vom găsi toți şi ne vom pune pe improvizat, asta când ne vom întâlni în Norvegia vara asta, piesele se vor dezvolta fără doar şi poate. Sau cel puțin aşa sper eu. Cât despre contribuția la piese, cu toții ne-am pus ideile la bătaie pentru album de data asta. Chiar şi Tank a putut să contribuie cu un riff sau două, ceea ce mi se pare tare. Ar trebui să fie un album foarte intens, aşa cum e de aşteptat. 
 
Metalfan: Ştii că se zice că vremurile în care un artist îşi manifestă talentul, viziunile şi puterea de expresie au o anumită influență asupra creațiilor sale. Cum sunt aceste timpuri percepute de unul dintre aceia care creează cel mai nenorocit black thrash? Cum se reflectă momentul ăsta în muzica pe care o scrii?
Rune Eriksen (Blasphemer): Pentru fiecare trupă e o abordare diferită şi o viziune diferită. Dar pentru Aura Noir e aşa cum a fost mereu; este viziunea unor nemernici bătrâni şi ursuzi asupra felului în care lumea se desfăşura în zilele ei de glorie… Zilele în care muzica metal avea magia ei şi fiecare om părea să fie intransigent… Vremurile în care lucrurile erau noi, vicioase şi însuflețitoare… Şi mai adaugă şi o ladă de bere în peisajul ăsta. [n. red. râde] Cât despre momentele cu pricina, cred că ele se aud odată cu muzica. Asta e frumusețea muzicii, faptul că deține o infinită cantitate de informații care (de cele mai multe ori) nu pot fi transformate în cuvinte. 
 
Metalfan: Dacă mă întreabă cineva, eu zic că albume precum: „Grand Declaration of War”, „Chimera”, „Ordo Ad Chao”, apoi „Black Thrash Attack”, „The Merciless”, „Out to Die” şi toate materialele scoase de Ava Inferi reprezintă unele dintre cele mai valoroase creații ale muzicii conemporane, în general, dar pentru un muzician, fiecare secvență din muzica pe care a compus-o înseamnă ceva particular, ori aşa cred eu. Mereu m-am întrebat, cum îşi percep muzicienii de-a lungul timpului muzica pe care au făcut-o? Dacă cineva îți spune că n-ai voie să foloseşti niciun cuvânt, iar ca să spui ceva trebuie să alegi nişte muzică din cea pe care ai creat-o în trecut, ce riff-uri, cântece sau albume ai alege?
Rune Eriksen (Blasphemer): Asta-i bună! Mulțumesc pentru complimente! De fiecare dată când îmi aud muzica, aud ceva în curs de dezvoltare, ceva de genul. Îmi aud calea, aud fragmente din aceeaşi viziune pe care o port astăzi. Aud luptă, speranță şi voință pentru a canaliza sau a crea ceva mai mare decât mine, dar într-o fază inițială. Aud de asemenea şi complicații şi reîntoarceri, fireşte… Probabil că e ceva similar cu acțiunea de a te uita la fotografii cu tine din diferite perioade ale vieții, întrebându-te: „bă băiatule, de ce purtam teneşii ăia şi de ce dracu’ aveam părul ăla frizat ca MacGyver?” Ştii, sunt momentele alea pe care toți le regretăm cumva, dar le acceptăm ca parte din viața noastră. Vorbind despre albume la care am lucrat, fiecare dintre ele reprezintă o eră diferită pentru mine şi de aceea mi-ar fi foarte, foarte greu să aleg. 
 
 
Metalfan: De vreo 20 de ani umbli cu nişte muzicieni minunați şi anume, Carl-Michael Eide şi Ole Jørgen Moe, cu care faci cea mai „urâtă” muzică posibilă. Spune-mi ceva despre evoluția grupului ăsta. Cu siguranță că lucrurile se schimbă în timp, e cumva o transformare naturală, dar care sunt cele mai importante aspecte care s-au schimbat pe parcursul acestor ani?
Rune Eriksen (Blasphemer): E haios că nu simt să se fi schimbat prea multe lucruri cu adevărat. Bineînțeles, în viețile noastre separate lucrurile s-au schimbat într-un fel imens, mai ales pentru Aggressor din cauza accidentului, iar eu la rândul meu simt că am evoluat într-un sens bun de-a lungul vremii. Dar de fiecare dată când ne întâlnim şi ne adunăm sub steagul Aura Noir, se simte ca şi când suntem aceeaşi gaşcă de la mijlocul anilor '90. Să fii parte din Aura Noir e ca o capsulă a timpului, pe bune, ca şi când timpul ar fi stat în loc. Iar pentru noi, cei din acest grup, nu cred că există un mod mai bun  de a exista. 
 
Metalfan: Fiindcă voi nu locuiți toți în aceeaşi țară, de obicei vă întâlniți când ajungeți în locul în care urmează să aveți următorul concert. Cât timp a trecut de când nu ați mai fost toți în acelaşi loc?
Rune Eriksen (Blasphemer): Păi, eu tot merg în Norvegia când şi când, fie să-mi vizitez familia, fie să mă găsesc cu oamenii pentru un show sau cine ştie, dar anul ăsta a fost în mod particular aglomerat din pricina turneelor din America de Sud sau concertelor separate. Dar, să fiu precis, ultima dată când ne-am văzut cu toții a fost pe aeroportul din Glasgow, la sfârşitul lui martie. O să fie marfă să ne întâlnim toți în Bucureşti… 
 
Metalfan: Apropo de asta, următorul concert o să fie deci în Bucureşti, România. O să fie al doilea show Aura Noir susținut aici, dar tu ai vizitat deja țara asta de mai multe ori. Ai cântat cu Twilight of the Gods anul trecut în Craiova, dar şi cu Ava Inferi acum câțiva ani în oraşe diferite. Unii zic că România are chestii frumoase de oferit, alții cred că e un loc nebun, în timp ce presa de astăzi face o reclamă exagerată Bucureştiului, care e prezentat ca o destinație „cool”. Cum te-ai simțit când ai cântat pe-aici? Şi care sunt sentimentele tale când te gândeşti că te vei întoarce în Bucureşti?
Rune Eriksen (Blasphemer): Îmi place mult România, e o țară frumoasă şi e mereu chef să mă întorc acolo. Am fost în Bucureşti de vreo cinci, şase ori, sau pe-acolo, poate chiar de mai multe ori, nu mai ştiu şi, de fiecare dată când mă întorc acasă (în Portugalia), ajung cu senzația că mi-am petrecut timpul minunat. Mereu am fost tratat bine acolo, cu orice trupă cu care am fost să cânt, aşa că de-abia aştept să mă întorc. Cred că o mică parte din inima mea zace în Bucureşti, România… 


Metalfan: Care a fost cel mai tare show Aura Noir după părerea ta şi de ce? 
Rune Eriksen (Blasphemer): Asta e o întrebare dificilă, dar în amintirile mele recente cred că showul de la Fall of Summer din 2014, Franța a fost foarte tare. O scenă perfectă ca dimensiuni, un public mare şi am mai şi cântat înainte de Venom. Altul în afară de ăsta, undeva în Suedia, cu siguranță… Mereu iese marfă un concert cu Aura Noir în Suedia, se pare că oamenii ăia au atmosfera potrivită. [n. red. râde] Şi, bineînțeles, toată America de Sud a fost marfă! 
 
Metalfan: Cu o seară înainte de showul din Bucureşti, o să fii gazda unei petreceri metal în Private Hell, un bar de-aici. Ar fi stupid să te întreb ce muzică vei pune sau chestii din astea… Dar mi-ar plăcea să aflu ce înseamnă o petrecere metal pentru tine astăzi. Ce crezi despre mulțimi şi despre felul în care ele se distrează?
Rune Eriksen (Blasphemer): Încep să îmbătrânesc, aşa că prefer cumva ca petrecerile să fie pe principiul „noi ştim ce facem aici,” în loc ca deznodământul să fie o petrecere lunatică, dementă… Dar da, e mereu distractiv să pui muzica ta preferată mulțumilor. E faptul că dai o parte din tine celor care trec pe-acolo. Până la urmă, mă aştept să fie ceva lejer, cu ceva beri reci pe masă în compania iubitorilor de muzică care au aceleaşi gusturi. 


Metalfan: Care sunt formațiile tale preferate din anii ’80 şi ce e aşa marfă la ele după părerea ta? 
Rune Eriksen (Blasphemer): Din ani ’80… Hmm… Tre’ să fie Metallica, cel puțin pentru partea de metal… Zilele astea am tendința de a mă duce în muzica anilor ’70. O săptămână nu e 100% completă fără Black Sabbath, Deep Purple sau Rainbow. Faptul care face ca aceste formații să fie minunate e înrădăcinat probabil în treaba că oamenii ăştia au fost un soi de pionieri. Adică, cel mai probabil, Tony Iommi a scris împreună cu alții (în sensul că a influențat excesiv) toate riff-uril de doom metal pe care le ştii. [n. red. râde] Mă întind un pic, bineînțeles, dar da, pentru mine, ei (Black Sabbath) accentuează măiestria artistică autentică şi comprimă ideea de ocultism în muzică. Ei vin dintr-o vreme în care lucrurile erau mai pe bune, mai pure, mai neatinse şi, în sensul ăsta, ei duc după ei acea idee revoluționară şi nepământească ce va continua să ne inspire pe toți. 
 
Metalfan: Care este părerea ta despre black metal-ul compus astăzi?
Rune Eriksen (Blasphemer): Sincer, nu prea ştiu trupe de black metal de astăzi întrucât nu urmăresc genul de aproape. Cu siguranță că sunt „făclieri” peste tot pe glob. Dar ştiu însă că noul album Absu va rupe! 
 
Metalfan: Hai să ne oprim aici, deocamdată. Mulțumesc foarte mult pentru timpul şi pentru cuvintele tale! Fii liber să scrii orice vrei în final, despre tine, despre noi, despre fanii Aura Noir de-aici… Noi de-abia aşteptăm cel mai „urât” concert Aura Noir! 
Rune Eriksen (Blasphemer): Mulțumesc mult pentru interviu… De-abia aştept concertul şi să mă găsesc cu prietenii şi cu colegii în centrul Bucureştiului! Veniți să ne salutați!
 
Autor: Gina S.
Vezi galeriile trupelor: Mayhem,

   May 26, 2016  | 0 Comentarii  | 5102 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Rune Eriksen (Aura Noir): Să fii parte din Aura Noir e ca o capsulă a timpului

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri