interviuri rock

SATANOCHIO: fantoma de la opera cu patru capete

SATANOCHIO: fantoma de la opera cu patru capete
TRUPE : Satanochio

Mister S., intunecatul mastermind al profanului grup Satanochio a avut amabilitatea de a vorbi despre schimbarile ce au avut loc in trupa in ultima vreme, ne-a oferit mai multe detalii despre noile materiale intitulate Surrealists si A Parallel Zoetrope si despre colaborarile cu trupele The Konsortium si Aenaon, dar nu a ocolit sa vorbeasca despre o eventuala colaborare cu Avatar, despre proiectul sau solo Extinction Algorithm si despre Nightpray, acest "The Mothers of Invention" al scenei underground din Romania. Mai multe detalii puteti afla in randurile de mai jos chiar de la Mr. S.:





Metalfan: Salut S. si bine ai revenit la Metalfan!
Mr. S.: Salut. Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt.. sau invers? Hahaha

Metalfan: In ultima perioada s-au intamplat foarte multe lucruri pentru Satanochio. Acum formatia are patru membri. Cum s-a produs aceasta schimbare sau mai bine spus "upgrade"?
Mr. S.: Da, de pe la inceputul anului suntem patru personaje in gasca asta. Pe cel mai nou venit in trupa l-am poreclit simplu "IV".

Indiferent ce clefetesc gurile cunoscute sau necunoscute, cum ca "nu am avut inspiratie", am ales si de aceasta data ce am ales mereu, atunci cand a fost vorba de Satanochio: sa punem pe hartie doar ce conteaza cu adevarat pentru trupa. Iar in acest moment, cel mai important lucru pentru trupa este ca suntem 4 si ca putem canta piesele live la sala, fara a ne mai lipsi vreun instrument din peisaj. Pentru noi asta conteaza mai mult decat sa avem un belzebuthking of the 666 storms la bass.

Anul acesta am facut un pas important si anume am adus trupa in cel mai agresiv si direct punct cu putinta, proces ce a culminat cu inregistrarea primelor piese live.

Metalfan: Comparativ cu directia pe care o urmati pe From Beyond, noile compozitii sunt mult mai directe. Ne poti spune mai multe lucruri in acest sens?
Mr. S.: Stii? daca tragem maine I Spit Blood cu efectele si preseturile de pe From Beyond, tragem dublaje la voci, aranjam totul cum trebuie, asemenea unui album din anul in care traim, Grui trage si chitara 2 si isi face si solo-ul pun pariu ca nu o sa isi dea seama nici dracu ca exista vreo diferenta. Am atata boala pe toata treaba asta cu sunetul incat imi vine sa vomit negru. Mie nu imi place sa vorbesc despre sunet, imi place ca muzica sa fie facuta in sala de repetitii cat mai consistenta, inchegata si valabila si sa se bazeze mai putin pe sunet. Ce se aude pe piesele noi, trase live este exact asa cum suna trupa asta in sala de repetitii, fara absolut nici un add-on, sau smecherie bagata pe undeva. In opinia mea, acesta este cel mai frumos din partea unei trupe pentru un fan -  sa se prezinte in adevarata ei forma, dezbracata de latex si jartele...macar odata in viata. Ca sa scurtez discursul, hai sa zic ca a fost un experiment. Acest experiment se impunea ca urmatorul pas pe care trupa asta trebuia sa il faca. Asta am vrut sa se transmita, asta am transmis. Unde mai pui ca versurile si muzica au fost scrise intr-o perioada in care toti am fost afectati de rahatul care se intampla in jurul nostru, asa ca este normal ca rezultatul sa fie mai brut, brutal si mai direct - asa am si vrut. Ca relatie muzician - ascultator, sunt, in opinia mea, cele mai intime si sincere piese de pana acum. Ori, asta mi se pare ceva de senzatie, avand in vedere contextul.





Metalfan: Cu nu foarte mult timp in urma ati lansat doua split vinil-uri. Pentru inceput haide sa vorbim despre Surrealists lansat alaturi de norvegienii de la The Konsortium. Ce ne poti spune despre piesa I Spit Blood, despre acest material, despre colaborare.... Norvegia nu-i asa de aproape...
Mr. S.: Da, Norvegia nu este deloc aproape, dar ne-am cunoscut pe myspace. Nu mai tin minte cine a felicitat primul pe celalalt pentru muzica prestata, ideea a fost ca felicitarile au fost reciproce si imediat dupa am inceput sa si discutam mai amplu. Dupa un timp norvegienii l-au cunoscut si pe Costin, cu care au inceput si sa colaboreze, si dupa un alt sir de luni de zile visul la care glumeam in primele mailuri s-a adeverit, iar split-ul a fost produs de Temple Of Darkness Records, casa celebra in Underground pentru productiile sale de lux. Unde mai pui ca ne-au asigurat si o distribuite beton prin PHD.
Astept cu nerabdare albumul celor de la The Konsortium, imi place foarte mult ce fac iar de piesa lor de pe splitul cu noi, chiar nu am ce sa comentez, iubesc Ved Buens Ende (este un cover version) de mult prea multi ani.





Metalfan: Dupa Surrealists a urmat A Parallel Zoetrope, lansat alaturi de Aenaon din Grecia. Piesa Crimson Grim a fost inregistrata in acelasi timp cu I Spit Blood? Care este mai exact modul in care lucreaza Satanochio in momentul de fata?
Mr. S.: Satanochio a intrat in sala repetitii plin de nervi de atata batjocora pe strada, acasa, la munca, intre prieteni, in oras, in underground in februarie 2010, in formula de 4 insi. O luna mai tarziu, tot noi astia 4 am tras 3 piese intr-o zi, pe o placa audio de 8 canale, toti odata, in balamucul ala de subsol. 2 din aceste piese deja au aparut, a treia va aparea in curand. Acum 2 luni ne-am apucat de lucrat la ceva nou. Asa lucreaza Satanochio asta cu 4 capete. Cand se intampla, se intampla.

Acum, revenind la splitul cu grecii. Ciudat, am avut aceeasi poveste si cu ei ca si cu norvegienii. La fel, ne-am cunsocut tot pe internet, am facut schimburi de felicitari pentru muzica facuta si hop am ajuns din vis in realitate dupa foarte putina vreme. Aenaon au pus cea mai buna piesa a lor de pana acum pe acest split si sper ca si a noastra sa le faca cinste. Este o trupa foarte buna si vreau sa le multumesc pe aceasta cale ca ne-au cooptat pentru acest split, ei deja avand un deal cu Floga Records, o alta casa de dsicuri respectata in underground. In concluzie, ca sa nu diluam ideile, atat cu The Konsortium cat si cu Aenaon, ne-am cunsocut pe myspace. acolo am dialogat prima data, de acolo a inceput totul, de la niste oameni ce locuisc foarte departe unul de celalat, dar care sunt nesatui de a descoperi muzica metal cat mai interesant abordata si facuta. Cautandu-ne ne-am gasit.

Acum, fiidnu-mi prea lesne sa leg momentul in care am ajuns cu discutia de o problema veche de-a mea, as dori sa o fac. Este partea dedicata celor care ne acuza ca suntem "trupa de myspace". Pentru un simplu metalist nu stiu cat de jignitor este, mai ales ca am vazut ca se poarta la greu prin toata lumea sa o arzi marfa si sa iti faci un rahat de pseudo trupa iar zdranganeala aia sa ti-o uploadezi pe rahatul ala de site, unde sa tragi de lume sa te asculte. Pentru un adevarat artist insa, toata treaba asta  este o jignire in adevaratul sens al cuvantului. Satanochio nu este o trupa de "ciudati" "neintelesi" pusa acolo pe myspace ca sa intre lumea iar respectivii ciudati sa se masturbeze citind commenturile prietenilor mai mult sau mai putin virtuali. Satanochio nu este o trupa de black metal care canta despre satan inghetat si mananca coaja de la brad cu tot cu furnici. Satanochio nu este o trupa care viseaza contracte si tour-uri, afterparty-uri si sesiuni de autografe pe sani, sub soarele dogoritor al unui mare fest open air. Este un act intim de cultura, iar intimitatea ne ajuta sa ne concentram pe claritatea mesajului si pe nealterarea lui. Repet, asa cum am facut-o si in alte interviuri: Trupa asta exista in modul asta pentru ca este si o reactie la ce am trait in underground. Nu vreau vreodata ca trupa asta sa aiba de a face cu ipocrizia care domneste peste tot sau cu “prietenii” care iti vin la concerte din obligatie sau ca e cool. Pana nu de curand credeam ca prin felul asta de a fi ne vom selecta “clientela” , dar uite ca nu am reusit, caci a devenit cool sa ai tricou sau hanorac cu trupa asta, numai asa, ca e “fitza”. Pe unii i-ar bucura asta, pe mine unul ma intristeaza. Revenind la problema de mai sus, prefer sa ma injure lumea pentru ce fac, nu pentru ce nu fac. Satanochio este "fantoma de la opera" si nimic mai mult!





Metalfan: Cu ceva vreme inainte de a lansa cele doua split vinil-uri a aparut si split-ul CD Pandemonium alaturi de mexicanii de la Benatnash. Ce ne poti spune despre acest material si despre colaborare?
Mr. S.: Acum daca iti zic ca si cu Benatnash a fost aceeasi poveste, intram deja lejer pe taramul penibilului, hahah. A fost exact la fel, ei ne-au contactat. Mai intai au vorbit cu Grui Sanger destul de mult si dupa o vreme am discutat cu totii. In final decizia a fost simpla de luat: ei ne propuneau un deal bun si o distributie buna pe piata din mexic, unde chiar nu am fost distribuiti niciodata, iar noi abia scoteam From Beyond si nu puteam folosi piese de pe acel amterial, dar nici alte piese noi nu aveam. Asa ca, in final am ajuns la concluzia ca daca facem o reeditare la Vagrant Matter Heritage, pentru un teritoriu in care oricum lumea nu a auzit de noi, ar fi chiar in regula. Si a fost, oamenii au fost seriosi, am avut promovare si tot ce trebuie.

Metalfan: Aveti in plan sa mai lansati astfel de materiale, eventual alaturi de vreo trupa din Romania? Eu va vad impartind un split alaturi de Avatar...
Mr. S.: Avatar sunt o trupa extraordinara. Avand in vedere ca Marius este preferatul meu ca textier din Romania iar trupa compune intr-un mare fel, nu vad de ce sa nu ma bucure enorm orice colaborare, chit ca suntem la poluri departate, stilistic vorbind. Chiar am ramas placut suprins sa vad cate conexiuni exista intre versurile lor si ale noastre.
M-ar bucura orice material alaturi de o trupa romaneasca la care tin, dar ma intristeaza atat de mult starea de spirit ce planeaza peste tot ce inseamna Romania incat nu stiu daca se va intampla vreodata. Romania este valea plangerii, aici oamenii sunt posaci, ne confundam in gri, zambetul apare numai la interes, iar toti cei care sar de medie tind sa se lase inghititi la un moment dat de molima asta...ascunzandu-se in spatele unui rid, unui copil sau unui sac de neimpliniri...azi un pic, maine un pic, pana dispar de tot in banal...asa ca sper ca indiferent ce se va intampla, atat noi cat si Avatar sa continuam sa facem diferenta.





Metalfan: Ca tot vorbeam de colaborari haide sa vorbim si de celalt grup alaturi de care activezi: Nightpray. Anul acesta a fost lansat cel de al doilea album de studio intitulat Dreamocracy. Este Nightpray un fel de The Mothers of Invention tinand cont de faptul ca exista o reala diferenta stilistica intre Five Hours Before And Sometimes After si Dreamocracy?
Mr. S.: Haha, ce comparatie! E adevarat ca muzica este oarecum diferita fata de primul album, dar nu vad totusi o diferenta asa de radicala. Daca nu mai era toba, care sa traga instrumentele dupa ea in diverse zone, sunt convins ca multi nu ar mai zice asta. Sunetul a fost schimbat, preseturile la chitari... si chiar chitarile daca imi aduc bine aminte, Clandestine a tras bass pe tot albumul, nu numai pe cateva piese asa cum a fost la albumul de debut, a aparut si Ana cu pianul ei... da, sunt destul de multe elemente care au diversificat / schimbat atmosfera. E haios ce se intampla cu Nightpray, este un alt grup underrated total in tara, in vreme ce este apreciat atat de muzicieni cat si de publicul din strainatate. In cazul Nightpray, chiar suntem o gasca de neintelesi din cate bag seama. Eu unul stiu ca Dreamocracy este un album mare, care mi-a umplut un mare gol pe care il aveam in suflet, asa ca eu unul sunt fericit. In cazul in care Costin va decide ca trupa asta trebuie sa cante cumva live, ii va cumpara un bilet de avion lui Clandestine si ma va inlocui cu un chitarist si un vocal, cred ca va avea o supriza,si parte de un show de exceptie, hehe. Sincer, as veni cu mare drag ca si spectator la un asa show si incep sa cred ca este nevoie si de “altceva”-ul asta, pe care Nightpray il face atat de bine.

Metalfan: Am adus in discutie aceasta comparatie cu The Mothers of Invention pentru ca ma gandeam la mesajul transmis de piesa voastra Hoax si de mesajul transmis de piesa lor Hungry Freaks Daddy de pe albumul Freak Out! (1966) si ma gandeam cum ar fi un cover Satanochio, desigur cu unele versuri schimbate raportate la Romania.
Mr. S.: Omule, esti un ciudat! Hahahahaha. Da, stiu trupa, dar prefer oricand King Crimson. Funny rau, chiar imi inchipuiam ce fata ar face Grui sau restul cand le-as spune sa facem asa un cover hahahahaha!!  Ah, la dracu, am uitat, astia nu au fete! ahhaahahahaha!! Tare!
Si nu rad pentru ca mi se pare stupid ce ai zis, e mega tare piesa, mai ales ca si versuri. Dar totusi, poate ar fi un pic prea mult. De fapt, daca stau bine sa am gandesc, cred ca ti-ai dat raspusnul singur...piesa Hoax particularizeaza in felul nostru subiectul, asa ca poti spune ca oricum am trecut in "revista" subiectul, e bifat, oful zis, deci nu mai are sens sa facem un cover...nu? Hahaha





Metalfan: Si ca tot vorbeam de cover-uri nu pot sa nu aduc in discutie cover-ul realizat pentru tributul Running Wild pentru piesa Siberian Winter sau "sibirskaya zima" cum era scris in rusa pe pagina voastra de myspace. Cum a decurs colaborarea cu Andy LaRocque (King Diamond, ex-Death)? Cine a luat decizia in alegerea piesei si care a fost principalul motiv?
Mr. S.: Pai sa alegem piesa a fost simplu. Vazusem cam ce gen de trupe se inscrisesera pentru compilatie si ne-am dat seama ca daca apar io cu urletele mele pe cd-ul ala ar fi cam tare dubios. Asa ca ne-am sfatuit si am zis ca ar fi onorabil sa facem un cover dupa o piesa instrumentala. Si uite asa, am ales de comun acord Siberian Winter. Lucrand la piesa, iar aceasta fiind instrumentala, ne-am dat seama ce conotatii interesante poate avea numele si intepretarea, si uite asa s-a nascut si conceptul din jurul piesei, care a fost lansata alaturi de niste lucrari semnate Twilight13media, inspirate din acesta.





Metalfan: Am ajuns si la Extinction Algorithm. Pentru inceput haide sa vorbim despre materialul de debut intitulat Extinction Algorithm. De la ce a pornit acest proiect?
Mr. S.: Extinction Algorithm a pornit de la nevoia de a face ceva numai al meu, in totaliate intim si din cauza ca ma tot trezeam cantand pe la finele lui 2008 tot felul de faze dubioase la chitara, care nu aveau nimic de a face cu Satanochio, dar in acelasi timp ma fascinau. Intr-o zi am zis ca sa imi explorez aceasta latura si am inceput lucrul la acest proiect. Materialul de debut trateaza cumva aceeasi idee de pe From Beyond, dar din cu totul alta perspectiva. Este o muzica grea, facuta numai pe chitara, asemenea unei coloane sonore destul de macabra. Acum, ramane la latitudinea fiecaruia ca isi inchipuie cand o asculta. Extinction Algorithm inseamna fix ce spune si numele, este povestea extinctiei speciei numita suflet. Mai pe scurt spus, povestea procesului de dezumanizare.

Metalfan: Am avut placerea sa vizonez chiar la lansare si filmul realizat de Costin Chioreanu al carui soundtrack a fost chiar albumul de debut Extinction Algorithm. Ce ne poti spune despre aceasta colaborare?
Mr. S.: Da, si mie mi-a placut foarte mult ce a iesit... ce altceva as putea sa zic?

Metalfan: In toamna acestui an va fi lansat cel de al doilea album Extinction Algorithm, My Forest Is Dead. Materialul va urma aceeasi directie ca si primul album? Sau vor exista si aici surprize stilistice precum in cazul Satanochio si Nightpray?
Mr. S.: Avand in vedere ca am constatat in ultima vreme ca vad muzica si o inteleg destul de ciudat, o sa ma abtin de la afirmatii legate de cat de diferit stilistic va suna acest material. Cred ca cel mai important este ca omul interesat sa acceseze pagina www.myspace.com/extinctionalgorithm si sa dea play la piesa My Forest Is Dead (Part II) si sa intre in atmosfera ei. Azi noapte am uploadat piesa, care este in realitate doar un fragment dintr-una mult mai lunga si mai complexa. Asa ca cine este interesat, mai bien da play si asculta decat sa-i zic eu cum suna.





Metalfan: Materialul va aparea pe caseta audio prin intermediul casei de discuri poloneze Diachell Musik. De ce doar pe caseta audio si nu si pe CD?
Mr. S.: De ce pe cd si nu pe caseta audio? Hahaha. In primul rand, formatul ales este un tribut adus zilelor in care impreuan cu prietenii mei mergeam pe munti si ascultam la casetofon castele cu metal extrem. Sunt unele dintre cele mai frumoase amintiri si am vrut sa scot materialul pe caseta in mod special. Si da, My forest Is Dead va aparea la finalul acestei luni, pe 31 Octombrie, la Diachell Muzik.

Metalfan: La inceputul interviului vorbeam de noile materiale Satanochio. Pe cand un nou album de studio? Aveti in minte o tema anume pe care doriti sa o abordati? Ne poti oferii mai multe detalii?
Mr. S.: S-au adunat o gramada de riffuri si idei care deocamdata sunt pastrate in sertar. Din ce am facut pana acum se vede ca nu suntem o trupa careia sa-i placa sa se repete, cantam cam ce avem noi chef in momentul ala. Asa ca, atunci cand vine momentul, se rastoarna caruta cu draci si iese albumul sau ce o iesi. Daca vorbesc acum despre teme sau muzica este cam prematur as spune. Insa, avand in vedere ce am discutat pan acum cu restul, cred ca va fi o intoarcere la extreme. Personal, mi-as dori acum sa fac un album care sa ma sperie pana si pe mine, Da, de asta am chef, hahaha.





Metalfan: Iti multumesc pentru timpul oferit si pentru raspunsuri. In final doresti sa transmiti cateva cuvinte cititorilor Metalfan sau sa mai adaugi ceva?
Mr. S.: Multumesc.
Autor: H.
Vezi galeriile trupelor: Satanochio

   October 11, 2010  | 0 Comentarii  | 4143 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: SATANOCHIO: fantoma de la opera cu patru capete

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri