interviuri rock

Septimiu Hărșan (PESTILENCE, CODE RED, THE THIRTEENTH SUN): democrația trebuie să fie despre noi toți

Septimiu Hărșan (PESTILENCE, CODE RED, THE THIRTEENTH SUN): democrația trebuie să fie despre noi toți
TRUPE : Code Red, Pestilence, The Thirteenth Sun

Septimiu Hărșan este o persoană caldă, amabilă, cu o minte ascuțită, ce nu prezintă nici un fel de formă de infatuare. Un om cu care este o reală plăcere să dialoghezi. Cum activitatea sa muzicală este una bogată, am zis că acesta reprezintă un motiv foarte bun pentru o nouă discuție. Am vorbit depre Pestilence și celelalte trupe în care Septimiu mai cântă alături de Patrick Mameli, despre Code Red, The Thirteenth Sun, dar și despre alte subiecte ce au legătura mai mult sau mai puțin cu muzica.


 
Metalfan: Salut, Septimiu! Bine ai revenit în paginile Metalfan.ro! Ce nu-ți place în Brașov?
Septimiu Hărșan: Salut Ovidiu, mersi de invițatie! Pentru mine personal e destul de frustrant să nu găsesc Franziskaner Weissbier nicăieri. Pe de altă parte, din câte știu, asta e o treabă valabilă pentru cam toate orașele din România, în afară de București și Timișoara. Ȋntr-o notă un pic mai serioasă, marele avantaj de a avea pădurea sub nas vine la pachet cu marele dezavantaj de a constata tipul de intervenție pe care îl practicăm asupra ei. De asemenea, nu-mi place că avem Kronospan la Brașov. Mă rog, ar mai fi și altele.

Metalfan: Trecerea de la Neuromorph la Pestilence o văd ca fiind una naturală. Activitatea desfășurată alături de Disavowed, apoi alăturarea ta proiectului Neuromorph... Ai putea, te rog, să ne oferi mai multe detalii despre discul „Hadeon”? Care sunt temele pe care le abordați pe acest material?
  Septimiu Hărșan: Mai întâi de toate trebuie spus că Neuromorph există în continuare, dar planurile lui Patrick s-au schimbat un pic comparativ cu varianta inițială. La momentul ăsta, eu și Patrick avem trei trupe împreună: Pestilence, Neuromorph și Moordzucht. Moordzucht va fi o trupă extremă, un fel de „pushing the limits” în direcția agresivitate, viteză ș.a.m.d. iar Neuromorph va fi un proiect fusion instrumental axat pe multă spontaneitate muzicală, adică pe improvizație și deci pe multă personalitate proprie din partea fiecăruia dintre instrumentiștii implicați. Cred că va ieși ceva destul de original din povestea asta, dar ca reper extern pe care l-aș putea da, probabil cea mai apropiată chestie ar fi Planet X (și eu și Patrick suntem vechi fani).

Ȋn ce privește Pestilence și noul album, „Hadeon”, ce pot să dezvălui de pe acum e că va fi un material old-school din punct de vedere al compoziției și al atitudinii, destul de minimalist ca mijloace – fără „drum hero stuff”, în ce mă privește – dar bine ancorat în tot ce înseamnă istoria Pestilence. Toată compoziția îi aparține lui Patrick Mameli. Riff-uri atonale, ritmuri fluente, mult skank beat, aproape niciun blast beat, un Mameli un pic mai gutural la voce decât pe cele mai multe albume, solouri imprevizibile atât din partea lui Patrick cât și din partea lui Santiago și versuri scrise tot de Patrick, despre care el ar trebui să dea detalii... Ȋn principiu, temele se leagă de o concepție despre lume și existența noastră pe-aici, pe care Patrick și-a construit-o de ani buni încoace, de când a decis să renunțe la excesele vieții „de rockstar”, să zicem, și să se concentreze pe aspecte pe care le consideră cu adevărat importante, adică o formă de curățire spirituală (folosesc un termen cu rezonanță religioasă, deși nu e vorba de a deveni religios) și o atenție sporită și pentru sănătatea fizică. Am avut, în cele patru zile de locuit împreună în studio, niște discuții foarte faine legate de toate lucrurile astea și de muzică în general și se pare că ne înțelegem minunat (mai puțin pe zona de viață sănătoasă, unde eu mă situez exact la polul opus, haha! Ȋn fine, detaliile, cu altă ocazie, poate). „Hadeon” va ieși în ianuarie, în mod normal. 

Metalfan: Noua formulă Pestilence este una surprinzătoare. Ce l-a determinat pe Mameli să reactiveze acest nume?
Septimiu Hărșan: Din punctul meu de vedere nu e tocmai un lineup surprinzător. Patrick e unul dintre muzicienii care au mers mereu pe ideea de a-și alege instrumentiștii pe care îi consideră cei mai capabili și cei mai adecvați momentului cu pricina din istoria trupei. La ora asta, cred că Pestilence e o foarte reușită combinație de profesionalism muzical și „low rockstar egos”, adică o formulă foarte eficientă, în interiorul căreia discuțiile sunt strict constructive. Ce e poate un pic neașteptat pentru mine e să văd cu câtă hotărâre și convingere insistă Patrick, cu fiecare ocazie pe care o are, că eu aș fi un fel de toboșar absolut așa, haha! Cel mai bun cu care a avut de-a face ș.a.m.d. Asta mi se pare un pic amuzant.

Reactivarea numelui a fost cumva un proces treptat. Inițial, Neuromorph trebuia să fie proiectul nostru principal, iar Tony Choy a venit cu ideea să facem câteva concerte Pestilence în America de Sud. Ȋn momentul în care numele Pestilence a reînceput să fie vehiculat, lucrurile au escaladat rapid și Patrick a considerat că putem să punem la cale un turneu mondial cu un setlist „istoric”, bazat pe primele cinci albume. Rapid au apărut și variante de susținere din partea unor case de discuri și, pe principiul bulgărelui de zăpadă, discuțiile au dus pe calea (firească) a unui nou album. Ei bine, iată-ne!

Metalfan: Profit de ocazie și te întreb dacă din discuțiile pe care le-ai avut cu Santiago Dobles, ți-a povestit dacă are planuri pentru un nou disc Aghora? Ce părere ai despre cele două albume de studio lansate de Aghora - Aghora (2000) și Formless (2006)?
Septimiu Hărșan: Din păcate nu pot să vin cu nicio veste în sensul ăsta. Eu și Santiago nu ne-am întâlnit încă în persoană și toate discuțiile noastre de până acum se rezumă la câteva replici online legate de colaborarea noastră în Pestilence. Albumele Aghora sunt mai degrabă faine! Strict după gustul meu, ar fi fost mai faine în variantă instrumentală.
 
Metalfan: Există idei pe care le-ați gândit inițial pentru Neuromorph pe care le-ați transferat în muzica Pestilence? Ce se mai întâmplă cu Neuromorph?
Septimiu Hărșan: Nu, Pestilence și Neuromorph sunt două animale foarte diferite. Neuromorph e într-o oarece așteptare la momentul de față și își va demara activitatea odată ce se mai liniștesc apele în tabăra Pestilence, unde momentan sunt multe de făcut – atât vizavi de noul album cât și vizavi de turneele pe care le avem în plan (setlist vechi într-o primă fază, apoi turneul de lansare pentru „Hadeon”), mai ales că avem o nouă casă de discuri (Hammerheart din Olanda) și tocmai am început colaborarea cu Eternal Rock, un booking agency care are în portofoliu nume ca Slayer, Deep Purple, Judas Priest, Megadeth, Saxon, Thin Lizzy, Sodom și foarte multe alte asemenea, așa că partea de live are toate șansele să devină foarte interesantă.
 
Metalfan: Politica, dacă nu mă înșel, știu că se regăsește printre subiectele de interes pentru tine. Cea mai trăznită treabă pe care am auzit-o in ultima vreme a fost legată de faptul că Donald Trump ar vrea să construiască un zid din panouri solare la granița SUA cu Mexic. Cum ți se pare treaba asta?
Septimiu Hărșan: De fapt, politica nu e un subiect care să mă intereseze în mod special. Ȋn perioada liceului eram foarte interesat de filosofie, citeam destul de mult pe direcția asta (mă rog, mă familiarizam cu „canonul” european, în principiu), îmi doream chiar să merg la Filosofie la facultate și asta m-a dus un pic și pe teritoriul teoriei politice. Dar nu am dat la Filosofie până la urmă, nu-s nici politolog, sunt de-a dreptul un diletant pe subiect. Cu alte cuvinte, despre politică n-am păreri de specialist, ci de simplu cetățean. Un cetățean care nu e, să zicem, întotdeauna indiferent în postura asta. De altfel, nici nu cred că tehnocratul ar trebui să fie singurul care are dreptul să emită opinii, tendința asta a „bastarzilor lui Voltaire”, cum îi vede John Ralston Saul, de a monopoliza legitimitatea discursului, mai ales pe zona politicului, cred că încalcă într-un mod mult mai grav – și mai insidios – preceptul libertății cuvântului decât mult-blamata corectitudine politică, deși nu neg că și acolo s-a mers cam departe, pe alocuri. Dar dacă tot insistăm cu democrația, sentimentul meu e că ea trebuie să fie despre noi toți, despre ce vrem și credem fiecare dintre noi. Iar sănătatea ei depinde de glasuri cât mai abundente care să rostească puncte de vedere cât mai diverse. Cred ca trebuie să aibă legătură cu transparența, cu accesibilitatea, cu dreptul la cuvânt și nu cu soiul ăsta de elitism tehnocratic care parcă tinde să se instaleze în mijlocul ei, unde ermetizarea și complicarea unor mecanisme duce într-un punct în care numai tehnocrația – chipurile – ne mai poate salva. Ȋn principiu, în majoritatea instanțelor pledez inclusiv pentru dezincriminarea așa-numitului „părerism”.   

Revenind, nu sunt genul care să urmărească foarte îndeaproape actualitatea politică, decât în măsura în care mi se pare că se întâmplă lucruri grave, cu alte cuvinte, că se ajunge la anumite practici politice care își au sursa ideologică reală în cele mai rușinoase idei și / sau teorii de care a fost capabilă omenirea în istoria ei. Dacă ele capătă aspectul unor amenințări efective la adresa drepturilor omului și a libertăților care stau la baza unei societăți respirabile, atunci da, cred că ele necesită atenție din partea oricărei voci dispuse să le sancționeze. Exemplul pe care îl dai se cam poate situa în zona asta. Poveștile astea cu construit ziduri, cu judecăți bazate pe criterii etnice, cu încordări de „cel mai bătăuș din spatele blocului” de tipul „Mexicul trebuie să plătească”, plus atitudinea lăudăroasă și puerilă de la nivelul poate celui mai important pupitru din lume, ei bine, astea sunt semnele că a venit timpul să ne trezim un pic. Eu zic că e important să existe reacții care să amendeze tipul ăsta de discurs din zona politicului. Cred că, de la pupitrul ăla, trebuie să dai socoteală pentru orice fel de derapaj, pentru că ai butoane mult prea importante sub mână.

Metalfan: Dacă nu mă înșel în Pestilence tu și colegii tăi aveți vederi diferite față de Trump. Au apărut vreodată discuții în contradictoriu pe astfel de subiecte? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?
Septimiu Hărșan: Am schimbat câteva vorbe cu Patrick și pe subiectul Trump, dar cu siguranță nu e dintre temele noastre principale, haha! Atmosfera a fost foarte relaxată, amandoi știm să luăm suficientă distanță față de subiect și să nu ne implicăm mai mult decât e cazul în povești fără sens. Ȋn plus, e destul de clar că niciunul nu credem în delictul de opinie. Ne putem acomoda ușor cu ideea că există și alte păreri în afară de a noastră. 
 
Metalfan: De curând CodeRed a lansat o nouă piesă, „Impairment in the Emotional Process”. Pot spune că sună mai mult a Morbid Angel decât sună discul „Illud Divinum Insanus” (2011) al celor de la Morbid Angel, greșesc? [N.Red: zâmbește] Există planuri pe care le poți face publice cu privire la un nou disc de studio CodeRed?
Septimiu Hărșan: Haha, mersi, am luat-o ca pe un compliment! Cu toții suntem fani Morbid Angel în trupă (exceptând Illud Divinum Insanus, evident), deci cred că n-avem de ales decât să ne asumăm că, fie și fără voia noastră, influența lor va ieși uneori la suprafață. Pe de altă parte, nu cred că e prea greu să suni mai a Morbid Angel decât au sunat ei pe Illud Divinum Insanus.

Există planuri pentru noi materiale de studio din partea CodeRed, da. Avem piese noi, de care sunt deja foarte încântat, dar încă nu e clar dacă ele vor ieși rând pe rând sau sub forma unui album complet din start. Eu sunt pentru varianta tradițională, dar în trupă există și alte opinii.
 
 
 
Metalfan: În data de 12 mai 2017, The Thirteenth Sun a lansat primul album de studio din carieră, „Stardust”. Ai putea, te rog, să ne vorbești despre procesul de creație al compozițiilor apărute sub numele „Stardust”? Ce ați încercat să captați muzica voastră?
Septimiu Hărșan: The Thirteenth Sun e una dintre puținele trupe cu care avem ocazia să scriem muzică la sală, la repetiții. Cu alte cuvinte, procesul de creație e mult mai „jam-oriented” decât în cazul celor mai multe dintre trupele cu care cânt, unde distanța exclude orice posibilitate în sensul ăsta. În general, Radu Barna vine cu o idee la chitară, eu îi răspund cu niște tobe și apoi fiecare își adaugă comentariul lui la instrument. Tot Radu Barna e de vină și pentru conceptul cosmic, despre care el e persoana potrivită să povestească. El e fascinat de partea fizică și științifică legată de sisteme solare, găuri negre și alte asemenea, în care gasește mult sens. Eu, de formație umanistă, dar și de doctrină umanistă, vin mai degrabă din direcția antropocentrică unde sensul stă înăuntru mai degrabă decât în afară, la fel și gloria lucrurilor glorioase. Dar nu ne contrazicem, mai degrabă ne completăm. [N.red.: zâmbeşte]

Metalfan: Reacțiile apărute din partea publicațiilor de specialitate, dar și a fanilor în general au fost foarte bune. De exemplu, prestigiosul webzine Angry Metal Guy nota discul cu 4/5 și asemăna muzică voastră cu un mix de Opeth, Rush și Devin Townsend. Ce simți când arta voastră beneficiază de astfel de reacții?
Septimiu Hărșan: Personal, numele care mă bucură cel mai mult în contextul ăla e Rush. Probabil diverși colegi vor avea diverse opinii. Nota e cam mică, eu sunt un perfecționist! Haha! Adevărul e că albumul a fost înregistrat cu mult prea mult timp înainte să iasă, deci am avut tot timpul să ajung la concluzia că nu sunt încântat de cum mi-au ieșit tobele. Mie mi se pare că am evoluat mult de atunci. Așa că probabil eu i-aș da o notă mult mai mică, cel puțin din cauza mea.

Metalfan: În discuția pe care am avut-o anul trecut, îmi povesteai că „în principal sunt două soluri foarte fertile și foarte diferite din care îmi trag seva toboșărească: zonă metal și zonă jazz-fusion”. Dacă pentru cea metal lucrurile pot spune că sunt destul de clare la prima vedere, ai putea, te rog, să ne vorbești despre influențele venite din zona jazz-fusion?
Septimiu Hărșan: Fain cuvântul „toboșărească”, haha!

Sincer, pentru mine, esența la tobe stă mult mai degrabă în influențele fusion și jazz decât în cele metal. Pe cât de mult îmi plac autenticitatea metalului și forța-i expresivă, care seamănă mai mult a tumult interior decât a orgoliul unor instrumentiști tehnocrați (am revenit la tehnocrație, voila!), pe atât de mult îmi plac libertatea, nonșalanța și dinamica tobarului de jazz. Bun, e o generalizare barbară ce-am făcut aici, pentru ambele tabere, dar cred că se-nțelege ideea. [N.red.: zâmbeşte] O bună parte din influențele jazz-fusion se simt în ceea ce fac cu The Thirteenth Sun, chiar dacă acolo a existat întotdeauna un backbeat, până acum. Nu exclud ca el să mai dispară din când în când, pe viitor.

Influențele? Cam toată lumea... Peter Erskine, Vinnie Colaiuta, Dave Weckl, Dennis Chambers, Gergo Borlai, Jojo Mayer, Steve Smith, Carter Beauford, Virgil Donati, Billy Cobham, Jack DeJohnette, Steve Gadd, Andre Ceccarelli, Chris Coleman, Marvin “Smitty” Smith, Rene Creemers, Wim de Vries, Akira Jimbo, Horacio Hernandez, Chad Wackerman, Keith Carlock, Omar Hakim, Tony Williams, Daniel Humair... Lista poate continua ad infinitum.
 

 
Metalfan: Tot anul trecut te întrebam și despre un potențial disc solo. Crezi că teritoriul ăsta de jazz-fusion ar fi cel mai potrivit pentru a îți pune în valoare calitățile și pentru a oferi ascultătorilor posibilitatea de a descoperi o altă față a ta?
Septimiu Hărșan: Din punct de vedere al tobelor, eu cred că da. Probabil că abordarea la tobe ar merge de la sine în direcția asta. Poate așa aș mai și elimina din peisaj ideea că sunt un tobar de metal. Sau exclusiv de metal. Haha! Totuși, nu cred că muzica propriu-zisă ar fi jazz-fusion.

Metalfan: Dacă tot te întrebam despre potențialul disc solo... Te-ai mai gândit în ultimul an la cum ar putea suna un astfel de material?
Septimiu Hărșan: Bănuiala mea e că ar fi ceva foarte personal și greu încadrabil stilistic. Nu pot să zic că am făcut progrese spre materializarea vreunor idei în sensul ăsta (deși ele există) de când am vobit ultima dată. Toate la timpul lor, presupun...

Metalfan: Înainte de a încheia îți propun să alegi 12 piese de la 12 grupuri diferite sau artiști diferiți pentru un mix tape virtual plecând de la verbul „a constrânge”. Apreciez acesta ca fiind unul dintre cuvintele ce definesc într-un fel specia umană... În această optică, ai putea, te rog, dezvolta subiectul?
Septimiu Hărșan: Cred că cele mai multe versuri bune care s-au scris în muzică, mai ales în rock sau metal, atacă și / sau protestează împotriva a diverse forme de putere, adică împotriva unor factori coercitivi. Avem mulți clasici dintre care putem alege. Unii dintre cei pe care îi aleg sunt un pic deranjați chiar de limitarea noastră cosmică, de condamnarea la a nu putea cunoaște suficient sau găsi vreun sens ultim.

01. Pink Floyd – Welcome to the Machine
02. Radiohead – Fitter Happier
03. Metallica – Disponsable Heroes
04. Morbid Angel – Secured Limitations
05. Dying Fetus – Praise the Lord (Opium of the Masses)
06. Nile – Cast Down the Heretic
07. Immolation – Father, You’re Not a Father
08. Mayhem – Anti
09. Sepultura – The Hunt
10. Slayer – Mandatory Suicide
11. Dire Straits – Brothers in Arms
12. Queen – Innuendo

Metalfan: Îți mulțumesc pentru timpul și pentru răspunsurile oferite! În final dorești să adaugi ceva sau să transmiți câteva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?
Septimiu Hărșan: Mulțumesc și eu încă o dată pentru invitație și mă bucur sincer de cititorii Metalfan.ro care au avut interesul și răbdarea să ajungă în puctul ăsta al textului! Nu-i puțin lucru!

Foto: Septimiu Hărșan Facebook / Gheorghe Paraschiv
Autor: H.
Vezi galeriile trupelor: Code Red, Pestilence, The Thirteenth Sun

   July 24, 2017  | 0 Comentarii  | 1433 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Septimiu Hărșan (PESTILENCE, CODE RED, THE THIRTEENTH SUN): democrația trebuie să fie despre noi toți

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri