interviuri rock

Tribul lui Devon Graves (interviu Deadsoul Tribe)

Tribul lui Devon Graves (interviu Deadsoul Tribe)
TRUPE : Deadsoul Tribe

Trupele "cult" sunt acele trupe care au creat trend-uri dar nu au apucat sa se bucure de succes comercial, raminind cu onoarea nepatata dar si aproape necunoscute. Psychotic Waltz au scos, intre 1989 si 1996, patru albume care acum sunt cult, dupa care s-au imprastiat care-ncotro, pentru ca la ei acasa, in America, nu ii baga nimeni in seama. In timp ce, in Europa li se facea statuie, dupa deja opt turnee. Doar chitaristul Dan Rock si vocalul cunoscut sub numele de Devon Graves si Buddy Lackey au reusit sa se mentina in atentie dupa desfiintarea grupului, al doilea fiind mai insistent si mai motivat. Astfel incit am ajuns la concluzia ca multi dintre voi ati fi interesati de un articol despre proiectul sau, Deadsoul Tribe. Ia sa vedem.

Inainte de a pleca la drum cu Deadsoul Tribe in 1999, Devon Graves avea deja experienta unui album solo, The Strange Mind of Buddy Lackey , si, chiar daca nu a fost prea multumit de cum a iesit, banuiesc ca totusi l-a ajutat la ceva. Barem acum stia ce greseli sa nu mai faca. In primul rind s-a mutat in Europa. Pentru a fi mai aproape de fanii Psychotic Waltz? am intrebat eu.


"Nu e asta motivul pentru care am plecat din America," zice Devon,"desi a atirnat destul de greu in balanta atunci cind am luat decizia. Situatia s-a schimbat asa cum era de asteptat, in Europa am mai multe posibilitati de a imi face cunoscuta muzica."


Asa a fost si in cazul Psychotic Waltz, care au inregistrat si concertat in Germania si in imprejurimi mai mult decit la ei acasa. Apropo, cum se vede astazi acea perioada?


"Am ascultat albumele Psychotic Waltz recent, cind Metal Blade mi-a trimis re-editarile anul trecut, dar nu le-am ascultat in intregime. Nu pot sa le ascult de la un capat la celalalt, pentru ca interpretarea mea e plina de greseli si nu imi place deloc cum suna, dar, totusi, am reusit sa ascult destul incit sa imi amintesc de calitatile extraordinare pe care le avea trupa, mai ales pe primul album [ A Social Grace , n.red.]. Acum, cind sint chitarist solo si principal compozitor, pot sa inteleg mai bine efortul pe care il depuneau Dan [Rock] si Brian [McAlpin] cind lucrau aranajamentele instrumentale."


Aranjamentele la care se refera Devon au fost numite de unii „progressive hippie metal”, pentru ca era destul de greu sa incadrezi undeva trupa si a devenit si mai dificil pe parcurs, cind „aranjamentele” erau altele de la un album la altul. Totusi, nu cred ca prea multi au dubii ca Psychotic Waltz au fost o trupa de metal, pe cind cu Deadsoul Tribe , problema e mai delicata: este sau nu membru al marii familii a trupelor metalice? Devon incearca sa ne lamureasca:


Ei bine, si acum ma identific cu ceea ce s-a numit la inceput heavy metal: Led Zeppelin , Black Sabbath, desi nu stiu cit de mult le-a convenit chiar si lor aceasta eticheta. Cred ca in muzica mea sunt asemanari cu partile mai heavy din muzica acestor trupe, dar partile mai usoare, mai calme sunt diferite. De exemplu, am putea spune ca e metal pentru ca am chitara cu distors peste refrene bombastice, dar cind singurul instrument este un pian, mai este metal? Pentru mine e doar felul meu de a cinta muzica rock


Si iata ca Deadsoul Tribe a ajuns la al patrulea album pe care cinta aceasta muzica rock intr-un fel personal, care, in 2005, e cuprinsa in titlul The Dead Word.


Se pare ca numele trupei creste incet dar constant cu fiecare album, referitor la ultimul e ca devreme ca sa observam un rezultat semnificativ, dar, dupa toate aparentele, tendinta se va pastra. Pot spune ca pina acum , A Murder of Crows a fost saltul cel mai important pentru ca mi-a adus un numar semnificativ de reactii favorabile.”


In studio, Deadsoul Tribe inseamna Devon Graves. El controleaza tot, pe diagonala si pe verticala, gindeste conceptul, muzica, versurile si tot el le si inregistreaza pe toate. Tot ce auziti pe albume, in afara de tobe, sunt zgomote provocate numai de Devon Graves.


Mai mult sau mai putin, ceilalti membri din trupa sunt simpli executanti, cu execeptia lui Adel [Moustafa], bateristul. El mai vine din cind in cind cu cite un riff si isi face propriile partituri de tobe pornind de la indicatiile mele. Dar ceilalti sunt implicati in trupa mai degraba in concerte. Roland [Ivenz] se ocupa cu detaliile organizatorice si cu detaliile legate de deplasari sau alte evenimente. Chestii legate de desgin, imprimarea tricourilor, vinzarea merchandise-ului, toate astea. Tot el a creat, impreuna cu prietena lui, site-ul www.deadsoultribe.com, deci e important pentru trupa. Nu-l intereseaza daca partiturile sunt facute de mine sau de el. Le fac eu, atunci cind compun muzica, si, odata facute, nu mai e nici un motiv sa le reinregistram. Roland a fost intotdeauna multumit de liniile de bas pe care le-am facut, deci nu s-a pus niciodata problema ca i-as ingradi libertatea creativa”.



Dar de ce sunt viziunile omului care trage sforile in Deadsoul Tribe atit de sumbre?

Chiar si numele trupei are o rezonanta negativa si nelinistitoare, iar atmosfera albumelor e mereu melancolica, intunecata.


Reflecta intunericul vremurilor in care traim, dar cu intentia de a aduce, totusi, o raza de lumina. Vedeti, intunericul nu exista, nu este o existenta, ci e absenta unei existente. Absenta luminii. Cind aduci lumina, intunericul dispare.


Devon incearca sa aduca lumina prin poeziile sale, pentru ca el crede ca rolul poeziei e sa provoace intrebari, la care fiecare sa gaseasca raspunsul sau. Deadsoul Tribe e o trupa aparte nu numai prin muzica neobisnuita pe care ne-o propune si si prin faptul ca e dublata de o parte conceptuala bine articulata. Asadar versurile nu sunt puse acolo doar ca sa avem noi ce fredona, ci se impun ca o lectura care te face sa cazi pe ginduri. Devon spune ca, totusi, mai intii e muzica:


Muzica este pur si simplu, doar pentru a fi muzica. Scopul ei este sa comunice emotii. Versurile trebuie sa fie in ton cu emotia, pentru ca ansamblul sa functioneze. Subiectele versurilor pot sa varieze, dar, in general, zabovesc pe tarimul suferintei umane. Dar, de fiecare data, scopul este acela de a gasi o cale ca aceasta suferinta sa inceteze.”


Se extinde aceasta stare de empatie si pe parcursul perioadei in care e conceputa muzica? Conteaza reactiile fanilor la o piesa sau la alta, sau Deadsoul Tribe cinta doar ce ii place lui Devon Graves si nimic altceva?


Scriu muzica, avind speranta ca va place oamenilor. Cit mai multor oameni. Dar in acelasi timp, nu scriu decit ce imi place mie sa aud. Daca imi place mie, atunci cred ca sunt ceva sanse sa placa si altora.”


Si se pare ca unora le place foarte tare, pentru ca trupa are reputatia unor aparitii live impresionante. „Dictatorul” paraseste studioul, se intilneste cu trupa pe scena si se dezlantuie:

In mod sigur,ma simt mult mai implinit cind cint pe scena. Un concert si o sesiune de inregistrari sunt doua lucruri foarte diferite si doua stari de spirit complet diferite. Inregstrarile sunt un proces extrem de personal, si in acelasi timp complet solitar, cu exceptia momentelor cind vine Adel sa inregistreze tobele. Am ocazia sa calatoresc in spatiul infinit al imaginatiei mele si sa descriu aceasta calatorie pentru ca sa puteti si voi sa vedeti cum este acolo. Pot sa merg oriunde vreau si tot ce am de facut e doar sa visez ca merg acolo (si apoi sa cint!). Cind cint pe scena, satisfactia e mult mai mare. Am posibilitatea sa imi prezint cintecele direct oamenilor si sa vad imediat daca am atins o coarda sensibila si cit de mult ii afecteaza. Momentele in care au loc schimburile acestea de energii nu poate fi descris. E de-a dreptul extatic.”


Se pare ca, in sfirsit, cel putin o parte din Psychotic Waltz a reusit sa aiba parte de recunoastere si chiar de succes. Deadsoul Tribe este sub contract cu cea mai importanta casa de discuri pe segmentul progressive al metalului, InsideOut, avindu-i drept colegi pe Evergrey, Pain of Salvation, Symphony X, printre altii:


Cred ca am o relatie reciproc avantajoasa cu InsideOut. Pina acum m-au tratat foarte bine si eu incerc sa le ofer ce am mai bun. Scopul nostru este sa mergem tot inainte!


Si, inainte se vad vremuri bune pentru Deadsoul Tribe, avind in vedere reactiile, in mare parte, excelente pe care le-a primit The Dead Word anul acesta. Vestile sunt bune si pentru fanii romani, pentru ca Devon Graves abia asteapta sa vina sa ii vada:


Sper ca intr-o zi sa venim la voi sa cintam. Va promit ceva cu totul si cu totul special!

 

Multumesc lui Sake pentru intermediere

Autor: Klawz
Vezi galeriile trupelor: Deadsoul Tribe

   December 23, 2005  | 0 Comentarii  | 6270 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Tribul lui Devon Graves (interviu Deadsoul Tribe)

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri