interviuri rock

TROOPER, 10 ani: Interviu cu Balauru

TROOPER, 10 ani: Interviu cu Balauru
TRUPE : Trooper

 

Prima parte

Zece ani

 

E noapte si e tarziu si Balauru s-a dus sa regleze butoanele acolo la mixer pentru ca "s-au terminat stirile, mosule, vin imediat". Imi mai aprind o tigara si ma gandesc ce intrebari sa-i pun, n-am avut timp sa fac nici intrebarile, "da' las' ca o aranjam noi, mosule" , a zis Balauru cind m-a sunat sa-mi spuna ca miine pleaca la Targoviste sa pregateasca concertul aniversar si ca doar in noaptea asta mai puteam face interviul sau joi dimineata. Si cum sa faci interviu despre zece ani de activitate Trooper joi dimineata, cind joi seara trebuie predat materialul sa fie pus pe site? Si uite asa mi-am petrecut eu noaptea cu Balauru, primul meu schimb de noapte la Metalfan. Ia uite-l ca a venit inapoi: "Gata mosule, shoot!"

Metalfan: Sint grei, zece ani?

Balauru: Destul de grei, dar nu se plange nimeni. Am pornit la un drum si exista satisfactii care merita orice sacrificiu si chin. Sunt grei in primul rand pentru ca pornesti de la zero, trebuie sa inveti sa canti, sa compui, sa te strecori printre ceilalti si sa iti castigi un loc al tau. Dupa aceea trebuie sa-ti iei scule, astea costa bani; si apoi trebuie sa iti dai seama cum se pune problema pe scena. Pe scena muzicala vreau sa zic. Neseriosi, tepari, nepriceputi, sunt cu totii in ciorba asta, nimeni nu te primeste cu bratele deschise pentru ca "mama ce bun esti". Stii parerea mea despre posibilitatea mea ca o trupa din Romania sa ajunga pe piata de afara la un nivel respectabil. Aia au si ei acolo mii de trupe, de ce ar primi cu bratele deschise o trupa de metal din Romania (ce exotic suna), cand ii au pe ai lor care stau la coada la greu? Metal din Romania suna ca black din Chile sau industrial din Kenya.

Metalfan: Am inceput intr-o nota cam pesimista. Din ce spui tu, pare mai mult o lupta decit un hobby.

Balauru: Sure it is.

Metalfan: E chiar asa de greu?

Balauru: E aproape imposibil. Trebuie sa ai rabdare si sa faci tot ce poti tu, cat poti tu de bine, ca sa speri sa ai o sansa la un moment dat sa te remarci cat de cat. Daca vrei sa canti in Big Mamou, asta se poate face fara efort. Incearca sa mergi mai departe si iti dai seama atunci ca ai o problema si nu stii de unde sa o apuci. Eu cred ca [noi, Trooper, n. red.] suntem ca un copac care a crescut intr-o camera. Camera nu era foarte mica, dar am umplut tot si acum trebuie sa vedem cum iesim din camera aia, cum crestem mai departe, cum umplem o camera mai mare, you get it. Si inca nu am solutia.

Metalfan: Ati inceput in Targoviste, dar acum sunteti mai mult o trupa bucuresteana. Cum s-a produs mutarea?

Balauru: Mai intai am venit eu la facultate aici, apoi Oscar cu jobul. Acum eu, Oscar si mai nou John cu joburi. Plus ca aici sunt mai multe cluburi, mai multe concerte, mai mult public.

Metalfan: Dupa facultate, ai ramas in Bucuresti numai pentru Trooper sau ai avut alt motiv?

Balauru: E destul de greu sa gasesti un job care sa merite efortul in Targoviste, asa ca am ramas aici. In plus, fiind aici, a mai fost si avantajul ca am putut sa ma agit in interesul trupei, deci am avut doua motive. Nu ma intreba care din ele a fost mai important.

Metalfan: A fost greu sa va faceti cunoscuti in Bucuresti, aveati deja un nume cind v-ati facut intrarea aici?

Balauru: Aveam un oarecare nume la nivel judetean :)) Am luat-o de la zero in Bucuresti. Un moment important a fost cand am imprimat demoul din 2001. A circulat destul de mult si in felul asta lumea ne-a cunoscut, unii au vrut sa ne vada si in concert.

Metalfan: Deci pana in 2001 ati fost oarecum in undergroundul undergroundului?

Balauru: Facusem o imprimare in 1998, dar putina lume o avea, imi imaginez ca in Bucuresti era cvasi necunoscuta. Deci daca ai in fata harta Europei, noi eram in Africa de Sud, eram undeva, dar nu ne puteai vedea pe harta aia.

Metalfan: Iti mai amintesti ce asteptari, ce planuri aveati in momentul ala?

Balauru: Pe vremea aia nu ne faceam prea multe probleme de notorietate. Problemele in momentul ala erau legate de instrumente, cum sa facem sa ne mai luam un cablu, un efect, etc. si cum sa facem sa cantam cat mai bine. Daca iti pun sa asculti imprimari de la repetitiile din perioada aia, te tavalesti pe jos de ras. Dupa ce am ajuns sa dam niste concerte, am vazut ca lumea percuteaza si ne-am dat seama ca sunt mai multe lucruri de facut in paralel: repetitii, compozitii, concerte, scoala, joburi, familie, prieteni, etc. Si presimt ca o sa devina cumva si mai aglomerate vietile noastre (daca se poate mai aglomerate de-atat)

Metalfan: Daca nu ar fi intervenit mutarea in Bucuresti, unde crezi ca erati acum? Cat de greu este pentru o trupa din alt oras sa se faca cunoscuta?

Balauru: E una sa te faci cunoscut si e alta sa ai succes. Noi am avut un avantaj ca Targovistea e foarte aproape de Bucuresti si asta pentru ca in Bucuresti se intampla multe lucruri mari. Exista si alti poli de mare importanta in tara, dar deocamdata nu se pot compara cu Bucurestiul. Spuneam mai devreme de cluburi, de public, chiar si banii pe care ii au oamenii sunt altii. Ca sa te faci cunoscut e de-ajuns sa imprimi cumva niste piese, sa le pui undeva pe net si sa dai sfoara in tara. In momentul ala esti identificabil : "ahaaa, asta e ala de la trupa aia" . Sa ai succes e cu totul altceva, succesul e cuantificabil. Cum il masori? Pai in numar de aparitii radio/tv, in numar de autografe date si mail-uri primite, in numar de discuri vandute, in banii luati per cantare, etc. De-aia zic ca e greu sa ai succes, pentru ca trebuie sa se alinieze niste planete pentru ca tu sa vii sa canti rock si sa ai succes.

 De-aia ziceam de copacul care creste in camera: e atata muzica buna care e necunoscuta si trece neapreciata! Majoritatea oamenilor asculta muzica pe care le-o prezinta altii, nu aleg ei, sau eventual aleg din ceea ce li se ofera. Ce li se ofera stim cu totii. Chiar si azi, dupa atatia ani, sunt oameni care afla de Trooper din intamplare si raman placut surprinsi si spun lucruri de genul "mama ce misto, nu stiam ca se canta asa ceva in Romania, e incredibil, etc. Si sunt sigur ca li se intampla si altor trupe din underground. Ceea ce vreau sa spun, ca o concluzie a acestui raspuns, e ca trebuie sa-ti dai seama singur ce trebuie sa faci. Chiar si legat de Bucuresti. Ok, am o trupa, ce fac? Trebuie sa ma expun, adica sa capat expunere. Fac un demo, il duc la mine in oras, il pun pe net, la radiourile locale, whatever, il duc si in Bucuresti ? Pai eu zic ca trebuie sa-l duc.

Metalfan: Asadar planetele s-au aliniat pentru Trooper in momentul in care ati imprimat demoul din 2001 si ati inceput sa-l faceti cunoscut in Bucuresti. Tot prin intermediul acestui demo ati ajuns si in contact cu Adi Ilie? Cum v-ati intalnit?

Balauru: S-au aliniat, dar doar cateva dintre ele :)).

Metalfan: Ok, care?

Balauru: Pai din 10 s-au aliniat vreo 3 daca ma intrebi pe mine :)) Stiam ca Lenti Chiriac filmase un concert de-al nostru si l-am sunat sa-i cerem caseta. Lenti mi-a spus ca de fapt caseta e la Adi Ilie, asa ca l-am sunat pe Adi si asa a inceput totul. Ne-am intalnit, am stat de vorba si s-a ajuns la concluzia "let's do it", sa vedem ce trebuie sa facem si unde putem ajunge.

Metalfan: Cu ce crezi ca l-ati convins?

Balauru: Pai la inceput nu l-am convins. Am inceput sa punem lucrurile la cale, sa construim o strategie coerenta. Ok, aveti piese ? Cate sunt, care sunt si cum suna ? Care sunt bune si care nu ? Ce le mai facem alora care nu suna bine ? Hai sa mai compunem, sa vedem ce mai iese. Trebuie sa compui mult ca sa iasa piese ok. Din 10 piese doua sunt bune, trei sunt decente si cinci merg la cos. Si alea opt care nu sunt bune pot avea mai multe tipuri de probleme: fie nu spun nimic, fie nu suna bine live, fie nu poti sa le canti din varii motive (ai suprapus prea multe instrumente, sau ai facut diverse artificii de studio care nu pot fi reproduse live la nivelul asta), etc. si la un moment dat am ales 4 piese si am mers in diesel sa le tragem

Metalfan: Asa a aparut demoul din 2002, de pe care ati pus pe site-ul Hmm [Hot metal and more] doua piese la download, Strigat si Inca o lupta. La cite planete aliniate ajunseserati?

Balauru: Pai stai sa-ti spun altfel: daca Rolling Stones sau Metallica le au aliniate pe toate zece, noi aveam vreo cinci, adica jumatatea care depindea de noi era indeplinita. Aveam o trupa cu piese si pregatita sa cante live. Cealalta jumatate depindea de un eventual impresar, de aia care te luau cu ei in turneul mondial (fabulez, fireste). Cateodata existau disfunctionalitati in trupa si atunci din alea cinci planete ramaneau patru, sau cateodata prindeam niste cantari mai mari sau niste emisiuni la tv, sau lucruri de genul asta, un concert in deschidere la Sepultura, si atunci erau sase. Deci undeva intre patru si sase, niciodata mai multe, niciodata mai putine. Si asa suntem pana in ziua de azi. Am sperat sa mai facem un pas cu Desant, dar am avut ghinion si am ramas tot acolo, dar cu un disc in plus.

Metalfan: Sa nu ne grabim. Mai povesteste-mi un pic despre Hmm. V-a ajutat faptul ca ati pus piesele alea doua la download?

Balauru: Cu siguranta. Pentru trupele mici internetul e poate singurul mijloc eficient de promotie, ieftin si rapid. Fisierele se raspandesc. Poate pentru trupele mari e "pain in the ass" , pentru ca pierd niste bani pe care i-ar fi castigat din vanzari de discuri. Nu vreau sa abordez subiectul, sunt unii care spun ca au facut niste calcule si le-a reiesit ca de fapt vanzarile nu au scazut. O sa va zic cand ajung la nivelul ala :))

Metalfan: O sa tinem minte si o sa te intrebam.

Balauru: Tine minte si cum am zambit cind am spus-o. In orice caz, pentru trupele mici internetul e extraordinar.

Metalfan: Si forumul Hmm? Forumurile de muzica in general, sunt ele importante pentru drumul trupelor spre succes?

Balauru: Hmm era o comunitate cu mai mult de 1000 de useri, asa cum este si Metalfanul azi. Daca te gandesti ca sunt useri care nu intra pe site ci doar pe forum, se pare ca este si asta o modalitate de a aduce clickuri pe site-ul respectiv. Se leaga prietenii si amicitii, plus ca lumea are pareri, pe care nu poti sa le opresti sau sa le impui. Si atunci e bine ca lumea poate sa vina sa-si exprime parerile. Normal ca sunt impotriva unor pareri rautacioase sau incoerente, dar in definitiv lumea ii vede si ii taxeaza pe respectivii, asa ca in final fiecare primeste ce merita.

Metalfan: Primul rezultat important al colaborarii cu Hmm Ventures este albumul vostru de debut aparut in 2002.

Balauru: Octombrie 2002, that's correct.

Metalfan: A fost si o lansare la Preoteasa cu sala arhiplina. A fost atunci momentul in care v-ati simtit recompensati pe eforturile voastre de pina atunci? Cum a fost concertul ala?

Balauru: De fapt au fost 2 concerte-lansare, pentru ca am facut unul si in Targoviste. La Bucuresti a fost si M.S. , deci a fost o dubla lansare de fapt, dar la Targoviste a fost doar seara noastra :). Iti dai seama cum ne-am simtit, oricine isi poate da seama. Lacrimam cand ascultam discul, asa cum facusem si in 2001 cand am tras primul demo profi. Intr-un fel a fost o recunoastere a tot ce facusem pana atunci, un mic capitol in viata unei trupe. Si din momentul ala a inceput sa fie o chestie extraordinara faptul ca lumea stia piesele noastre la fiecare concert. Probabil asta e cea mai mare satisfactie, ca muzica ta atinge oamenii.

Metalfan: Atunci a fost prima oara cind v-am vazut live, am fost foarte impresionat si de atunci am inceput sa va urmaresc, sa vin la concertele voastre. S-ar putea sa ma insel, pentru ca nu stiu cum era inainte de acest concert, dar am impresia ca din momentul ala ati inceput sa nu ratati nici o cintare, erati si solicitati probabil, lumea voia sa va vada. A fost ala momentul exploziei? Momentul din care ati inceput sa aveti un oarecare succes?

Balauru: Iar imi zici de succes, eu zic ca momentul ala nu a venit inca. A fost o conjunctura prielnica formatiei. Scosesem un disc cu piese bune, cu sunet trasnet si puteam canta si live la fel. Astea nu sunt decat cateva din cauzele care au condus catre efectul mai sus mentionat.

Metalfan: Sunt usor surprins, ma asteptam sa spui mai multe despre disc si concertul de lansare…

Balauru: Pai nu stiu ce sa mai zic… Pentru ca toate sunt piese intr-un puzzle urias si fiecare nota cantata, fiecare telefon dat, fiecare repetitie si discutie si-au avut rolul lor hotarator la momentul respectiv. Si daca ar fi sa o luam de la capat le-am face din nou pe toate, fix in ordinea asta. Nu pot sa exprim in cuvinte asa de bine sentimentul pe care l-am avut la cantarile alea de lansare, dar m-am bazat pe faptul ca orice om se poate pune in baschetii mei si poate macar sa banuiasca cum a fost. I'm not that good with words, you know.

Metalfan: A fost concetul ala semnalul de atac al scenelor bucurestene? Si din toata tara?

Balauru: Incepusem noi ceva inca de dupa demoul din 2001, dar a fost nevoie de discul asta si de Hmm ca sa inceapa asediul propriu-zis si calitatea materialului ne-a ajutat foarte mult, s-a impus el singur, cumva. A circulat, cred ca il au mii daca nu zeci de mii de oameni. Tocmai vorbeam de faptul ca muzica circula. Si chestia asta ne-a ajutat. Discul nu a fost editat in foarte multe exemplare, dar s-a epuizat si asta e iar un semn bun.

Metalfan: Din cate am impresia scena metal din provincie este cam la pamant, cu cateva exceptii: Galati, Constanta, Brasov, Timisoara. E dificil sa aranjati un concert in provincie si merita el efortul investit?

Balauru: Spuneam mai inainte ca sunt cativa poli importanti, in afara celor pe care i-ai zis, ar mai fi si Iasiul, si Sibiul si Clujul. Few and far between. Daca merita efortul investit, hotarasc organizatorii. Noi mergem si cantam cat putem noi de bine in conditiile date oriunde ar fi si oricati oameni ar veni. Intr-adevar ai dreptate cand spui ca sunt prea putine orase unde poti sa faci un concert de metal cu bilet si unde sa vina mai mult de 100 de oameni. Si repet, treaba nu se va schimba prea curand, pentru ca trupele astea nu beneficiaza de promotie. Exista peste tot oameni care asculta rock, sunt raspanditi peste tot prin tara, unii locuiesc in orase in care exista (cel putin) un loc in care se canta live. Din oamenii astia unii au auzit de Trooper. Din acestia din urma, unora chiar le place Trooper. Din acestia, unii sunt dispusi sa iasa din casa si sa plateasca un bilet sa vada Trooper. Uite cum am restrans cercul brusc si cu siguranta mai exista si alti factori.

Metalfan: Cine ar trebui sa se ocupe de promotie?

Balauru: In mod normal exista o industrie. La noi industria asta nu s-a asezat inca nici la cele mai inalte niveluri, e inca in tranzitie (ce cuvant naspa si prea des folosit). Ea inghite bani si genereaza bani. La inceput pornesti cu entuziasmul. Bani nu, talent poate, dar entuziasm e garla. Dar cat sa fii entuziasmat? La un moment dat ramai fara. Nu e de competenta mea sa compar, dar totusi o sa fac o comparatie care s-ar putea sa-i deranjeze pe unii. De fapt o sa fac doua comparatii. Hai sa comparam muzica dance din Romania cu muzica rock din Romania. Muzica dance suna bine, e trasa in studiouri profi unde se folosesc scule de ultima generatie, se inventeaza noi sunete, noi sounduri, noi samples. Fetele si baietii sunt "friendly", arata bine, sunt ingrijiti cu totii, coafati, machiati, si deja nici nu e nevoie sa cante, pentru ca softurile rezolva si problema asta. Se baga niste bani, exista expunere, sponsori, emisiuni tv, difuzari la radio, videoclipuri profi. Hai sa vedem si la rock cum stam: aproape toata lumea arata "scary", e greu sa imprimi muzica asta si s-o faci sa sune bine, cu atat mai mult cu cat nu exista bani. Nu sunt bani de clipuri, nu sunt bani de difuzari. Si chiar daca ar fi, s-ar putea sa nu te difuzeze nimeni.

Metalfan: De ce nu sint bani?

Balauru: Pentru ca nu e dispus nimeni sa riste cu o trupa de pletosi betivi incrancenati care urla doar ei stiu ce si produc sunete incomprehensibile pentru restul bovinelor adunate intre granitele tarii. Vorbim de Romania, deci raman la Romania, ma refer strict la ce se intampla aici.

Metalfan: Deci nu avem traditie.

Balauru: Asta e clar ca nu avem.

Metalfan: Si cum sa o facem, traditia?

Balauru: Pai nu stiu. Astia de azi sunt pierduti, zic eu. Daca stiam eu cum sa facem traditia, era o chestie. Poate ca nu se poate, cine stie. Ideea e ca ar trebui sa avem o industrie si un underground care sa se miste cat de cat, mai mult decat se misca acum. Poate ca treaba asta incepe din fasa, in momentul in care inveti sa vorbesti, sa citesti si sa scrii si probabil ca e desavarsita in scoala. Dar chiar si cu toate astea s-ar putea sa nu reuseasca. Poate ca si muzica e la fel ca moda sau ca economia: istoria se repeta, exista expansiune si depresiune si probabil ca trebuie sa treaca un ciclu ca sa se dea refresh, sa apara ceva care sa stearga cu buretele modul in care se privea problema pana atunci. Ceva sau cineva, un Tony Iommi, un Kurt Cobain. Daca ceea ce am spus acum e adevarat, noi suntem fix in mijlocul distantei dintre doua boom-uri, suntem in valea vailor. Si mai era o a doua comparatie: intre muzica dance romaneasca/muzica dance straina vs muzica rock romaneasca/muzica rock straina.

Metalfan: Ia sa vedem ce rezulta.

Balauru: Muzica dance romaneasca se tine destul de bine pe urmele celei straine: daca ascultai Morandi si nu stiai ca sunt romani, nu ti-ai fi dat seama. In momentul in care asculti muzica rock romaneasca, iti dai seama ca e romaneasca. Din diverse cauze, nu discutam care, iti dai seama ca e romaneasca. Si ne dam seama ca rockul romanesc nu se tine atat de bine pe urmele celui strain. Poate ca e mai greu sa compui rock, poate ca e mai greu sa-l canti sau sa-l faci sa sune bine, dar asta nu intereseaza pe nimeni. Si in final ai un ecart de sute de ani pe care nu-l poti recupera in 1-2-3 generatii.

Metalfan: Ar fi fost interesant sa discutam care cauze…

Balauru: Pai am tot zis: lipsa banilor, a traditiei, a valorilor reale, a educatiei, a sculelor, a promotie, plus faptul ca romanii percuteaza mai greu ca alte popoare, in sensul ca azi e plina Romania de tricouri cu Limp Bizkit, pe cand afara astia au murit demult saracii.

Metalfan: Am crezut ca sunt altele pe care vrei sa le treci sub tacere. Dar hai sa mai discutam despre Trooper. Dupa lansarea din octombrie 2002 si pana in 2004 sunt doi ani pline de concerte, printre care si cel din deschidere la Sepultura..

Balauru: Exact. Si am facut un live in studio, plus site-ul si doua clipuri si le-am pus pe un disc, tot ca un fel de concluzii. Asta e EP-ul din 2004. E un disc sincer, l-am lasat asa cum a iesit, ca si cum am fi imprimat o repetitie, numai ca am tras piese noi. Poate tocmai de-aia e fain sa faci comparatia intre varianta live a unei piese de pe EPul ala si varianta in care ea a intrat pe Desant. Noi suntem o trupa de live si ne-a facut placere sa cantam piesele astea si sa le imprimam live (la momentul ala lumea nu le stia) si peste un an sa scoatem variantele definitive.

Metalfan: Videoclipurile fusesera difuzate?

Balauru: Prea putin, de doua ori colo, de trei ori dincolo. E ca si cum conduci anul asta 10 km, la anul inca 15 si peste 3 ani te miri ca de ce nu stii sa conduci.

Metalfan: Spune-ne despre site, am vazut ca raspundeti periodic la mailuri, la intrebari.

Balauru: Asta e adevarat, mereu tinem legatura cu oamenii. Ma intreaba despre chitare, despre noi, despre diverse cantari, ne scriu ca s-au regasit in cutare sau cutare cantec, in anumite versuri si ti-am spus, e misto, pentru ca vezi ca percuteaza la ceea ce faci tu.

Metalfan: Ati avut vizitatori din strainatate, pe site?

Balauru: Da, mi-a scris un chinez acum doua saptamani, iti jur.

Metalfan: In chineza?

Balauru: Intr-o engleza aproximativa. E mare fan, vrea sa cumpere discuri, postere, alea, alea. A mai scris un brazilian si diversi europeni: suedezi, norvegieni, nemti, etc Dupa ce am pus Desantul la descarcat free on-line am avut mii de hit-uri, se pare ca muzica gratis atrage oamenii.

Metalfan: Nu mai insistam asupra intamplarii nefericite care a dus la publicarea Desantului in acest fel, pentru ca deja ne-ai povestit despre asta in alt interviu. Intrebarea este: ce ati vrut sa faceti scotand Desant? Ce inseamna el?

Balauru: Primul disc avea pe el cele mai bune piese compuse din 1995 pana in 2002. Pe Desant am bagat numai piese pe care le-am compus din vara lui 2003 pana la finele lui 2004, cand ne-am apucat prima data sa imprimam discul. Deci pe discul asta se reflecta intr-o oarecare masura fiecare din influentele acumulate in intervalul de timp scurs intre cele doua discuri. Pur si simplu am scris piese si le-am bagat pe alea care erau mai aproape de sufletul nostru in momentul respectiv.

Metalfan: Parerea mea este ca discul asta nu este deloc unitar, aveti piese care merg in toate directiile, heavy, hard rock clasic, electro, glam, balade… si parca nu se leaga.

Balauru: E adevarat, sunt de acord.

Metalfan: E ca si cum de fapt nu mai stii care e Trooper de fapt: piesa asta sau cealalta. Pentru ca sint foarte diferite.

Balauru: Daca ar fi fost dupa mine, as fi facut un disc de hard'n'heavy american, cu piese de genul Doar a mea, Ce-a fost a fost, sau Un singur drum. Dar au intrat si piese care fac tranzitia intre cele doua discuri si au intrat si piese lente care au punctat momentul de cantari unplugged de la finele lui 2004. Cred ca s-a strans atat material incat a trebuit sa punctam fiecare moment in parte. Daca nu bagam piese old-school, unii ar fi zis ca am cotit-o brusc, daca bagam doar piese old-school nu ar fi existat evolutie.

Metalfan: Deci de fapt e un fel de Best of?

Balauru: E un disc de tranzitie… iar cuvantul ala :)) Best of la tot ce am scris intre 2002 si 2005.

Metalfan: Si la ce sa ne asteptam dupa tranzitie?

Balauru: La un disc de mainstream.

Metalfan: Ce inseamna asta?

Balauru: Mentionez ca asta e viziunea mea in momentul asta. Exista deja niste piese, dar grosul materialului il vom scrie din octombrie pana la finele lui noiembrie. De fapt nici nu stiu daca e nevoie de un nou disc Trooper acum.

Metalfan: Aveti deja ideile de piese?

Balauru: Fiecare din noi are niste idei adunate pe undeva. De data asta vrem sa fie un produs unitar stilistic, cu un sound modern. Mereu sunt in cautare de noi sound-uri. Si mai ales vrem sa fie un produs de pe care fiecare piesa sa poata fi ascultata pe tv sau pe radio, pentru ca trebuie sa ajungem la oameni, chiar daca asta inseamna sa taiem in carne vie.

Metalfan: La care oameni vreti sa ajungeti, mai exact?

Balauru: La cei la care nu am ajuns, normal, ca la aia la care am ajuns ne cunosc deja.

Metalfan: Si cine sunt acesti oameni?

Balauru: Astia pot fi oamenii ascultatori de rock care inca nu au auzit de noi, pentru ca muzica noastra nu putea fi difuzata pana acum. Sau pot fi oamenii care se hlizesc toata ziua si toata noaptea la Tvklumea, Mtv si Utv. Trebuie sa auda toti Trooper si sa decida apoi daca le place sau nu. Daca nu le place plecam acasa, dar nu pot sa plec acum, cand nu am facut tot ce puteam face.

Metalfan: Deci noul Trooper va fi facut cu intentia sa ajunga la noi ascultatori, dar va mai gadila el placut urechile vechilor ascultatori?

Balauru: Sper. Nu stiu. In primul rand trebuie sa le gadile pe ale noastre. Vreau sa nu scoatem 2 discuri la fel, vreau sa scoatem un disc sau un demo sau un promo sau whatever care sa ne placa noua. Si care dup-aia daca mai place si altora e ok, daca nu, nu. Si vreau ca toate piesele sa fie smash-hituri, cu bulan, cu sunet beton si cu refrene beton. Retine, tot ce am spus eu reflecta modul in care as vedea eu acest material, care poate sa coincida sau nu cu ceea ce se va intampla in realitate.

 

Partea a II-a

Concertul

 

 

Iata-ma din nou asteptindu-l pe Balauru. E joi, nu mai e tirziu, iau un kent golden one si ii rup filtrul si astept sa termine de vorbit cu Coiotu sa-i spuna ce poze sa trimita pentru interviu. Duminica au avut concertul aniversar Trooper 10 ani si o sa-l iau direct cum vine la bani marunti. Ia uite-l: "gata, it's all been taken care of, shoot!"

Metalfan: Cum a fost concertul, cum au fost artificiile?

Balauru: Concertul a fost unul deosebit din punctul nostru de vedere pentru ca am vrut sa sarbatorim alaturi de oameni pe care ii apreciem. Ca invitati speciali am vrut sa-i avem pe cei de la Iris, pentru ca pentru noi sunt unii dintre cei care ne-au inspirat pe acest drum. Spectacolul a avut loc in cadrul zilelor orasului Targoviste, sarbatoarea a durat 10 zile si acest concert a fost cireasa de pe tort, a fost evenimentul cu care s-a incheiat aceasta sarbatoare. Totul s-a organizat impreuna cu Primaria orasului, cu Consiliul local si cu Casa de cultura, deci au fost niste oameni si niste fonduri fara de care nu cred ca era posibil si le multumesc tuturor si pe aceasta cale. Impreuna cu Iris au venit si cei de la Incognito, care au deschis seara, deci Iris si Incognito au fost trupele din Bucuresti. Ti-am zis ca am vrut sa-i avem langa noi pe cei care ne-au fost prieteni inca de la inceput. A fost destul de greu, din simplul motiv (stiu, pare tragi-comic) ca ei nu mai canta si aici ma refer la celelalte trupe de rock cu state vechi din Targoviste: Chrom Dioxid, Hardton si Proelium. Asa ca s-a gandit Coiotul sa-i sune sa vada daca nu au chef sa se reuneasca o ultima oara special pentru acest concert. Unii au zis da, altii nu, pana la urma s-a intamplat iar membrii care au spus nu au fost inlocuiti cu altii, si o sa va spun exact ce si cum. Spectacolul a inceput putin dupa ora 21 cu Incognito. Nici eu nu stiam care e treaba cu ei, stiam doar ca venisera la pachet cu Iris, si stiam ca titulatura a fost data in momentul infiintarii de catre Adrian Ilie.

Metalfan: Care Adrian Ilie?

Balauru: Muzicianul si bunul prieten care a mai cantat si cu Iris, Voltaj si Marfar, acum multi ani. El a compus Cine ma striga in noapte, Calatorul, Pamantul il cuprind, Lumina, etc. , un mare compozitor. Cand i-am vazut pe Incognito, am realizat ca il cunosc pe Stefan, chitaristul. A cantat cu Directia 5 chiar cand au scos discul asta, ultimul, aveau anumite piese cand le trebuia 2 chitare si canta si el alaturi de Nicu Damalan. Si pe unii dintre ceilalti ii cunosteam. Au cantat Lumina, piesa lui Adi Ilie, au mai cantat o piesa a lui Tica Alexe de la Sfera si Sfinx Experience si in rest coveruri: Proud Mary, Knocking on Heaven's Door, un Led Zeppelin si inca una care imi scapa acum.

Metalfan: Deci Incognito sunt pe hard rock batranesc asa.

Balauru: Nu suna prea batranesc, dadusera pieselor un aer de pop-rock si pe voce era o gagica, deci sunau cu totul altfel decat te-ai astepta. Dupa asta au inceput sa vina pe scena targovistenii. S-a inceput cu Dragos Brezoi, omul care a infiintat Proelium si Adore, vocea trupei si principalul compozitor. Tobosarul si basistul lui nu au onorat invitatia, asa ca a trebuit sa gasim o solutie. Am uitat sa-ti spun ca Proelium si Adore abordau o muzica in genul U2 , dar mai hard, mai rock asa. A fost o mica surpriza pentru ca cele doua piese cantate de Dragos au fost interpretate impreuna cu mine la chitara bass, Coiot la tobe si un alt Dragos la clape, din trupa Incipient. A fost un jam session interesant, cu mine si cu coiot cantand la alte instrumente decat alea obisnuite.

Metalfan: E 1-0 pentru Steaua, mosule.

Balauru: Da? Pe ce program ?

Metalfan: Pe 1. Incipient cine sint?

Balauru: Incipient e o trupa de pustani din Tirgoviste, s-au infiintat anul trecut. Deci din moment ce oamenii lui nu au onorat invitatia, am zis sa facem intr-un fel si a vorbit cu claparul din Incipient, cu mine si cu Coiot. Am cantat doua piese. Cel mai important e ca cei doi Dragos s-au inteles asa de bine, incat s-ar putea sa se reinfiinteze Proelium dupa cantarea asta, normal ca fara mine si Coiot…

Metalfan: Dar asta nu inseamna ca nu sinteti instrumentisti buni, tu la bas si el la tobe.

Balauru: We're taken, sorry :)) A urmat momentul Chrom Dioxid. Unchiul nostru (al meu si al lui Coiot) a fost chitarist in Chrom Dioxid. A murit in 1995. El ne lua pe la sala lor de repetitii pe vremea cand eram mici. Ei au fost primele noastre modele muzicale. De-aia a fost asa important pentru noi sa fim impreuna pe scena pentru concertul asta. Si e mare lucru, avand in vedere ca oamenii n-au mai cantat impreuna din 1997. Adi era fratele mamei, pot spune ca el mi-a pus chitara in mana. De la el mi-a ramas chitara aia de culoarea lemnului, Hamer californian. 41 de ani avea. Si i-am sunat pe toti: vocalul, tobosarul si basistul au spus da, chitaristul n-a venit. That's when I stepped in. Erau piesele lui Adi, deci le stiam de cand eram mic. Ttobosarul nu mai cantase cu formatia de 12 ani, bassistul de vreo 7 iar vocalul isi facuse un proiect pe nume Apropo si acum canta altceva.

Metalfan: Si inainte ce cintau?

Balauru: Chrom Dioxid canta heavy-metal. Am facut cinci piese in cinci repetitii si ne-am suit pe scena. A insemnat mult pentru noi ca am reusit sa-i aducem, pentru ca in felul asta s-a pus punct intr-un mod extraordinar istoriei acestei formatii si a insemnat mult pentru mine personal, pentru ca am cantat piesele pe care le canta Adi odinioara iar ultima piesa a fost scrisa in memoria lui. I-am dedicat un ultim solo de chitara impreuna cu trupa lui. This is sad. A fost o cantare deosebita, cu o incarcatura si o insemnatate deosebite. Mai departe, Trooper.

 

 

Metalfan: 2-0, mosule.

Balauru: Da, ma uit. Concertul a inceput cu un intro, un colaj din piese de-ale noastre redat de pe cd. Imediat ce s-a terminat intro-ul am intrat in Ce a fost a fost, legata de Cum vreau eu. Apoi am invitat alaturi de noi pe Negative, primul nostru tobar alaturi de care am cantat Soldier of Fortune (Deep Purple). A fost ciudat dar misto in acelasi timp pentru toti acesti oameni sa se suie pe scena dupa atatia ani. Am vorbit cu fiecare in parte si toti au spus ca a fost ceva magic. A urmat Doar a mea, moment in care ni s-a alaturat cu clapele bunul amic 6fingers. Deja nu mai e o surpriza sa cantam alaturi de 6fingers, dar a fost o surpriza pentru orasul nostru. A ramas cu noi si pentru urmatoarea piesa, The Spirit Carries On (Dream Theater), langa noi au venit doua bune prietene, acompaniindu-ne cu vocea si respectiv cu flautul. A fost un moment super tare iarasi, e o piesa maiestuoasa, incarcata de maretie si a iesit foarte bine, zic eu.
La piesa urmatoare a sosit momentul sa-l pomenesc pe Geni. El a fost bassist in Hardton, poate cea mai importanta trupa de rock din Targoviste. Pe voce aveau fete, nu baieti. Au avut peste 1.300 de concerte pana in 1989.

Metalfan: Pai si dupa 1989 ce-au facut?

Balauru: Pai stiu eu? N-au mai cantat. Geni a mers cu noi peste tot in concerte, statea la sunet si fiind toba de muzica avea mereu un sfat pentru noi. In momentul asta vor sa refaca trupa, cauta fata potrivita pentru pozitia de front-woman, ca sa spun asa :) Imi pare rau ca Geni nu a putut fi alaturi de noi la show-ul asta. Sunt sigur ca un ochi ii rade si altul ii plange si stiu ca va citi acest interviu. Coiot si Oscar au cantat o piesa alaturi de Catalin, Adi si Daniel (chitaristii si tobosarul Hardton), Uita-te inapoi se cheama piesa. Iar la sunet, ca asta am uitat sa spun pana acum, in locul lui Geni l-am chemat pe Katala, cu care am colaborat foarte bine in Underworld si Viking. Omul se pricepe, i-am spus ce vrem si cum vrem si totul a fost ok. Nu poti sa faci asa un spectacol, cu asa multi invitati fara sunetist, ar fi iesit o varza. Dupa momentul Hardton strecurat in recitalul nostru, a urmat Cantecul Lebedei, iar cu 6fingers alaturi. Apoi Tari ca muntii si totul s-a incheiat cu Amintiri, iar cu 6fingers.

 

 

Metalfan: Si artificiile?

Balauru: Alea au fost la miezul noptii, dupa Iris, stai sa vezi. Cand am terminat Amintiri, finalul piesei a intrat de pe CD ca outro iar noi i-am salutat pe cei 5-6.000 de oameni care au fost martori la acest concert. A urmat momentul Iris. Iar la Floare de iris, bis-ul lor, ne-am suit pe scena alaturi de ei si am salutat lumea toti 10. Atunci a fost si focul de artificii, Cristi ne-a felicitat pentru primii zece ani, a fost frumos, exact cum ne-am dorit. Exact ca si cum ai da o petrecere de ziua ta, o petrecere care iese bine si la final, cand il conduci pe ultimul invitat la usa, esti multumit pentru ca toata lumea s-a simtit bine.

 

 

Metalfan: Ai spus ceva mai devreme care m-a facut sa casc ochii. Ok, a fost intrare libera, dar 5.000 de oameni n-am mai vazut de mult la un concert. Nu stiu daca au fost la Megadeth 5.000.

Balauru: Aici au fost undeva intre cinci si sase mii. Pai in tot parcul Chindia au fost in seara aia undeva la 17.000 de oameni si sunt sigur ca unii au venit, altii au plecat. A fost concert in cadrul zilelor orasului, deci a venit cine a vrut si cine nu a vrut. Dar nu cred eu ca au zabovit prea mult aia carora nu le-a placut.

Metalfan: Si cum au reactionat la un concert de rock, banuiesc ca nu sunt toti obisnuiti ai unor astfel de concerte.

Balauru: Pai nu e primul concert al nostru de felul asta. A venit cine a putut, a stat cine a vrut, se triaza repede. Poti sa canti orice, si tot nu poti sa-i multumesti pe toti. Nici nu incercam. Cine a vrut, a stat. Ceilalti or fi stat la 1-2-3 piese si apoi au simplificat peisajul.

Metalfan: Am vazut si cu alte ocazii, Trooper are un gust aparte pentru spectacol. Cearsafuri, popice, focuri de artificii. Smecheriile astea sunt un pic riscante daca nu sunt insotite de un sunet bun si niste lumini decente, pe care nu puteti conta intotdeauna pe scenele unde cantati mai des. De ce credeti ca merita riscul?

Balauru: De ce credem ca merita riscul. Pentru ca trebuie sa fie entertainment. E ok ca e ceva de ascultat, e si mai ok daca e si ceva de vazut. De ce baga aia muzica in filme, unde ar trebui doar sa vezi chestii? Sau in jocurile pe calculator? Elementele vizuale completeaza si dinamizeaza ceea ce se aude si daca privesti "the big picture", noi am incercat chestiile astea in concertele mari, adica in cele care ne-au permis sa ne desfasuram pe scena si in cele prin care am punctat momente importante din viata trupei.

Metalfan: Cum va descurcati cu transportul trupei si al sculelor pentru concertele din alte orase?

Balauru: Mergem cu masinile. Pana sa plece Geni, mergeam cu masina mea si cu masina lui. Acum facem rost de alta, sau merg eu cu sculele si restul cu altceva, sau inchiriem o masina mai mare, gen microbuz.

Metalfan: Cum stabiliti detaliile unui concert? Se semneaza un contract? Spune-ne asa, un pic, prin ce trece trupa ca sa ajunga pe scena.

 

 

Balauru: Asa ar trebui, sa se semneze contract, dar la nivelul asta se semneaza prea rar si in general se merge pe incredere. Lumea din mediul asta se cam cunoaste, oamenii se stiu unii pe altii in general. Daca vorbim prin ce trece trupa ca sa ajunga pe scena, aici intra si drumul in sine, parcurgerea distantei. Chiar daca e un drum lung si obositor, e funny, pentru ca suntem in gasca, suntem oameni comunicativi si cu simtul umorului, asa ca drumul e o parte placuta. Cantarea in sine dureaza 30 min-2 ore iar in rest sunt incarcatul/descarcatul de scule, opriri la benzinarii, la masa, opriri dese pe marginea soselei (John are o vezica deosebit de mica si in general se consuma diverse substante lichide pe parcursul drumului), probe de sunet, stam de vorba cu oamenii de la concerte si cu cei care organizeaza, etc.

Metalfan: Aveti o prezenta foarte buna pe scena si in acelasi timp inregistrarile voastre se afla printre cele mai profesioniste din underground. Totusi, unde crezi ca sunteti mai buni, pe scena sau in studio?

Balauru: Nu stiu. Am putea sa fim mai buni si pe scena si in studio, asta e sigur. Imi place mai mult pe scena, cred ca vorbesc si pentru ceilalti patru aici, dar sa iti spun unde suntem mai buni nu as putea. In studio iti faci sunetul cum vrei tu si nimic nu e la voia intamplarii. Totul va fi asa cum ne dorim noi, tragem pana ne iese, nu ne grabim. Dar pe scena, chiar si cu unele greseli, ai puterea aia de mii sau zeci de mii de watti plus atmosfera pe care o creeaza publicul si de aici se degaja o energie care nu poate fi emulata in studio. De-aia banuiesc ca se si scot discuri live.

Metalfan: Din cite mi-ai spus deja, urmatorul pas pentru Trooper ar fi sa iasa din underground.

Balauru: Teoretic vrem sa crestem ca si formatie, sa avem mai multa promotie, sa ajungem la urechile mai multor oameni. Practic, trebuie sa compunem niste piese si sa le imprimam. Astia ar fi urmatorii pasi pentru Trooper.

Metalfan: Ati cantat pe aceeasi scena cu Akcent, Pepe, Stefan Banica jr, etc. la concertul Live pentru viata. Pe linga o mai mare expunere, asta v-a adus si unele critici din partea fanilor mai intransigenti. Cum crezi ca ati fi perceputi de underground, ma refer atat la fani cit si la trupe, in momentul in care ati intra in mainstream?

Balauru: Referindu-ma strict la concertul Live pentru viata, concertul ala a adunat o gramada de bani pentru oamenii din zonele afectate de inundatii si noi ne-am bucurat sa putem fi o particica din el. Ma doare in cur ca au cantat Akcent la concertul ala (u can print that) [there you have it n. red]. Banica canta rock'n'roll si canta live si canta foarte bine. Pepe a cantat live si a cantat iarasi foarte bine, desi muzica nu e pe gustul meu. Pe scenele alea s-au mai suit si Iris, Vama Veche, Vita de Vie, VH2, etc. De ce i-a retinut lumea numai pe astia cu dance-ul, nu stiu, probabil ca daca unii vor sa vada jumatatea goala a paharului o vor vedea oricum si n-o sa vin eu sa le spun ca exista si una plina. 1-0 Dinamo-Everton. Daca oamenilor alora le pasa de noi, probabil ca ar trebui sa se bucure alaturi de noi si pentru noi pentru fiecare pas inainte facut.

Metalfan: Poti sa canti rock, metal azi in Romania si sa ai succes mainstream?

Balauru: Exista exemple care spun ca poti: Phoenix, Iris, Cargo, Celelalte Cuvinte, Vita de Vie, astia sunt in mainstream cu siguranta. Revenind, eu nu i-am auzit pe fanii intransigenti, probabil ca au fost prea putini, i-am vazut in schimb pe cei care au venit acolo sa ne vada. Eu cred ca fiecare alearga dupa niste chestii in viata: sa aiba un job cat mai banos si unde sa se simta bine, nu sa vina la munca de parca ar merge la taiere; sa isi gaseasca un partener cat mai bun, cu care sa se potriveasca cat mai bine. Unde e greseala daca incerci sa faci trupa ta sa faca inca un pas inainte?

Metalfan: Nu stiu. Stii ce? Findca tot te-am sacait cu intrebarile, in final, pune-mi tu o intrebare. E randul tau.

Balauru: Ok, pot sa-ti pun doua?

Metalfan: Desigur, e primul interviu pe care-l dau, nu mi-a mai pus nimeni intrebari.

Balauru: Prima intrebare: Cam cati oameni crezi ca vor accesa interviul asta si cam cati crezi ca il vor citi pana la capat ?

Metalfan: In primul rind o sa-l citesc eu. De vreo 2-3 ori, poate chiar mai mult, am pus minim.

Balauru: Nu de cate ori, zi-mi doar cati: 10, 100, 1000?

Metalfan: Pai sa socotesc: eu, nevasta-mea, deci 2; colegii de la Metalfan, sper; ar fi 10. Tu si colegii din Trooper, mama ta si a lui Coiotu, prietenele voastre, am adunat 21. Mai pun aproximativ 100 de useri de pe forum si inca, sa zic 100 de cititori ai site-ului. Deci minim 221. Plus toti cei a caror existenta si interes pentru acest site imi sunt mie necunoscute, ceea ce nu inseamna ca nu exista.

Balauru: Deci mi-ai zis ca 221 o sa-l acceseze, zi-mi cati il vor termina, this is one huge son of a bitch :))

Metalfan: Toti, desigur. Este un interviu remarcabil si unic.

Balauru: Intrebarea a doua: cum te simti acum, ca mi-ai luat mie interviul asta, avand in vedere ca inaintea mea l-ai intervievat pe Markus Grosskopf de la Helloween ? E un pas inainte sau nu ?

Metalfan: Haha, clar este un pas inainte, chiar daca pentru Markus am stat o zi intreaga sa fac intrebarile. Poate chiar de aceea e un pas inanite, ca acum a fost o discutie relaxata, in care ies la iveala lucrurile importante mult mai natural si cu nonsalanata si pentru ca esti un partener de discutie vorbaret. E o placere pentru intervievator, esti de mare ajutor, adica interviul asta nu e facut numai de mine, e facut de amandoi, this one huge son of a bitch..

Balauru: Multumesc, mosule. Si tie shi Metalfanului pentru ca s-au gandit sa puncteze momentul asta atat de important pentru Trooper. Si celor care ne sustin si celor care au citit pana aici (asta da efort). Si pe cei care citesc interviul pana in concertul din Viking (Bucuresti, 23 septembrie), ii asteptam la cantare.

thanx:
to Iulia, Clarisse si Filip pentru fotografiile de la concert

 

Partea a III-a

Quick-Quiz cu Balauru

 

Iar e noapte si e tirziu, dar Dinamo a batut cu 5-1 pe Everton. Si io tot il astept pe Balauru, deja mi-am format reflexul - mai rup un filtru la un Gold 1 si zambesc cind mi-l imaginez pe Balauru ce fata o sa faca in fata cu Quick Quiz-ul pe care i l-am pregatit.

  

 

Asociaza Trooper cu unul dintre filmele:
Dallas
Salvati soldatul Ryan
Pentru un pumn de dolari
Secretul lui Bachus
Fight club

Balauru: La intrebarea cu filmele mai degraba as asocia Trooper cu People vs Larry Flint.
Metalfan: Ok, atunci asociaza cate un membru din Trooper cu cate un film din lista.
Balauru: Eu sunt Dallas, Coiot e Fight Club, asta e clar. Popa si John si Oscar sunt Secretul lui Bachus. N-am vazut Secretul lui Bachus, dar suna bine :))

Metalfan: Cate un cuvint despre:
Iron Maiden:

Balauru: Zei.
Aerosmith:
Balauru: Blues gone mainstream.
Rhapsody:
Balauru: Elves gone electric.
Morbid Angel:
Balauru: Trey fucking Azagtoth, chitaristul nebun.
Cradle of Filth:
Balauru: Dusk and Her Embrace.

Metalfan: Ultima piesa cantata live, cand si unde:
Balauru: Aseara la un bairam in Targoviste, cu o chitara rece si eu plus Coiot cu vocile - Scorpions - Still Loving You. Update: piesa Amintiri, in concertul de pe 11 septembrie din Targoviste.
Metalfan: Ultima persoana careia i-ai cerut un sfat legat de muzica, si ce sfat anume:
Balauru: Repetam cu 6fingers pentru concertul-lansare din Baza Militara, si mi-a aratat ceva Dream Theater, nu mai stiu ce, el studiase partea respectiva.
Metalfan: Ultima data cand ai baut un ceai:
Balauru: Ultima oara am baut un ceai pe la inceputul anului, ma durea gatul dupa o cantare. Trece repede cu ceai cald: Ceai negru cu lapte.
Metalfan: Ultima data cand ai citit un booklet de cd si care:
Balauru: Mi-am luat la Gods of Metal in iunie BLS - The Blessed Hellride, Anthrax - We've Come for You All si Obituary - Back from the Dead, si am tot citit la booklet-urile astea. Le-am cumparat simultan, deci nu pot sa evidentiez vreunul anume sa spun ca ala ar fi ultimul.
Metalfan: Ultima data cand te-ai tuns:
Balauru: Mi-am taiat varfurile cand mi-am refacut suvitele blonde iarna asta. A taiat tanti aia cam 2-3 cm, varfurile despicate :)

Metalfan: Descrie intr-un cuvant:
Avatar:

Balauru: Marius Popeanga, coleg de breasla :). Lucreaza la Prosport.
Avskild:
Balauru: Prieteni.
Iris:
Balauru: Nationala de rock a Romaniei (n-am zis-o eu, dar sunt de acord).
Magica:
Balauru: Prieteni.
Taine:
Balauru: Profi.

Metalfan: O nota intre 1 si 10 pentru:
Dream Theater - Octavarium:

Balauru: 8.
Judas Priest - Angel of Retribution:
Balauru: 8. Sau 7,5.
Manowar - Warriors of the World:
Balauru: 5, too many fillers.
Megadeth - The system has Failed:
Balauru: 10, fucking killer.
Metallica - St Anger:
Balauru: 7.

Ultimul, si cel mai greu:
Metalfan: Din doua, una: Steaua sau Dinamo?

Balauru: Dinamo. Dar Steaua daca joaca Steaua cu o echipa din strainatate.
Metalfan: Coca-Cola sau Pepsi-Cola?
Balauru: Coca-Cola, dar incerc sa raresc.
Metalfan: Vai sau Satriani?
Balauru: Amandoi, depinde de stare.
Metalfan: Vai sau Satriani?
Balauru: Nu pot sa aleg, sunt diferiti, depinde de stare.
Metalfan: Vai sau Satriani?
Balauru: Acum ascult numai Real Illusions, deci in clipa in care iti raspund acum e Vai.
Metalfan: Batman sau Spiderman ?
Balauru: Nici unul, Powerpuff Girls.
Metalfan: Batman sau Spiderman ?
Balauru: Superman a fost primul, Lois Lane era o frumusete. Gotta go with Superman.
Metalfan: Batman sau Spiderman ?
Balauru: Ok. Catwoman era superba, Batman it is. As fi schimbat partile, as fi trecut de partea raului pentru ea. And you can print that, too.
Metalfan: Blonda sau bruna ?
Balauru: O sa fiu diplomat: incerc sa ma las, asa ca aleg sprit.
Metalfan: Blonda sau bruna ?
Balauru: Face burta, domn'e.
Metalfan: Blonda sau bruna ?
Balauru: Deci trebuie sa aleg. Cu suvite nu merge nici asta, nu ? Pai cum sa impac brunetele daca zic blonde? Prima data m-am facut ca nu pricep intrebarea. Nu ma lasi sa fiu diplomat. Bine, tipareste blonde. Dar la fel ca la Vai, in momentul asta aleg blondele.
Metalfan: Tudor Chirila sau Marian Nistor?
Balauru: Ok, that's a tough one. Refuz sa raspund, ca se supara Chirila pe mine.

 

Autor: Klawz
Vezi galeriile trupelor: Trooper

   September 16, 2005  | 2 Comentarii  | 8444 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: TROOPER, 10 ani: Interviu cu Balauru

  • are dreptate balauru:e greu...GREU RAU , atunci cand ai un solist care nu poate canta live decat 4 piese maxim asa cum tebuie ca apoi ii oboseste "teava", E GREU cand NU AI IDEI, si practic nu faci decat sa copiezi,la fel ca si marea trupa "TAINE"care daca nu ar fi fost DEATH, evident nici ei nu ar fi existat..... E GREU atunci cand canti ceva care a fost fumat de altii cu mult timp inainte, si ma refer aici la trupe care au DESCOPERIT genul.....este ca si cum te ai zbate sa aduci mortii inapoi de la groapa...pacata ca nu sunt multi aceia care recunosc ca sunt out-sideri si dau QUIT......PACAT....

    1. Posted by igor | 02 Noiembrie 2007 12:30
  • adore este un proiect: www.myspace.com/adoremusique
    niciodata nu s-a pus problema reinfiintarii trupei proelium. ea apartine trecutului :)

    2. Posted by dragosh | 06 Decembrie 2007 11:16
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri