VALERINNE: Formele de arta ale naturii

 

 

Salut si bine te-am gasit! 

 

Alexandru: Pe la sfarsitul anilor 90, cand am inceput sa merg la concerte, se intamplau tot felul de lucruri interesante prin Timisoara, cum ar fi Underground Timisoara Festival (care continua si acum), si existau multe trupe faine ca Umbre Zidite, Arc Gotic, Radical din val, Terror Art si Antipro (din Craiova), pe care le-am vazut in concert. Ascultand in perioada respectiva de la The Cure pana la Emperor, tot felul de chestii amestecate, la un moment dat am ajuns sa cant si eu in Vals Hedone.

Mircea: Am fost atras de tobe si de muzica de cand eram prin liceu dar nu ma vedeam facand asta. Studiam arte plastice atunci in Craiova si mergeam la concertele DIY din oras si din Timisoara, apoi la facultate in Bucuresti la concetele din Underworld. Cred ca aceste evenimente si-au pus amprenta cumva, dar mai tarziu, prin 2006 cand impreuna cu doi prieteni ne-am hotarat sa mergem la o sala de repetitii. Unul avea deja o chitara acasa si doua piese compuse, eu voiam demult sa incerc la tobe si celalalt si-a cumparat un bass, dupa care am gasit si pe cineva la voce. Nu ne vedeam foarte departe dar nu a trecut mult si primul concert, primul demo au venit.

Liviu: O chitara de jucarie pe care am primit-o cadou cand eram mic. Nu mai stiu sigur ce ascultam atunci, probabil Elvis Presley si ce mai ascultau parintii mei:).

 

Alexandru: Am fost vocal la Vals Hedone, chitarist la Romantic Jurgen, chitarist la Uma Swan si vocal si chitarist la The Bad Days Will End.

Mircea:Da. In Uma Swan si Howling Saints.

Liviu: Am mai cantat si cant in continuare in trupa C.O.D., care va lansa si ea pana la sfarsitul anului acesta primul album.

 

Alexandru: In decembrie 2011. Dupa ce Uma Swan s-a destramat, am vorbit cu Mircea si am decis sa continuam impreuna dar sa nu mai cautam vocal, sa facem o trupa instrumentala, sa nu ne mai complicam. Eu aveam niste idei de piese, ne mai trebuia un basist si in ianuarie a aparut Liviu.

Mircea: Dupa Uma Swan am continuat sa lucrez cu Alexandru. Nu stiam exact ce o sa facem dar stiam sigur ca vrem sa continuam ca trupa instrumentala. Am avut ceva emotii in a gasi un basist cu care sa ne intelegem din toate punctele de vedere, dar pana la urma a aparut Liviu si totul a decurs bine inca de la prima repetitie. 

Liviu: La un moment dat am simtit ca vreau sa mai diversific lucrurile pe plan muzical si m-am hotarat sa imi mai caut inca o trupa in care sa cant. Cam dupa doua luni de cautari am avut norocul sa ii cunosc pe Mircea si pe Alexandru si dupa prima repetitie ne-am hotarat sa continuam in formula asta.
 

 

Alexandru: Nu am nici un fel de studii muzicale, nu am luat niciodata lectii de chitara. Am invatat sa cant incercand sa scot liniile de chitara de la diferite trupe pe care le ascultam. Apoi am ajuns sa cant in mai multe formatii si am dobandit ceva experienta. De fapt e impropriu spus ca am invatat sa cant, mai am foarte multe de asimilat si de explorat.

Mircea: Nu am studii muzicale. Cum am mai zis m-am apucat de tobe prin 2006. Destul de tarziu. Tot ce stiu am dobandit la sala de repetitii. Inca mai am multe de invatat. Conteaza si cu cine canti si sa te lasi inspirat de ceilalti din trupa.

Liviu: Nu le-as numi studii muzicale, mai mult zdranganit la chitara clasica, la niste ore, care se tineau dupa program, la scoala generala in care invatam.

 

Alexandru: Cu numele a fost mai greu. Trecusera aproape 6 luni de cand repetam impreuna si nu aveam un nume. Era o lista imensa de nume la un moment dat, multe erau bineinteles luate, altele nu ne placeau tuturor, altele erau foarte lungi si pretentioase iar intr-un final am obosit. Mie mi-a venit mai demult ideea cu Valerinne, un nume oarecum feminin, care suna cunoscut dar nu inseamna nimic (nu are neaparat legatura cu efectele soporifice/de sedativ ale valerianei – am tot fost intrebati despre chestia asta), baietilor le-a placut si asta a fost. E scurt, feminin si contrasteaza cumva cu duritatea muzicii.

Mircea: Alexandru avea ideea numelui de ceva timp. Chiar inainte sa ne formam. Ne-a placut dar ni se parea prea simplu prima oara. Cautam un nume mai ’’sofisticat’’. Dupa nenumarate cautari ne-am readus aminte de el si ni s-a parut cel mai potrivit. 

 

Alexandru: Cel mai usor ar fi sa iti raspund post-rock. Dar nu ne-am propus de la inceput ceva de genul “hai sa cantam ca Explosions in the Sky cu piese lungi, s.a.m.d.”, am vrut ceva instrumental, melodios si care sa nu devina plictisitor. Pe masura ce compuneam piesele ne si cunosteam mai bine si ca oameni si ca instrumentisti, trupa s-a inchegat iar piesele s-au transformat foarte mult de la ideile initiale. E o muzica instrumentala cantata in forta si tare, un amestec de post-rock cu un pic de post-punk si un pic de metal.

Mircea: Nu ne-am hotarat de la inceput ce stil sa abordam. Singurul lucru care il stiam era ca vrem sa fie 100 % instrumental si oarecum in zona asta de post-rock. Cred ca stilul a venit de la sine din muzica pe care o asculta fiecare si din faptul ca nu ne-am impus constrangeri. 

 

Alexandru: Eu nu, m-am cam saturat de voce. Imi place sa ascult alte trupe cu voce, parca la alte trupe tot timpul functioneaza treaba asta cum trebuie, dar vreau sa pastram Valerinne ca o trupa instrumentala. E mult mai usor si fara constrangeri muzicale asa, din punctul meu de vedere.

Mircea: Nu. De fapt facem mereu glume pe tema asta.

Liviu: Cred ca a fost la inceput o discutie de genul: “Sa cautam vocal? Neeah!:)”. Eu nu simt nevoia de voce in trupa.
 

 

Alexandru: Dupa parerea mea cel mai reusit concert a fost ultimul, din Panic! (fostul Control). La primul concert, din iunie, din mansarda librariei Bastilia cred ca nimeni nu stia la ce sa se astepte, a fost un mini-soc dar pareau asurziti si incantati!:))

Mircea: Ultimul. Cel din Panic. A iesit foarte energic. Toate repetitiile, aparitia albumului, emotiile primelor doua concerte au erupt exact asa cum trebuie. Mi-a mai placut si cel neoficial de la mini petrecerea Asiluum. In general reactiile au fost foarte bune, de apreciere.

Liviu: Nu stiu care a fost cel mai reusit, eu m-am simtit bine la toate:)

Alexandru: Eu mai inregistrasem la Next Dog cu The Bad Days Will End, in 2011, si m-am gandit ca ar fi grozav sa mergem acolo sa inregistram. Am inregistrat doua zile, departe de oras, internet si alte lucruri care ne-ar fi distras atentia si a fost super.   Recomand oricarei trupe din Romania sa inregistreze la Next Dog, sunt convins ca va fi o experienta foarte faina pentru oricine. Intr-un fel e ca si cum ai merge intr-o vacanta din care te intorci cu un album inregistrat.

 

Alexandru: Pe Marius il cunosteam de cativa ani dar nu avusesem ocazia sa lucrez cu el. Cand ne-am analizat optiunile pentru inregistrari, ne-am dat seama ca el e alegerea cea mai inspirata. Marius a ascultat ceva inregistrari cu noi de la repetitii, a inteles ce doream sa facem, iar dupa ce toate detaliile au fost puse la punct, restul a decurs cum trebuie. A contat faptul ca s-a implicat foarte mult in toate detaliile tehnice la inregistrari dar in acelsi timp parca a fost si o atmosfera complet relaxata si relaxanta si am reusit sa facem tot ce ne-am propus. Am comunicat excelent. Cred ca atunci cand lucrezi cu cineva ca Marius, care e foarte atent la ceea ce doresti tu sa faci cu muzica ta, e important sa te lasi pe mana lui ca stie perfect ce sa faca el mai departe. Apoi, la mix si master, Marius a reusit sa pastreze atmosfera pieselor si sa aduca si ceva in plus. Fara el nu ar fi iesit albumul asa, asta e clar. 

Mircea: Pe toata durata inregistrarilor Marius a fost foarte atent si meticulos cu fiecare detaliu. A stiut din prima cum o sa sune albumul si ne-am lasat sub indrumarea sa. Suntem pe deplin multumiti. A avut un mare aport la rezultatul final al albumului.

 

Alexandru: Pana acum reactiile au fost foarte bune, chiar peste asteptarile noastre. Am trimis albumul la diferite bloguri/zines de specialitate si recenziile au fost pozitive, si cu toate ca este free download pe bandcamp si la Asiluum pe site si a fost deja raspandit pe tot felul de site-uri cu downloaduri mai mult sau mai putin legale, sunt persoane care au si l-au si cumparat de pe bandcamp, ceea ce ne bucura.

Mircea: Foarte bine. Atat in strainatate cat si in tara spre surprinderea noastra. Foarte multe cronici positive, mesaje de apreciere chiar si din Africa de Sud. Am avut si doua aparitii la radiouri din Belgia si Olanda.
 

 

Alexandru: Cred ca e de ajuns, sunt totusi aproape 50 de minute. Aceste 5 piese ar trebui privite ca un tot unitar si asa am si recomanda ascultarea albumului. Cred ca inca o piesa sau doua in plus ar fi diluat cumva esenta albumului. Mai aveam si alte piese in lucru inainte de inregistrari, dar astea erau deja “coapte” si se portriveau perfect pentru primul nostru album. 

Mircea: Asta inseamna ca e bine. Au fost exact cate trebuiau. Mai avem cateva idei incepute. Momentan mai avem putin si terminam prima piesa post album. Dar mai trebuie rulata ceva timp la repetitii. 

 

Alexandru: Kunstformen der natur este un fel de atlas zoologic din secolul XIX al biologului german Ernst Haeckel. Cand am vazut ilustratiile (cu toate ca  am folosit doar cateva elemente decorative de acolo la artwork) mi-am zis ca asta trebuie sa fie titlul albumului. Mi se pare ca exista o legatura ciudata dintre muzica noastra si cat de abstract pot arata unele ilustratii din carte. In traducere ar fi: Formele artistice ale naturii. Evident ca suna mult mai ok in germana:)

 

Alexandru: Lucram deja la doua piese noi pentru al doilea album, avem si numele acestuia dar deocamdata nu il vom dezvalui. Va fi un album oarecum conceptual ca si primul, mai putin abstract si la fel de dark dar intr-un mod diferit. In toamna asta vom canta la Cluj-Napoca in Deschidere la Tides from Nebula si apoi din nou in Bucuresti tot in deschidere la Tides from Nebula. Va mai urma probabil un concert in Bucuresti la sfarsitul lui noiembrie si cam atat pentru anul acesta. La anul vrem sa cantam si in Timisoara, Brasov si Sibiu si sper ca vom reusi sa avem cateva concerte si afara dar inca nu e nimic stabilit.

Mircea: La anul vrem sa facem un mic turneu in Germania si sa tintim ceva festivaluri de gen.

 

Alexandru: Niciodata!:))

Mircea: Nu.

Liviu: Eu tin post doar la rock.

 

Iti multumim si noi pentru interviu si la cat mai multi cititori pentru Metalfan!