interviuri rock

Victor Griffin (IN GRAVED): legenda merge mai departe

Victor Griffin (IN GRAVED): legenda merge mai departe
TRUPE : In Graved, Pentagram, Place of Skulls

Cand vine vorba de doom metal, Victor Griffin este, fara indoiala, un chitarist dintre cei mai talentati. Fost membru al legendarului grup american Pentagram, dar si al Death Row, lider al trupei Place of Skulls si mai nou mintea luminata din spatele numelui In Graved, Victor poate fi privit ca o adevarata legenda a underground-ului metalic. De ce? Prefer sa nu zic mai multe despre acest subiect si va invit sa aflati raspunsul in randurile de mai jos:


 
Metalfan: Salut, Victor si bun venit la Metalfan.ro! Ce mai zici?
Victor Griffin: Salut, Ovidiu…multumesc. Eu sunt bine, dar tu?

Metalfan: Cred ca cea mai mare parte a celor care vor citi interviul iti cunosc activitatea. Ne-ai putea insa spune mai multe despre omul Victor Griffin?
Victor Griffin: Pai chestiile esentiale are fi ca de 37 de ani cant la chitara imi plac motocicletele si orice sport care implica motoare. Am fost impreaun (si ulterior m-am casatorit) cu cea mai bune prietena a mea, Anne, de 25 de ani.
 
Metalfan: Dupa ce ai plecat din Pentagram ai lucrat la un proiect nou: Victor Griffin's In Graved. Cum a inceput acest proiect? Esti multumit de rezultat?
Victor Griffin: A inceput cam la intamplare. N-am avut niciun plan in sensul asta. Cat eram in Pentagram am continuat sa lucrez si la materialul meu personal. Si cand a fost aproape gata l-am chemat pe tobarul meu, Pete Campbell, si am mai corectat greselile si ne-am apucat sa inregistram o versiune primara. Dupa aceea am inceput sa cautam invitati care sa apara pe album. Adica basisti si clapari. Suntem foarte multumiti de rezultat.
 
Metalfan: De ce ai plecat din Pentagram? E doar o plecare temporara?
Victor Griffin: Au fost uneori momente cand simteam ca incep sa imi pierd rabdarea. Era cu atat mai nasol cu cat lucrurile incepusera sa se miste binisor. Nu stiu daca ma mai intorc vreodata. Cand am plecat am stabilit cu totii ca usa ramane deschisa pentru mine. Dar cine stie...
 
Metalfan: Cum ai luat contact cu Svart Records? Care-i albumul tau preferat din catalogul lor?
Victor Griffin: Svart a lansat albumul Live Rites al lui Pentagram (concertul din Helsinki) anul trecut si asa ne-am intalnit. Cred ca trebuie sa spun ca albumul IN-GRAVED e materialul meu preferat de la ei. Asta pentru ca, onest, n-am mai ascultat alte lucruri de la ei, haha.
 
Metalfan: Cum i-ai convins pe membrii In Graved sa ti se alature? Trebuie sa recunosc ca e un line-up al dracului de bun!
Victor Griffin: A fost destul de simplu. Le-am dat un mail sau i-am sunat, le-am spus ce se intampla si toti au fost de acord sa contribuie la album. Eu si Pete am trimis fiecarui invitat piesele pe care urma sa apara si fiecare om a lucrat la partea lui. Cand au inceput sa soseasca melodiile, Travis de la Lakeside Studios de aici din Knoxville a lucrat la mixaj. E incredibil cum se misca lucrurile in ziua de azi. Daca faceam asta pe vremea benzilor de doi inci, n-am fi reusit niciodata.

 
 

 
Metalfan: Ne spui cateva cuvinte despre fiecare piesa a albumului In Graved? Povestea din spatele fiecarei melodii...
Victor Griffin: Albumul incepe cu Digital Critic, care e despre unii critici tampiti din social media si industria entertainment-ului, care-si raspandesc opiniile inutile si adesea pline de informatii gresite. La piesa asta la bas e Anne, sotia mea, si la clape e Jeff Oly Olson, fostul tobar de la Trouble.
 Urmeaza What If… Asta se refera la convingerile ateiste si cum ar fi sa mori fara sa mai fii abolut nimic dupa aia. Versul final te invita sa iei in calcul si alternativa eternitatii. Ron Holzner (Earthen Grave, ex-Trouble) e la bas, iar Mike Puleo (Oridruin) la clape.
Late for an Early Grave e cu Marty Swaney (Death Row, Pentagram) la bas si din nou Mike Puleo la clape. Asta e o piesa compusa de fapt la sfarsitul anilor ’80. Se refera la tema plecarii de acasa pentru prima data, cand duci o viata tumultoasa in timp ce cauti raspunsuri la marile intrebari. Si sa speram ca nu te sinucizi inainte sa-ti dai seama ca exista ceva mult mai mare si mai important decat noi, oamenii.
Fading Flower e o piesa foarte personala despre cum am crescut si despre famila mea disfunctionala. Am dedicat-o mamei si celor trei surori ale mele. Vorbeste despre modul in care moartea tatalui meu a provocat primele noastre eforturi de a iesi la lumina. Ron Holzner a facut linia aia mortala de bas impreuna cu Mike Puleo – inca o contributie excelenta la clape.
Thorn in the Flesh e despre cum faci tot posibilul sa il urmezi zilnic pe Dumnezeu trecand peste orice lucru care iti poate impiedica progresul in aceasta directie. Sunt foarte multe lucruri care ies zilnic in calea noastra ca sa ne abata. Dar indiferent ce ar veni... Trebuie sa ne ridicam din nou, sa ne scuturam de praf si sa continuam sa luptam in fiecare batalie a vietii. Sunt foarte mandru de clapele pe care le-a facut Oly aici! I-a dat piesei un vibe retro gen Steppenwolf in sectiunea de jam de la mijloc. Si Guy Pinhas (The Obsessed, Acid King) a facut niste linii tari de bass...
Teacher e, normal, un cover dupa Jethro Tull pe care ne-am decis sa-l facem. A fost sugestia lui Pete si de indata ce am simtit cum o putem face in felul nostru... mi-a parut bine ca a facut aceasta sugestie. Oly din nou la clape si Marty Swaney intervine cu o linie de bas super-tare!
Love Song for the Dying il prezinta pe bunul meu prieten Dan Lively (Sweet Cicada, The Weight) la bas. N-am destule cuvinte pentru a va descrie talentul imens al acestui tip. Si Oly s-a intrecut pe sine si de data asta! E o piesa destul de profunda despre eforturile unei tinere incercand sa-si gaseasca un drum in viata, dar care face mereu aceleasi greseli. A cautat toate raspunsurile, dar a ajuns la concluzia ca ar avea nevoie de Dumnezeu. Si cum merge singura pe strada, intra intr-o biserica si acolo gaseste multi oameni care au sa-i ofere doar priviri dispretuitoare. E o situatie nefericita, pentru ca ea decide sa continute sa rataceasca singura pe strazi decat sa aiba de-a face cu fatada religiei organizate. As prefata aceasta poveste spunand ca nu toti oamenii din biserici sunt asa. E tipic pentru oamenii care cred ca n-au nevoie de ajutor sa adopte o atitudine plina de prejudecati. Alti oameni de acolo [din biserici – n.red.] stiu ca sunt la ananghie si ii accepta cu bucurie pe cei care cauta acelasi ajutor.
Never Surrender e o alta piesa mai veche, pe care am scris-o cam in acelasi timp cu Early Grave. E auto-explicativa, genul de melodie hard rock cu mesajul “nu renunta”... si probabil cantecul cel mai ritmat pe care l-am scris vreodata. Aici nepotul meu, Greg Turley (Pentagram), a venit cu bas-ul si Oly din nou la clape.

Metalfan: Cat de diferit e In Graved de Death Row, Place of Skulls sau Pentagram, de exemplu?
Victor Griffin: N-as spune ca e la mare distanta de niciuna din aceste trupe. E doar progresul meu natural in calitate de compozitor si interpret, asta cred ca face diferenta. Cred ca acelasi progres al meu poate fi auzit in ansamblu in toate fostele mele trupe. Dar clapele clar sunt un element care iarasi face diferenta in acest caz.
 
Metalfan: Apropo de Death Row si Place of Skulls, ce se mai intampla cu aceste doua trupe? Ai in plan albume in viitorul apropiat? Care sunt materialele tale preferate de la aceste formatii?
Victor Griffin: Death Row in acest moment e probabil in staza permanenta. Place of Skulls nu chiar. In acest moment facem un live set pentru un festival de motoristi numit Bannerfest care va avea loc peste cateva saptamani in Maryville. Pete Campbell va fi la tobe si Dan Lively la bas. Dar nu intentionam si lansam niciun album in viitorul apropiat. Desi am recastigat drepturile de autor pentru primele doua albume Place of Skulls - Nailed (2002) si With Vision (2003). Deci ar exista posibilitatea lansarii unuia sau chiar ambelor materiale. Poate si pe vinil. Ambumul meu favorit de la Death Row este cel pe care lumea il stie drept primul album Pentagram. Dar in realitate... el contine demo-urile inregistrate sub numele de Death Row. Asta e cu totul alta poveste. Albumul preferat de la Place of Skulls este As a Dog Returns (2010). Cred ca este cea mai pura muzica pe care am scris-o si inregistrat-o vreodata.
 
Metalfan: In calitate de chitarist, care sunt cele mai puternice influente ale tale?
Victor Griffin: Tony Iommi, Brian May, Warren Haynes.

 
 

 
Metalfan: Ne poti spune mai multe despre Pentagram (Relentless) (1985), Day of Reckoning (1987), Be Forewarned (1994) and Last Rites (2011)? Care este albumul de care esti cel mai mandru? De ce?
Victor Griffin: Cum spuneam… primul album Pentagram reprezinta de fapt demo-uri inregistrate in 1981-1982 de catre Death Row. Dar pana la lansarea albumului in ’85 ne decisesem deja sa schimbam numele in Pentagram si am folosit respectivele demo-uri. Aparent e inca salutat drept cel mai bun album Pentagram dintre toate si e privit ca un material care a influentat scena doom metal.  Day of Reckoning a aparut in ’87 si a fost mult timp preferatul meu. Dar l-am cam macelarit in productie cand am hotarat sa mergem sa re-inregistram tobele (trase initial cu Stuart Rose) cu Joe Hasselvander. Normal, nu ca Joe a facut o treaba proasta, dar e aproape imposibil sa faci linii de tobe fara un click track [indicii audio care ajuta la sincronizare, cu un rol oarecum similar unui metronom – n. red.] si pe sub linii de chitara deja trase. Cand ne-am re-format si am facut Be Forwarned cred c-am fost putin prea ambitiosi in materie de productie. Dar, in afara de aceste lucruri, calitatea noastra ca muziciani a crescut de-a lungul anilor.  Cred ca Last Rites are un echilibru bun intre productia bruta si productia rafinata. Nu ultra-produs, ca Be Forwarned, ci un amestec modern care reuseste sa capteze sunetul live al trupei.
 
Metalfan: In acest moment apar, parca de nicaieri, multe trupe de stoner/doom. Crezi ca v-ar fi mai usor acum decat v-a fost in ’80?
Victor Griffin: Cred ca e mai greu acum, cu atatea trupe care canta in acest moment. Dar, in acelasi timp, e mai usor sa iti faci piesele cunoscute, datorita dezvoltarii internetului. Pe vremea noastra functiona doar schimbul de casete si vorba din om in om ca sa-ti promovezi muzica. Si acum e o asa supra-saturare in toate domeniile industriei de entertainment... Personal sunt coplesit de cantitatea de muzica disponibila acum.

Metalfan: E vreo sansa sa canti cu In Graved in Romania pe viitor? Ai fost vreodata aici?
Victor Griffin: N-am fost niciodata in Romania, dar mi-ar placea sa vin sa cant acolo. Prezinta-mi si mie niste promoteri de la voi si vedem ce putem face!
 
Metalfan: Multumim pentru timpul acordat si pentru raspunsuri, Victor! In final, vrei sa adaugi ceva sau sa spui cateva cuvinte pentru cititorii nostri?
Victor Griffin: Pare ca suna mereu la fel… dar pur si simplu multumesc pentru oportunitatea acordata si pentru onoarea de a ajunge la urechile voastre cu trupele si cu muzica din care am avut norocul sa fiu si eu o parte.
Autor: H.
   July 29, 2013  | 0 Comentarii  | 5470 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Victor Griffin (IN GRAVED): legenda merge mai departe

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri