interviuri rock

Vincent (ANATHEMA): Albumul urmator ma va face mandru

Vincent (ANATHEMA): Albumul urmator ma va face mandru
TRUPE : Anathema

Amanasem interviul pentru dupa concert si speram ca baietii vor fi suficient de treji pentru cateva intrebari. Am ajuns la hotel si aflu ca acestia sunt la dus, incercand sa recupereze dupa o noapte nedormita – autografe si fotografii pentru fani, petrecere si bautura cu prietenii – tot ce trebuie dupa un show fantastic. Dupa o vreme, apar Vincent si Dave, ne asezam la o masa si incepem – o superba jumatate de ora cu niste muzicieni spirituali.
Metalfan: Arati putin obosit.

Vincent: Da?

Metalfan: Numai  un pic.
Vincent: Pai stii, probabil ca este pe figura mea, dar ma simt bine; cred ca este evident ca dupa concertul de aseara am avut o mica petrecere.

Metalfan: Am auzit.
Vincent: A fost o nebunie, nu reuseam sa scapam de oameni. Cat mi-as dori sa fiu un nimeni in astfel de momente, numai un om din multime ca toti ceilalti si sa ma distrez. Bineinteles, apreciez situatia, imi dau seama ce inseamna asta si sunt mereu curtenitor cu toata lumea – trebuie sa fii, altfel ai fi un magar sau ceva in genul de star rock idiot.

Metalfan: Cred ca se intampla de la sine.
Vincent: Mda, si imi place pentru ca imi plac cluburile de noapte si-mi place sa cunosc oameni si sa ma distrez, dar in cazuri ca aseara numai in ultimele 15 minute am fost singuri la masa, fara sa ne deranjeze nimeni. Nu stiu, ce ora era? Au fost cel putin doua ore si jumatate – trei de dat autografe si de facut fotografii in continuu. Este o situatie ciudata. Bineinteles, nu ma deranjeaza, dar e ciudat... Imagineaza-ti, ce ai face tu intr-o astfel de situatie?
Metalfan: Nu stiu, eu nu trebuie sa ma gandesc la asta.
Vincent: Da, dar ce ai face? Cum te-ai simti?
Metalfan: Cred ca este ca o recompensa intr-un fel.
Vincent: Este, da, este. Ai dreptate. Nu sunt obosit! (ride)

 

 

Metalfan: Acesta a fost al treilea unplugged in Romania, ca sa nu mai vorbim de cele doua concerte „electrice”. Dupa Timisoara si Sibiu, care au fost asteptarile voastre in ceea ce priveste Bucuresti si cat de mult s-au realizat ele?
Vincent: Eu personal nu am avut nici o asteptare. Tot ce am stiut a fost ca eu, Danny si Dave vom sutine o chestie impreuna si asta a fost tot. O mai facusem si stiam la ce sa ma astept de la noi si nu de la audienta sau situatie. In mod intentionat nu am dorit nici o informatie inainte, nu am stiut cati oameni vor fi, ce tip de locatie, ce avea sa se intample si nu m-am gandit deloc la asta pentru ca imi plac surprizele.

Metalfan: Trebuie ca va place mult aici, tinand cont ca va tot intoarceti – cand spui „Romania”, care este primul lucru la care te gandesti?
Vincent: Oamenii. Si inteligenta lor, si natura lor de a fi cu picioarele pe pamant.
Dave: Foarte prietenosi.
Vincent: Foarte prietenosi, normali si OK. Faza e ca nu intalnesti asta peste tot. Noi suntem asa si de unde venim noi e asa. Cand venim aici, recunoastem caldura inimilor, agerimea mintii si tot felul de lucruri de acest fel.

Metalfan: Si fanii din Romania va adora pe voi. Cred ca stii ca biletele pentru concertul de aseara s-au epuizat intr-o saptamana – ce spui de chestia asta?
Vincent: Repet, nu am aflat despre asta decat dupa ce am ajuns aici. Este extraordinar, oau, o parte epuizate pana sa afle presa de ele si apoi toate au disparut. Asta imi spune ca ar trebui sa ne intoarcem si sa facem aici un concert asa cum trebuie. Un concert mare de rock, nu un festival, dar un turneu de concerte rock. Cel putin un concert, dar mi-ar placea sa fie cel putin trei: Bucuresti, Sibiu si Timisoara.

Metalfan: Si poate in alte locuri.
Vincent: Poate, am fi probabil prima trupa care sa faca un turneu in Romania (rade). Suna nebunesc – cine sunt tipii astia, sunt nebuni, vor sa faca turneu in Romania?! Avem un manager american: ce naiba faceti, baieti, unde naiba este Romania pana la urma?! (rade) Ar fi grozav si mi-ar placea foarte mult.

 

 

 

Metalfan: Ati sustinut mai multe concerte acustice, trei din ele numai in Romania; ce v-a determinat sa incepeti si in ce fel este diferita trairea fata de un concert obisnuit?
Vincent: OK, daca ne intrebi pe mine si pe Danny vei obtine doua raspunsuri.

Metalfan: Sa auzim versiunea ta.
Vincent: Cantecele ne implora sa le cantam si in varinta acustica. Ele se impun astfel. Imagineaza-ti ca ai o chitara acustica acasa, iti canti propriile cantece si suna bine. Apoi vii si mixezi violoncelul si normal ca devine altceva, violoncelul ducand melodia acolo unde nu se poate exprima nici un alt instrument; violoncelul este special si pentru ceea ce facem noi asa ca... aceasta este formula ideala, cel putin eu, Danny si Dave, cel putin. Ar fi grozav sa fie si restul trupei, dar nu avem bani pentru a-i aduce pe toti, insa minim asa.

Metalfan: Cu Angels Walk among Us, ne-ati facut de vara trecuta sa avem asteptari mari – cum merge treaba cu noul album?
Vincent: Mersi de intrebare, merge foarte, foarte bine. Am realizat un CD cu toate mixajele facute. Stii cele trei piese pe care le-am lansat pe Internet – doua din ele, nu spun care, sunt pe album si una nu e. Dar pe celelalte le-am aranjat si mixat intr-un format demo, ceea ce e fantastic, suna grozav, astfel incat sa stim exact ce vom face chiar inainte de a ne apuca de treaba. Obiectiv vorbind, scotandu-ma pe mine din ecuatie, detasandu-ma de ea, in mod obiectiv as fi foarte prins de trupa asta. Acesta este un lucru pe care nu l-am mai spus de mult timp; nu cred ca l-am mai spus, ca sa fiu sincer. Am fost poate prins cand am scos primul album, poate si la al doilea, dar am luat-o ca atare. Acum este cu totul altceva. Acum este ceva pe care-l vreau in colectia mea de albume. Noi speram sa ne facem sa ne simtim bine. Singura pretentie este de a ne ridica la asteptarile celorlati dintre noi; ca si cum John mi-ar da o piesa, o idee si eu o preiau si o fac mai bine decat s-ar fi gandit el ca poate iesi. Singurul lucru pe care-l pot face este sa o cant mai bine. John spune „Ce crezi despre asta?” si daca merge, spun ca e in ordine, apoi trebuie sa fac mai mult cu ea, trebuie sa-l uimesc si la fel si cu Danny. Tocmai am facut asta cu Danny; aveam o piesa destul de lunga, 8 minute, dar ultimele 3 erau un outro linistit de pian, ce avea niste acorduri frumoase si m-am gandit: nu lasa acele acorduri acolo, adu-le aici. Poate par un pic tacanit, dar vorbeam cu acordurile de la finalul piesei spunand „Hei, nu stati singure, veniti aici sa faceti cunostinta cu tobele, cu basul, este grozav aici!” Si pana la urma cand aceasta s-a intamplat, a schimbat intreg cantecul, acesta fiind acum compet, 5 minute. Este un proces lent si permanent, e o chestie haioasa cu scrisul pieselor, pentru ca mi-e greu sa-mi dau seama cand un cantec este gata, la fel si Danny. Chiar daca partea de chitara sau de pian este gata, imi spun ca o pot face mai bine, dar nu e mai bine, este numai diferit. Odata ce ai facut-o, ai facut-o, cum ai putea-o face mai bine?
Dave: E ca si cum ai complica lucrurile, intri prea mult in ele si piesa se pierde in ea insasi.
Vincent: De aceea este important sa-ti amintesti de tacere, cand sa nu canti. Acesta este unul din marile secrete in muzica – cand sa nu canti si sa lasi atmosfera sa domine. Este foarte, foarte important. Avem cam patruzeci sau cincizeci de idei pe care le-am putea transpune, dar trebuie sa alegem zece, trebuie; piesele noastre sunt si destul de lungi, vrem sa facem cam 11-12, vrem sa facem un album dublu – este prea multa informatie si se intampla cam asa: OK, fie, hai sa alegem 10. Si asa avem 10 piese, aproximativ o ora si cam asa lucram acum.

 

 

Metalfan: Ati gasit o casa de discuri?
Vincent: Asta se va intampla dupa ce inregistram. Nu-i asa ca-i o situatie faina? Facem mai intai totul noi, abia apoi vorbim cu lumea.

Metalfan: Multi procedeaza asa acum.
Vincent: Da, nu mai trebuie sa te bazezi pe o companie de discuri. Nu aveam bani deloc asa ca a trebuit sa inaintam albumul acustic unei case de discuri ca ea sa ne poata da un cec sa cumparam echipament si sa platim chiria unei case. Avem un fel de bungalou, pe marginea unui teren de golf ce seamana cu un santier de constructii, imprejmuit numai de camp si de cai, nu-i nimic acolo in afara de noi. Numai noi. Stau acolo de trei luni si o sa continuu sa stau acolo pana cand se termina totul si apoi ma voi muta. E un lucru chiar ca lumea, poate deveni uneori ca Big Brother sau Groundhog Day, dar este bine, chiar imi face placere.

Metalfan: Vreo idee legata de data lansarii?
Vincent: Albumul acustic este programat pentru 25 august, pe 18 disponibil pentru descarcat. Urmatorul album e greu de spus cand, nu l-am terminat, il voi mixa si masteriza si cand e gata vom aborda casele de discuri si va depinde de cand hotarasc ele sa-l lanseze. Sper ca va fi anul acesta, daca nu la inceputul anului viitor.

Metalfan: La ce ar trebui sa ne asteptam in privinta muzicii, a versurilor, a temelor abordate?
Vincent: Nu ma intreba asta pentru ca nu-ti voi raspunde. Asculta-l. Cand il vei intelege, il vei intelege, este caraghios sa vorbesc acum despre asta; nu este oportun, nici nu l-am realizat inca. Am in minte cum va suna, dar cand il vei avea iti vei face propria parere si oricum nimic din ceea ce as spune eu nu o va schimba.

 

 

Metalfan: Dar cum crezi ca vor reactiona fanii?
Vincent: Nu am nici cea mai vaga idee. Nu eu trebuie sa spun asta, nu? Nu sunt ei. Important pentru mine este cum voi reactiona eu, pentru ca in cazul albumelor din trecut, cu exceptia primului, nici nu am vrut sa le ascult vreo doua saptamani, nici nu am vrut sa le recunosc – am stat cate o luna in studio cu colegii si am urat tot procesul. De data aceasta va fi diferit. Deci important pentru mine este cum voi reactiona eu. Daca eu reactionez bine, ma astept ca si altii sa faca la fel, este singurul lucru pe care-l pot spune.

Metalfan: Ce planuri aveti pentru la vara, ceva festivaluri?
Vincent: Vara aceasta – mult timp de stat in bungalou cu multi oameni care miros (rade), inregistrand muzica, tone de distractie. Da, va fi Groundhog Day in fiecare zi, cateva festivaluri intre, ca sa ne mai invioram sfarsiturile de saptamana (rade). In afara de asta, va fi Groundhog Day, posibil pana in august.

Metalfan: Cu ce altceva in afara de Anathema va mai ocupati? Formatia nu mai este la fel de activa ca, sa zicem, acum 5 ani – cum va castigati existenta?
Vincent: Acum traiesc cu trupa, locuiesc in studiou, nimic altceva. Pana de curand, cand locuiam in Liverpool, aveam un job part-time, lucram cu oameni cu dificultati de invatare; ii ajutam sa ia tot felul de decizii, de la medicatie la alegerea unui film la cinema. Era nostim si imi incalzea inima, am facut o gramada de lucruri.

 

 

Metalfan: Asta te-a influentat scrierea pieselor?
Vincent: Da, cred ca da intr-un fel, pentru ca asta te influenteaza oricum ca om, asa cum o face orice in viata daca esti sincer in muzica. Cred ca m-am schimbat putin de sase ani de cand am avut aceasta slujba. A fost o experienta minunata. Si nu am facut numai asta, am mai lucrat in spitale, intr-un spital psihiatric timp de un an, cu oameni cu autism.

Metalfan: Se pare ca-ti place sa lucrezi cu oamenii.
Vincent: Iubesc oamenii, da, intr-adevar. Nu pot sa ma abtin, adica ce altceva exista cu adevarat? Comunicarea, caldura, inimile lor, mintile lor, altfel este plictisitor. Innebunesc daca nu am ocazia de a vorbi cu oamenii. Cam acum doua saptamani eram in bungalou, numai eu si Jamie de o saptamana, toti ceilalti erau ocupati. Eu si Jamie suntem buni companioni, ne distram, dar intr-o zi am zis: „Hai sa iesim, sa mergem... oriunde” . Dar nu e nimic acolo si trebuie sa mergi kilometri pentru a gasi primul bar sau cave de genul, unde sa fie oameni. Am gasit un bar si era finala Cupei UEFA in acea zi. Am zis OK, ne uitam la Cupa UEFA. Jamie era linistit, dar eu vorbeam cu toata lumea, incercam sa-i fac pe toti sa rada tot timpul, incercam sa interactionez in orice fel. Am nevoie de oameni.

Metalfan: Daca ar fi sa trasezi acum o linie, cum ti-ai vedea cariera ca muzician?
Vincent: Cariera ca muzician – asta imi suna aiurea. Nu am o cariera de muzician, e ciudat sa gandesc asa. De ce a ales el violoncelul? (se uita la Dave) De ce te-ai apucat de violoncel? De ce mai canti la violoncel?
Dave: Pentru ca-mi place la nebunie. Daca nu mi-ar placea, m-as opri, m-as apuca de altceva.

Metalfan: OK, atunci cu alte cuvinte: din viata si trecutul tau muzical, ce te-a facut mandru cel mai tare si ce ai schimba?
Vincent: Albumul urmator ma va face mandru. Sunt mandru de tot ceea ce am realizat, fiecare piesa este micul nostru copil si nu pot regreta nimic. Aceste lucruri sunt oricum lectii, daca ai regrete in viata ce sens ar avea? Este numai o lectie, important este sa nu repeti greselile, dar in ceea ce ma priveste ma gandesc la viitor, la muzica ce urmeaza. Sper ca acestea sa ma faca pe atat de mandru pe cat ma astept. Am propriile pareri, abia astept sa fie gata. Si atunci vei sti. Atunci nu va trebui sa ma vorbesc despre asta, vei putea asculta si vei spune: OK, este aici. Nu-mi pune intrebari, este aici, pur si simplu, asculta, fa-ti propria parere, este aici. Asta-i tot.

 

 

Metalfan: Care crezi ca este lucrul cel mai important in muzica?
Vincent: Buna intrebare... Cel mai important lucru in muzica?
Dave: La asta ma gandeam si eu!

Metalfan: Unii spun ca trebuie sa existe un echilibru intre ceea ce exprimi, mesajul, si tehnica.
Vincent: Corect. Nu exista un raspuns simplu la aceasta intrebare, pentru ca nu exista un raspuns. Nu poate fi un raspuns scos din contextul interpretarii oamenilor. Fiecare are propria interpretare privind muzica, fiecare are propria exprimare, asa ca nu exista un raspuns la rece, trebuie sa fie personal. Eu personal cred ca este vorba de mai multe lucruri... (se indeamna singur:) Rezuma repede, anul asta, Vincent... Sinceritatea – in orice fel, nu numai in muzica, sa fii cu adevarat sincer cu tine si sa spui ca poti trai cu asta. Vreau sa pot trai cu ideea ca am fost sincer.

Metalfan: Nu simti ca innebunesti atunci cand vrei sa exprimi ceva rau de tot si dintr-un motiv nu reusesti? Nu gasesti versurile sau linia de chitara...
Vincent: Ca intr-o conversatie? Am simtiti ca innebunesc pentru ca stateam cu fosta mea prietena in masina, in liniste timp de o ora, nu stiam ca sa spun si m-am simtit ca naiba – asta a fost ingrozitor.

Metalfan: In ceea ce priveste muzica, ai simtit ceva ce doreai sa transpui intr-un cantec si...?
Vincent: Cu muzica este usor, poti face muzica, nu trebuie sa gandesti; partea grea in viata este cand trebuie sa gandesti.

Metalfan: Te voi cita la faza asta.
Vincent: Cu relatiile este dificil uneori, cu muzica este natural, este cel mai natural si revelator lucru pe care-l poti face si partea buna este ca nu are orgoliu, nu are nimic atasat de ea, este numai ea si este libera. Si in momentul in care esti liber inauntru si o lasi sa curga este cel mai revelator si frumos moment. Asta este usor, este grozav, imi place la nebunie. In ceea ce priveste restul de lucruri, partea dificila este sa vorbesti despre ele. Cateodata ma gandesc, privitor la versuri – toti avem acele momente de reflectie, nu? Acele cele mai profunde intrebari pe care ni le punem, fie ca sunt filosofice, fie ca sunt emotionale, fie ca ne detasam din context.

 

 

Metalfan: In legatura cu asta – ai simtit vreodata ca te expui prea mult?
Vincent: Nu. M-am expus de multe ori in public, de multe ori doar de distractie, m-am dezbracat si am alergat gol pe strada. Nu prea imi pasa de multe lucruri. Repet, in relatii si cu cei apropiati aveam grija sa nu dezvalui prea multe, dar astazi m-am schimbat complet; intreaga mea viata s-a schimbat, nu am fost mai fericit niciodata si trebuie sa-ti spun sincer cat este de bine asa. Despre ce este viata pana la urma? Nu este despre a avea idei prostesti, despre regrete, si teama, si singuratate – toate acele lucruri pe care le-am purtat dupa mine toata viata – totul s-a desprins de mine intr-o saptamana. S-a desprins si mi-am zis: o, Doamne... S-a intamplat acum vreo zece luni. Nu mai am nimic de ascuns si este minunat.

Metalfan: Ati cantat ceva Pink Floyd, v-ati gandit sa faceti ceva similar cu The Dark Side of the Moon, sa zicem, un album conceptual?
Vincent: Nu... nu. Asta e Pink Floyd, asta e Roger Waters. De ce naiba am vrea noi sa facem asta? De ce am face-o? Noi vrem sa face propriile noastre lucruri bine. Daca vorbesti despre un album conceptual – poate, poate. Dar e dificil – stii, The Dark Side of the Moon a fost o viziune, in timp ce noi avem trei-patru-cinci viziuni, deci cum am putea realiza ceva care sa aiba coeziune si sa fie onest in acelasi timp? Roger Waters vorbea despre alta situatie decat noi; el vorbea despre conditia umana, se exprima prin ochii unei fiinte umane, acelei fiinte umane si isi transmitea sentimentele si gandurile astfel. Noi ne exprimam prin noi insine, este un lucru complet diferit, asa ca „nu” ar fi raspunsul la intrebarea ta.

Metalfan: Inca ceva: cred ca anul acesta Liverpool este capitala culturala europeana – aveti vreun plan legat de asta?
Vincent: Nici nu mai locuiesc acolo; este putin amuzant – in momentul in care a inceput sa se intample cate ceva acolo, eu am plecat, am ratat acel tren. Ii doresc orasului numai bine, este un loc frumos din care sa vii si un loc frumos la care sa te intorci, cand te intorci pana la urma.

Metalfan: Deci intentionezi sa te intorci...
Vincent: Da, sa vizitez lumea si sa ma urc in Copacul Magic din Central Park. Este un copac in parc, celebru, te poti urca in el si cand ajungi in varf ramurile se intind egal pe orizonatala astfel incat pot incapea acolo cu usurinta sase-sapte oameni si e fain numai sa stai acolo, cu o sticla de sampanie pentru o ocazie speciala, sa mergi sa tii un toast pentru viitor. Sunt astfel de lucruri la care vreau sa ma intorc, unii oameni, iar in ceea ce priveste manifestarile culturale, Liverpool este un loc foarte cultural si muzical, cu partile sale bune si rele, un adevarat amestec, diferit de orice alt loc din Anglia sau din lume, imi imaginez. Imi place ca provin de acolo, dar trebuie sa merg mai departe, viata mea nu este la Liverpool.

Metalfan: Pari putin nostalgic.
Vincent: Nu mai locuiesc acolo. De fapt, nu sunt prea nostalgic, ca sa-ti spun adevarul. Chiar ma cam bucur ca l-am parasit, dar intreaba-ma in cativa ani si s-ar putea sa am mai multa nostalgie, acum e prea curand.

Metalfan: Unde ti-ar placea sa traiesti? Cu exceptia bungaloului...
Vincent: Paris. Cu exceptia bungaloului (rade). Nu vreau sa traiesc in bungalou! Paris, mi-ar placea foarte mult sa traiesc in Paris.

 

 

 

Metalfan: V-a deranjat cand publicul a inceput sa aplaude aseara? Ati avut un dialog in care-l rugati s-o lase mai moale.
Vincent: Ala a fost Danny! Noi doi suntem diferiti. Oameni diferiti, atata tot.

Metalfan: Deci nu te-a deranjat.
Vincent: Nu, nu pe mine. Accept asta. Oamenii platesc, cumpara bilet, vor sa vina acolo. Atata timp cat nu striga peste muzica cand tii un concert acustic... Daca incep sa urle pe fond de betie, atunci este gresit. Dar nu au fost asa ieri; au strigat intre piese, dar au fost foarte tacuti in timpul lor, ceea ce este bine. Da, asculta cu mare atentie, iar intre piese fa ce vrei din partea mea. Asa sunt eu, diferit de Danny, cred.

Metalfan: Multumesc.
Vincent: Salutari.

Si aceast a fost una dintre cele mai nteresante conversatii pe care mi le amintesc, ma bucur ca am avut ocazia sa particip la ea, fara limite de timp.

Autor: Mad, Stefan
Vezi galeriile trupelor: Anathema

   May 25, 2008  | 13 Comentarii  | 9032 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Vincent (ANATHEMA): Albumul urmator ma va face mandru

  • Bravo Morbid Angel Deanna! :D

    1. Posted by Fenrir | 27 Mai 2008 22:31
  • Tot respectul...Va iubesc!

    2. Posted by Nights Dew | 29 Mai 2008 21:27
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri