WOE OF TYRANTS - Kingdom of Might

Am intrat in contact cu Woe of Tyrants si  muzica lor la inceputul acestui an. Ocazia? Proaspat lansatul album Kingdom of Might. De altfel, un produs de luat in seama de ascultatorii de heavy metal si death/thrash melodic. Despre  Kingdom of Might pot spune sincer ca este unul dintre cele mai solide produse ce le-am ascultat in ultima vreme si care provin de pe taram american. Cam inspre ce trupe bat cei de la Woe of Tyrants? Pai haideti sa incepem cu inceputul: death metal melodic ce aduce aminte intr-un fel de scena suedeza, ceva influente din partea At the Gates se simt pe disc, de asemenea nu pot omite faptul ca discul este si destul de groovy, ceea ce ii da un plus de naturalete, putin balans inspre directia Lamb of God. Partea chitaristica ce este indreptata catre heavy metal pare sa fure ceva din ceea ce facea Randy Rhoads pe albumele lui Ozzy Osbourne, Blizzard of Ozz (1980) sau Diary of a Madman (1981). Ascultati spre exemplu piesa Sons of Thunder si veti vedea destul de clar cum stau lucrurile. Trupetii au scapat de acele faze metalcore ce se regaseau, (ce-i drept nu abundent) pe Behold the Lion, insa acest lucru nu trebuie sa ii impacienteze pe fanii genului, trupa are destul de multe elemente moderne de luat in seama, fara a nemultumi ascultatorii de metale mai old school.
Cu alte cuvinte, Woe of Tyrants ies in evidenta prin executie dar si prin compozitie, lucru intalnit din pacate din ce in ce mai putin la trupele sau albumele ce apar in ultima vreme. Kingdom of Might este un disc demn de luat in seama, si care, sper eu, se va numara printre topurile de final de 2009 ale multor fani ai metalului. Chiar daca numele lor nu va este cunoscut, puneti mana pe disc si vedeti singuri cum decurg ostilitatile. Woe of Tyrants par a fi o afacere pe termen lung pentru Metal Blade daca se vor mentine si pe viitor la acest nivel sau vor incerca sa demonstreze si mai mult. Ma intreb daca se va intampla oare asa.

( ) Diversitate, naturaletea pieselor, executie, productie.
(-) Parca un pic neinspirata aranjarea riff-urilor in unele piese.

H. Nota: 9