DARK ARENA - Alien Factor

“Whoa, inca se mai canta asa ceva?” m-am gandit eu apasand prima data play la Alien Factor-ul de la Dark Arena. Inceput instrumental in forta, imi place. Mai stau putin si …. “Kiske? …. Asta e Kiske?”, si un aer de melancolie m-a dus fara sa vreau spre perioada mea preferata din Helloween, ce vremuri … Bineinteles, nu e Kiske, cu toate ca pe acea prima piesa (A Place Called Freedom), mi-a adus aminte destul de mult de unul dintre vocalistii care mi-au marcat “copilaria”.

Ce e Alien Factor? La origini, un album de heavy metal, presarat pe ici pe colo cu bucatele de power. Daca prima piesa m-a dus cu gandul la Kiske, intro-ul de la cea de-a doua piesa mi-a amintit de Freedom Call (inainte de Circle of Life). Originalitate (per ansamblul albumului)? Nu cine stie ce, sunt 46 de minute destul de monotone si relative plate. Nici nu se simte ca sunt doua chitari si o clapa, poate doar asa de atmosfera. Se putea face MULT mai mult spre a nu se face un album ce tinde spre plafonare.Poate e doar problema mea, dar nu inteleg acest stil de metal American. Pe pagina lor oficiala scrie asa “artisti ce combina elemente de thrash, progresiv, classic, jazz, si power metal pentru a crea paradoxul ultim intre sunetul old-school si modern, si categoric heavy!”. Ridic o spranceana, si arunc un “oooook” prelung in capul meu, inchizand frumos pagina. Ceva imi spune ca ar trebui sa invat cum sa fac cronici negative, si tot ceva imi spune ca baietii astia ar fi bine sa treaca la compus mai atent si cu cap, nu doar sa arunce noua piese pe un CD si sa exclame glorios “Am lansat un album !!!”.

Ok, bine, hai, nu sunt chiar 46 de minute monotone, penultima piesa, Dark Sorrow, e un fel de “balada instrumentala” ce iese din tiparul celorlalte opt piese. Sau, avand in vedere ca am spus deja ca nu inteleg acest gen american, poate ca de fapt … nu sunt noua piese, ci una singura foarte lunga …; dar, nu … lipseste conceptul, lipseste acea “scanteie” care sa te faca sa asculti albumul din placere, acel ceva care sa te mobilizeze un pic, ce naiba, doar e heavy metal. Macar daca era o poveste despre un extraterestru simpatic care venea sa devoreze rasa umana, sau s-o subjuge in sclavie pentru toata eternitatea. Ma rog, punct si de la capat.

 P.S. Pentru cei care se intreaba, nu pot sa fiu nesimtit si sa neg acest aspect: sound-ul e totusi bun, albumul a fost masterizat de Alex Perialas (Testament, Anthrax, Overkill).

Andy Vasilescu Nota: 7.5