WITCHKING - Witchking

Am dat peste o trupa din Polonia care nu cinta death metal, lucru ce mi se-ntimpla rar. Witchking sunt heavy metalisti pur singe si, in plus, fani Tolkien, ceea ce cred ca le da un plus de respectabilitate printre fanii genului. Trupa si albumul poarta numele unui baiat rau din Pamintul de Mijloc, un fost mare rege corupt de puterea unui inel din cele noua, macinat de rautate si ajuns seful celor 9 nazguli, spirite robite de vointa lui Sauron, drept pentru care produc numai necazuri locuitorilor pasnici. Am crezut ca polonezii vor sa spuna povestea lui, mai putin cunoscuta (coperta si titlul indreptateau o asemenea speranta), dar cind colo, ei redau la intimplare citeva intimplari cuprinse in Stapinul Inelelor, deja dezbatute pe toate partile de o gramada de insi si persoane; unele chiar nu au legatura cu piritul Witchking si se petrec dupa decesul dumisale. Plictisitor. Mai ales ca nici cunostinele de engleza nu le fac cinste.

Totusi, baietii se pricep sa creeze atmosfera, in primul rind datorita vocii teatrale, declamative a lui Tom the Storm, care imi aminteste de dramatismul lui Midnight (Crimson Glory), parca un pic si de Geoff Tate (Queensryche) la inceput de cariera si, pe alocuri, cind o scapa in falsetto, de Rob Halford (Judas Priest). Trei instrumentale si cam tot atitea recitative leaga piesele-ntre ele si fac povestea sa curga lin, dar mai ales felul in care e compusa muzica accentueaza senzatia de univers rupt de lume: parca au scris piesele astea acum 25 de ani si le-au tinut bine inchise pina astazi. Baietii par sa nu aiba nici o treaba cu sunetul actual si tehnicile moderne de inregistrare, le place heavy metalul aspru, brut, de la radacina, uneori le mai place si un pic de speed'n'thrash, imblinzit cu doua-trei chitari folk. Solourile chitaristilor nu dau deloc impresia de obligatie de serviciu, adica nu-s aruncate acolo, na, ia solo, sa nu zici ca nu ti-am dat, ci apar atunci cind e chiar nevoie si rezoneaza cu momentul.

Bine, nu e nimic extraordinar si zona e destul de aglomerata, dar influentele sunt totusi binisor camuflate si, in ciuda iuresului lor necizelat si a refrenelor fara lipici, piesele devin simpatice relativ repede. Witchking tradeaza in mod evident stingacia debutului, dar eu gasesc ca dovedeste si destul talent astfel incit sa vi-l recomand.

Klawz Nota: 8