SINCARNATE - As I Go Under

Tocmai ma pregateam sa incep articolul de fata spunand ca, pentru o trupa tanara, este important sa aiba rapid in portofoliu un album de studio, cand am realizat brusc ca Sincarnate nu mai este tocmai un grup nou, ci are deja o experienta de 5 ani. Repede mai trece timpul! Chiar daca As I Go Under este primul lor album, Sincarnate a mai lansat in anul 2008 un EP, On the Procrustean Bed, si eram foarte curios sa vad in fel a evoluat muzical combo-ul bucurestean.

Stilul abordat de Sincarnate se situeaza undeva intre granitele doom/death-ulului clasic, un gen in mare voga acum circa 15 ani, iar As I Go Under le consolideaza statutul pe care si l-au asumat in aceasta directie muzicala. Pe de alta parte, exista pe parcursului celor 10 compozitii frecvente evadari catre alte zone si influente provenind din genuri diferite, fapt care diferentiaza semnificativ actualul disc de precedentul EP.
Avem, spre exemplu, nuante de black metal pe I Defy Absurdity, death metal pe Acedia – Tristitia de Buono Spirituali, sau funeral doom pe Rituals of Obnubilation si Doomed As We Are. O piesa care iese in evidenta este si Nurturing the Gods Of Doubt, al carui iz oriental m-a dus imediat cu gandul la Melechesh. Restul compozitiilor raman cantonate in sfera doom-death, asemanarile cu My Dying Bride la inceput de cariera fiind destul de evidente.

Tempo-ul este unul lent, cu explozii de agresivitate, contrabalansate de momente de o melodicitate melancolica. In plus, exista numeroase intermezzo-uri, pasaje de chitara clean, completate de partituri de clape elaborate, fapt care face ca discul sa puncteze din plin la capitolul diversitate. De fapt, aici cred ca se afla si unul din atuurile albumului: desi genul abordat este unul in care s-a cam spus deja totul, printr-un sunet modern si diverse artificii, Sincarnate reuseste sa creeze o muzica destul de actuala, chiar daca structura pe care se construieste este una anacronica. Numitorul comun pe parcursul celor aproximativ 60 de minute este atmosfera sumbra, cu puternice accente depresive. Senzatia deprimanta este accentuata si de versuri, universul liric fiind alcatuit din mai multe parabole si metafore, care pun in evidenta cele mai distructive prejudecati cu care se confrunta societatea. Simbolistica este accentuata si de prezentarea grafica foarte reusita, ce poarta semnatura lui Costin Chioreanu.

Din punct de vedere al productiei, As I Go Under m-a impresionat prin modul in care este integrat fiecare instrument in scheletul compozitiilor, felul in care acestea se aud distinct, desi este vorba de numeroase instrumente care urmeaza de multe ori fiecare alta partitura. In acest sens, o contributie importanta a avut-o Jeremy Krull, care s-a ocupat de mixaj si masterizare in studio-ul Sonic Doom Room din New York.
As I Go Under este un disc solid si, chiar daca genul abordat nu se numara printre preferatele voastre, merita sa il ascultati pentru ca veti descoperi cu siguranta elemente care va vor atrage. Mai important este ca nu trebuie sa mai acord circumstante atenuante unui album doar pentru ca apartine unei trupe autohtone. Calitatea lui As I Go Under il face sa rivalizeze oricand cu produsele similare ale trupelor de peste hotare.

Dragos P. Nota: 8.5